Mândria: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Omul mândru şi batjocoritor)
(Omul mândru şi rău)
Linia 33: Linia 33:
  
 
===Omul mândru şi rău===
 
===Omul mândru şi rău===
Omul rău şi mândru, la adăpostul succeselor sale materiale, este dispreţuitor, ucigaş şi asupritor al celor nenorociţi, lăudăros, ateu sau hulitor al Domnului, gura sa fiind plină de blesteme şi înşelătorii(13). Sau, fericit şi netulburat de suferinţe, este îmbuibat, asupritor, are o limbă neobosită şi devine pricină de poticnire pentru oamenii de rând(14).
+
Omul rău şi mândru, la adăpostul succeselor sale materiale, este dispreţuitor, [[ucigaş]] şi [[asupritor]] al celor nenorociţi, [[lăudăros]], [[ateu]] sau [[hulitor]] al Domnului, gura sa fiind plină de [[blesteme]] şi [[înşelătorii]](13). Sau, fericit şi netulburat de suferinţe, este [[îmbuibat]], asupritor, are o limbă neobosită şi devine pricină de poticnire pentru oamenii de rând(14).
Psalmistul se roagă pentru pedepsirea trufaşilor(19). Dumnezeu îi cunoaşte de departe pe cei îngâmfaţi(15), care ştie totul şi cântăreşte toate faptele, precum spune Ana, una din soţiile lui Elcana, în rugăciunea ei fierbinte(1Sam2.3-5).
+
[[Psalmistul]] se roagă pentru pedepsirea trufaşilor(19). [[Dumnezeu]] îi cunoaşte de departe pe cei îngâmfaţi(15), care ştie totul şi cântăreşte toate faptele, precum spune [[Ana]], una din soţiile lui [[Elcana]], în [[rugăciunea]] ei fierbinte(1Sam2.3-5).
  
 
==Dumnezeu le stă împotrivă celor mândri==
 
==Dumnezeu le stă împotrivă celor mândri==

Versiunea de la data 19 august 2010 10:21

Caracterizare generală

Trufia spurcă pe om

Tras la răspundere pentru faptul că ucenicii săi calcă datina bătrânilor şi nu se spală pe mâini înainte de a mânca, Isus foloseşte acest prilej pentru a-i învăţa pe ucenici că ,, Nu ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om’’. Căci ,, orice intră în gură merge în pântece, şi apoi este aruncat afară în hazna’’ pe când ,,ce iese din gură, vine din inimă, şi aceea spurcă pe om’’. Apoi enumeră păcatele care, avându-şi sălaş în inimă şi ieşind la iveală, prin vorbe sau fapte, îl spurcă pe om, incluzând printre ele şi trufia.(1)

Mândria îl coboară pe om şi-l acoperă de ruşine

Solomon arată în Proverbele sale că în timp ce cel smerit cu duhul capătă cinste, mândria omului îl scoboară pe acesta(2) şi îl acoperă pe om de ruşine(2”), căci el se face astfel asemănător îngerilor care, dorind cu neruşinare să ia locul lui Dumnezeu, au fost coborâţi din cer şi transformaţi în diavoli. Numai pe cei smeriţi Dumnezeu îi împodobeşte cu înţelepciune, aşa cum ne încredinţează înţeleptul Solomon(2”).

Dumnezeu urăşte ochii trufaşi şi pedepseşte inima trufaşă, candela celor răi

Ochii trufaşi sunt primii din seria de şapte lucruri urâte de Domnul, aşa cum le menţionează Solomon(4). Agur vorbea, în Proverbele lui Solomon, chiar de un neam de oameni ai căror ochi sunt trufaşi şi care îşi ţin pleoapele sus. (Prov30.13). Ei sunt semne ale unei inimi trufaşe care, fiind o scârbă înaintea Domnului, nu va rămâne nepedepsită.(3) Iar dintr-o inimă trufaşă ies cuvintele semeţe, ca ale vrăjmaşilor psalmistului care-l prigonesc şi vor să-l doboare.(5) sau ca ale acelora despre care vorbeşte proorocul Obadia, care erau mulţumiţi şi se bucurau de nenorocirea abătută asupra copiilor lui Iuda, vorbind cu semeţie în ziua strâmtorării acestora (Obadia1.12) sau ca ale celor care, doborând cu sabia pe copiii lui Israel şi luând în stăpânire două neamuri şi ţări, au început să se fălească şi să-şi înmulţească cuvintele împotriva lui Dumnezeu (Ezec35.13). Creştinul va fi ca psalmistul al cărui suflet este liniştit şi potolit ca un copil înţărcat care stă lângă mama sa(Ps 131.1,2).Privirile trufaşe şi inima îngâmfată, această candelă a celor răi, nu este decât păcat., aşa cum ne spune Solomon. (Prov 21.4).

Mândria este rădăcina păcatelor mari

Mândria este rădăcina marilor încălcări de lege.(5) Cine este smerit nu poate fi ucigaş (căci nu e lacom după bani şi nu poate fi foarte gelos), nu e lacom de mâncare, băutură, bani, hoţ sau pizmaş (căci se mulţumeşte cu ce dă Dumnezeu), nu este mânios (căci nu se consideră cel mai important), nu este desfrânat (căci el este încredinţat că trupul este templul Duhului Sfânt, neconsiderând că îi aparţine), nu e hulitor (căci e recunoscător faţă de darul vieţii primit de la Dumnezeu), nu e leneş (căci nu pune comoditatea sa pe primul plan). Mândria poate fi chiar o pricină de nesupunere faţă de legile ţării. Omul care din mândrie nu ascultă de preot sau judecător era pedepsit cu moartea. Se scotea astfel răul din mijlocul lui Israel pentru că tot poporul să audă şi să se teamă, şi să nu se mai îngâmfe(Deut.17.12-13)

Omul mândru

Solomon ne arată că înţeleptul se teme şