Iustin Martirul

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Sfântul Iustin Martirul şi Filosoful
Sf Iustin Filosoful.jpg
Date personale
Naștere ~104, Sichem, Samaria
Mutare la Domnul (†) 165, Roma
Localizare Imperiul Roman
Naționalitate greacă (romană)
Date cult
Tip mucenic
Data canonizării
Prăznuire la data de 1 iunie
Recunoaștere pan-ortodoxă
Biserici patronate



Sfântul măritul mucenic Iustin Martirul sau Iustin Martirul și Filosoful a fost unul din principalii apologeţi ai creştinismului timpuriu. Convertit la creștinism, sfântul Iustin a scris mai multe lucrări la mijlocul secolului al II-lea, între care și două Apologii adresate împăraților romani, în care apără și explică creștinismul ca pe adevărata filosofie. Tocmai puterea argumentației sale i-a adus martiriul. Prăznuirea sa se face la data de 1 iunie.

Cuprins

Viața

Data naşterii şi cea a adormirii Sf. Iustin Martirul nu se cunosc. Se crede că s-a născut cândva între anii 100 şi 114 d. Hr. şi că s-a săvârşit probabil în 162-168. Cele mai multe informaţii care ne-au parvenit despre viaţa lui provin din propriile sale scrieri. S-a născut în Palestina, în cetatea Flavia Neapolis (cunoscută sub numele Sichem în Vechiul Testament, iar în prezent ca Nablus). Sf. Iustin afirmă despre sine că era samaritean de origine, însă tatăl său Priscus şi bunicul său, Baccheios ar fi putut fi de origine greacă sau romană. A crescut într-o familie bogată, păgână şi a făcut studii de filosofie în mai multe şcoli, între care cele din Alexandria şi Efes. Se pare că a călătorit mult, stabilindu-se în cele din urmă la Roma.

Iniţial, studiile sale l-au făcut să încline spre stoicism, apoi spre doctrina pitagoreică şi spre platonism, înainte de a începe să fie interesat de creştinism – în perioada petrecută la Efes. El îşi povesteşte convertirea ca pe o experienţă quasi-mistică: pe când se plimba pe malul mării, lângă el a apărut un bătrân. A fost mişcat de cele spuse acest creştin care îi arată că prin venirea lui Iisus se împlineau făgăduinţele făcute de Dumnezeu profeţilor din neamul evreiesc, iar credinţa în El era singura filosofie adevărată.

În urmă acestei discuţii mărturiseşte: „Iar mie mi s-a aprins deodată un foc în suflet şi m-a cuprins o mare dragoste de profeţi, ca şi de bărbaţii aceia care au fost prietenii lui Hristos. Şi, gândindu-mă la cuvintele lui, găseam că aceasta este singura filosofie sigură şi aducătoare de folos. În felul acesta şi pentru aceasta sunt filosof” (Dialog cu iudeul Trifon, VIII, 1, p.130). Plecând de la faptul că termenul de filosofie se traduce prin iubire de înţelepciune, filosoful creştin este cel iubitor de Hristos.

Iustin a fost totodată impresionat şi de statornicia în credinţă a mucenicilor creştini. Cu sufletul aprins de dragostea pentru profeţi şi pentru prietenii lui Hristos, Justin devine creştin în preajma anului 130. Ca studios al filosofiei, el înţelegea creştinismul drept credinţa care desăvârşeşte filosofiile păgâne.

După convertire, pleacă la Efes, unde are loc dialogul cu iudeul Tryfon şi apoi ajunge la Roma, pe timpul cârmuirii împăratului Antonin, unde va deschide prima şcoală filosofică în care se va preda credinţa creştină. Aici, în anul 155, a dat mai sus zisului împărat Antonin o apologie în scris împotriva rătăcirii idolilor, şi dezvinovăţitoare pentru credinţa în Hristos, în care pe una, adică credinţa creştinilor, o adeverea şi o întărea, iar pe cealaltă, adică înşelăciunea idolească, o supunea cu dovediri din Scripturi.

Mai târziu, în anul 161, puţin după urcarea pe tron a împăratului Marcus Aurelius, el a scris o a doua Apologie, adresată de aceasta dată Senatului Roman.

Sf. Iustin a fost probabil martirizat ca urmare a faptului că îl înfruntase şi-l învinsese pe filosoful cinic Crescens într-o serie de dezbateri, la Roma. În preajma anului 165, a fost acuzat, posibil de Crescens, de faptul că era adeptul unei religii interzise. Ca urmare, prefectul Rusticus l-a condamnat pe Sf. Justin la moartea prin decapitare, împreună cu şase dintre însoţitorii lui: Hariton, fecioara Harita, Evelpist, Peon, Ierax şi Liberian(sau Valerian). Se consideră că „Actele Sf. Iustin Martirul” reproduc parcursul procesului său.

Scrieri

Sf. Iustin Martirul

Sf. Iustin a fost un scriitor prolific. În prezent cunoaştem unele dintre scrierile lui numai din extrase şi citate păstrate în operele altor autori antici. Ne-au parvenit doar trei lucrări care aparţin incontestabil lui Iustin: două versiuni ale Apologiei sale şi o versiune a „Dialogului cu iudeul Trifon” [1]. Se crede că cea din urmă este transcrierea discuţiilor pe care Justin le-a avut cu rabinul Trifon, care ar putea fi rabinul Tarphon adesea menţionat în Talmud, în încercarea de a reconcilia poziţiile creştină şi iudaică. Între celelalte lucrări care îi mai sunt atribuite amintim:

  • Despre Înviere
  • Un discurs către greci
  • Exortaţie către greci
  • Despre monarhie
  • Mărturisirea de credinţă
  • Scrisoare către Zenas şi Serenus
  • Răspunsuri pentru dreptcredincioşi
  • Întrebările grecilor către creştini
  • Respingerea unor teze aristotelice
  • Psalmistul
  • Despre suflet

Tendinţe subordinaţioniste

În timpul Sfântului Iustin Martirul şi Filosoful problema persoanelor trinitare nu era dezbătută în sensul creștin de mai târziu, de aceea la acest sfânt apar tendinţe subordinaţioniste. Sfântul Justin vedea Logosul ca fiind un alt Dumnezeu sub raportul numărului, nu sub raportul cugetării sau voinţei. În acest sens avem un citat în care spune : ,,recurgând la Scriptură voi încerca să vă conving că aceasta este un alt Dumnezeu decât Dumnezeu- Creator al tuturor şi când zic aşa înţeleg că este un altul cu numărul; iar nu cu voinţa personală”(În dialogul cu iudeul Trifon, cap.56). Notă:

  1. Apologeţi de limbă greacă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1997

Imnografie

Tropar, glasul al 4-lea:

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru, că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Condac, glasul al 2-lea:

Cu înţelepciunea dumnezeieştilor tale cuvinte, Iustine, toată Biserica lui Dumnezeu înfrumuseţându-se prin strălucirea vieţii luminează lumea. Iar pentru vărsarea sângelui primind cunună şi înaintea lui Hristos stând împreună cu îngerii, roagă-te neîncetat pentru noi toţi

Iconografie

Dionisie din Furna arată că Sfântul Iustin Martirul se zugrăveşte bătrân, cu barba lungă (Erminia picturii bizantine, Sophia, Bucureşti, 2000, p. 206).

Legături externe

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi