Săptămâna Patimilor: Diferență între versiuni
(→Lunea Mare) |
(→The Holy Week: traducere) |
||
| Linia 7: | Linia 7: | ||
[[Image:raisingoflazarus.jpg|right|frame|The Raising of Lazarus]] | [[Image:raisingoflazarus.jpg|right|frame|The Raising of Lazarus]] | ||
| − | == | + | ==Săptămâna Patimilor== |
| − | + | După Sâmbăta lui Lazăr (în care se face pomenirea învierii lui Lazăr de către Hristos și făgăduința învierii tuturor), se intră în ultima săptămână a Postului Paștilor (Postul Mare), Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor, timp în care în slujbele bisericești se face pomenirea ultimelor zile ale lui Hristos pe pământ, înainte de Răstignirea și Învierea Lui. În timpul acestei săptămâni, slujbele [[Utrenia|Utreniei]] se săvârșesc în seara zilei dinainte (sub formă de [[Denie]]), conform obiceiului vechi care spune că ziua începe la apusul soarelui și se sfârșește la apusul soarelui din ziua următoare. [[Image:Palm_Sunday.jpg|left|thumb|Icoana Intrării lui Hristos în Ierusalim]][[Image:extremehumility.jpg|right|thumb|Hristos Mirele]] | |
| + | |||
| + | ===Duminica Floriilor=== | ||
| + | |||
| + | Prima zi a Săptămânii Patimilor începe cu [[Vecernia]] de sâmbătă seara, care conduce spre slujba '''Intrării Domnului în Ierusalim''' de a doua zi dimineața (Duminică). Hristos își face intrarea triumfală în Ierusalim, fiind primit cu ramuri de palmier (la noi credincioșii aduc la biserică ramuri de salcie), ca un împărat; astfel se vestește venirea pe pământ a Împărăției Cerurilor. | ||
| − | |||
| − | |||
===Lunea Mare=== | ===Lunea Mare=== | ||
| Linia 21: | Linia 23: | ||
În Sfânta și Marea Miercuri se săvârșește Taina [[Sfântul Maslu|Sfântului Maslu]], în amintirea ungerii lui Hristos cu mir, în Betania. La sfârșitul slujbei, preotul îi unge pe credincioși cu Sfântul Mir. Tot în această zi se pomenește vinderea lui Iisus de către Iuda (de aceea credincioșii ortodocși țin și miercurea ca zi de post de-a lungul întregului an). | În Sfânta și Marea Miercuri se săvârșește Taina [[Sfântul Maslu|Sfântului Maslu]], în amintirea ungerii lui Hristos cu mir, în Betania. La sfârșitul slujbei, preotul îi unge pe credincioși cu Sfântul Mir. Tot în această zi se pomenește vinderea lui Iisus de către Iuda (de aceea credincioșii ortodocși țin și miercurea ca zi de post de-a lungul întregului an). | ||
| − | === | + | ===Joia Mare=== |
| − | ''' | + | '''Sfânta și Marea Joi''' începe cu slujba Vecerniei unită cu Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare. În această zi se face și sfințirea unui al doilea [[Agneț]], care va fi folosit apoi de-a lungul anului la împărtășirea bolnavilor (și a copiilor). Acest moment amintește de prezența lui Hristos pe pământ la momentul Cinei cele de Taină. În unele locuri, după rugăciunea amvonului se face Slujba spălării picioarelor, amintind de gestul lui Hristos care a spălat picioarele ucenicilor, după Cină. |
| + | |||
| + | Seara se face Utrenia pentru Vinerea Patimilor, cu Denia celor 12 Evanghelii. Pericopele evanghelice citite amintesc ultimele învățături ale Mântuitorului către ucenici, precum și înainte-vestirea Patimilor Sale, rugăciunea pe care o face Hristos și Noul Legământ. Cele doisprezece pericope evanghelice citite atunci sunt: | ||
| + | [[Image:mysticalsupper.jpg|left|thumb|Cina cea de Taină]][[Image:crucifixion.jpg|right|thumb|Răstignirea Mântuitorului]] | ||
* [http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=13 Ioan 13, 31-18:1] | * [http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=13 Ioan 13, 31-18:1] | ||
* [http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=18 Ioan 18, 1-29 ] | * [http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=18 Ioan 18, 1-29 ] | ||
| Linia 35: | Linia 40: | ||
* [http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=19 Ioan 19, 38-42] | * [http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=19 Ioan 19, 38-42] | ||
* [http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=27 Matei 27, 62-66] | * [http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=27 Matei 27, 62-66] | ||
| + | |||
===Vinerea Mare=== | ===Vinerea Mare=== | ||
| − | '''Sfânta și Marea Vineri''' începe cu citirea [[Ceasurile Împărătești|Ceasurilor Împărătești]], până la Vecernia de vineri după-amiază, în timpul căreia se face amintirea | + | '''Sfânta și Marea Vineri''' începe cu citirea [[Ceasurile Împărătești|Ceasurilor Împărătești]], până la Vecernia de vineri după-amiază, în timpul căreia se face amintirea coborârii trupului Mântuitorului de pe Cruce. [[Preot|Preotul]] este cel care împlinește coborârea de pe Cruce: el ia trupul Mântuitorului, simbolizat de Sfântul[[ Epitaf]] (pânza pe care este pictată sau brodată imaginea lui Hristos) și îl așază în mijlocul bisericii pe un fel de năsălie care închipuie Mormântul Mântuitorului. În timpul slujbei de seară, numită a Prohodului Domnului (sau a Plângerii la mormânt), preotul ia Sf. Epitaf, ducându-l, în procesiune, în jurul [[Biserică|bisericii]] înainte de a-l așeza în Altar, pe [[Sfânta Masă]] (unde urmează să rămână până în miercurea din ajunul Înălțării Domnului). Procesiunea, urmată de credincioșii care poartă în mâini lumânări aprinse, simbolizează coborârea lui Hristos la Iad. |
[[Image:epitaphios.jpg|left|frame|Sf. Epitaf]] | [[Image:epitaphios.jpg|left|frame|Sf. Epitaf]] | ||
Versiunea de la data 7 februarie 2007 23:17
| Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!
Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului. |
Pentru creștinii ortodocși, Săptămâna Patimilor este săptămâna de la sfârșitul Postului Paștilor, de la Sâmbăta lui Lazăr până la sărbătoarea Paștilor. Se mai numește și Săptămâna Mare.
Cuprins
Istoric
Deși există puține surse care să indice modul în care era celebrată Săptămâna Patimilor în Biserica timpurie, se pare totuși că aceasta este o practică foarte veche. Deja în secolul al IV-lea celebrarea acesteia pare să fi fost deja o practică bine stabilită, structurată într-un mod asemănător celui din zilele noastre. While little is recorded of the development of the celebrations of the Holy Week during the early years of the Church, it apparently had very early origins. By the fourth century the celebration of the week appears well founded and to be similar to our celebrations today. The pilgrim Aetheria to Jerusalem in the latter part of the fourth century described the events of the week after the services of Saturday of Lazarus, "...began the week of the Pasch, which they called here the Great Week", noting the procession commemorating Christ's triumphal entry into Jerusalem on the first day of the week. It is during this week that we remember Christ's Passion and Crucifixion.
Săptămâna Patimilor
După Sâmbăta lui Lazăr (în care se face pomenirea învierii lui Lazăr de către Hristos și făgăduința învierii tuturor), se intră în ultima săptămână a Postului Paștilor (Postul Mare), Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor, timp în care în slujbele bisericești se face pomenirea ultimelor zile ale lui Hristos pe pământ, înainte de Răstignirea și Învierea Lui. În timpul acestei săptămâni, slujbele Utreniei se săvârșesc în seara zilei dinainte (sub formă de Denie), conform obiceiului vechi care spune că ziua începe la apusul soarelui și se sfârșește la apusul soarelui din ziua următoare.
Duminica Floriilor
Prima zi a Săptămânii Patimilor începe cu Vecernia de sâmbătă seara, care conduce spre slujba Intrării Domnului în Ierusalim de a doua zi dimineața (Duminică). Hristos își face intrarea triumfală în Ierusalim, fiind primit cu ramuri de palmier (la noi credincioșii aduc la biserică ramuri de salcie), ca un împărat; astfel se vestește venirea pe pământ a Împărăției Cerurilor.
Lunea Mare
Primele trei zile ale Săptămânii Patimilor (sau Săptămânii Mari) ne amintesc de ultimele porunci/sfaturi/îndrumări lăsate de Hristos ucenicilor Săi. Acestea sunt învățăturile amintite în slujba Ceasurilor (ținute după rânduiala din Postul Mare), urmate de Obedniță și de Vecernia unită cu Liturghia Darurilor mai înainte sfințite (a Sf. Grigorie Teologul).
Slujbele Utreniei săvârșită în serile Duminicii Floriilor, precum și a zilelor de luni și marți din Săptămâna Patimilor sunt grupate în jurul temei Mirelui, inspirate din Pilda celor zece fecioare (Matei 24, 1-13) care cheamă la pregătirea pentru A Doua Venire a lui Hristos, căci "în mijlocul nopții vine furul".
Miercurea Mare
În Sfânta și Marea Miercuri se săvârșește Taina Sfântului Maslu, în amintirea ungerii lui Hristos cu mir, în Betania. La sfârșitul slujbei, preotul îi unge pe credincioși cu Sfântul Mir. Tot în această zi se pomenește vinderea lui Iisus de către Iuda (de aceea credincioșii ortodocși țin și miercurea ca zi de post de-a lungul întregului an).
Joia Mare
Sfânta și Marea Joi începe cu slujba Vecerniei unită cu Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare. În această zi se face și sfințirea unui al doilea Agneț, care va fi folosit apoi de-a lungul anului la împărtășirea bolnavilor (și a copiilor). Acest moment amintește de prezența lui Hristos pe pământ la momentul Cinei cele de Taină. În unele locuri, după rugăciunea amvonului se face Slujba spălării picioarelor, amintind de gestul lui Hristos care a spălat picioarele ucenicilor, după Cină.
Seara se face Utrenia pentru Vinerea Patimilor, cu Denia celor 12 Evanghelii. Pericopele evanghelice citite amintesc ultimele învățături ale Mântuitorului către ucenici, precum și înainte-vestirea Patimilor Sale, rugăciunea pe care o face Hristos și Noul Legământ. Cele doisprezece pericope evanghelice citite atunci sunt:
- Ioan 13, 31-18:1
- Ioan 18, 1-29
- Matei 26, 57-75
- Ioan 18,28 - 19, 16
- Matei 27, 3-32
- Marcu 15, 16-32
- Matei 27, 33-54
- Luca 23, 32-49
- Ioan 19, 19-37
- Marcu 15, 43-47
- Ioan 19, 38-42
- Matei 27, 62-66
Vinerea Mare
Sfânta și Marea Vineri începe cu citirea Ceasurilor Împărătești, până la Vecernia de vineri după-amiază, în timpul căreia se face amintirea coborârii trupului Mântuitorului de pe Cruce. Preotul este cel care împlinește coborârea de pe Cruce: el ia trupul Mântuitorului, simbolizat de SfântulEpitaf (pânza pe care este pictată sau brodată imaginea lui Hristos) și îl așază în mijlocul bisericii pe un fel de năsălie care închipuie Mormântul Mântuitorului. În timpul slujbei de seară, numită a Prohodului Domnului (sau a Plângerii la mormânt), preotul ia Sf. Epitaf, ducându-l, în procesiune, în jurul bisericii înainte de a-l așeza în Altar, pe Sfânta Masă (unde urmează să rămână până în miercurea din ajunul Înălțării Domnului). Procesiunea, urmată de credincioșii care poartă în mâini lumânări aprinse, simbolizează coborârea lui Hristos la Iad.
Sâmbăta Mare
Sfânta și Marea Sâmbătă: Se slujesc Vecernia și Sfânta Liturghie a Sf. Vasile cel Mare, cu citiri din Psalmi și cântările Învierii care amintesc de coborârea Mântuitorului la Iad, semnificând "Prima Înviere" a lui Adam și biruința asupra morții.
Pascha
Easter or Pascha, the Feast of Feasts, celebrations begins just before midnight with the singing of the Odes of Lamentation as the Resurrection Vespers begins with the church in complete darkness. As midnight approaches the priest taking a light from a vigil light within the altar passes the flame to the faithful for their candles while singing "Come ye and receive light from the unwaning life, and, glorify Christ, who arose from the dead." Then, the priest leads the faithful out of the church in procession. After circling the church either one or three times, as the procession nears the entrance door of the church, the priest leads in the singing of the hymn of Resurrection. "Christ has Risen from the dead, by death trampling upon Death, and has bestowed life upon those in the tombs" At this point the priest and faithful enter the well-lighted church for the remaining part of Vespers and the breaking of the fast with the Divine Liturgy. After conclusion of the Divine Liturgy, in many communities, the faithful retire to an agape meal to break the Fast together, and then return home as dawn arrives. Later in the day of Pascha the faithful again gather for prayer with lighted candles in a vespers service, singing the hymn "Christ is Risen from the Dead," and greeting each other joyously "Christ is Risen" and responding with "Truly He is Risen."
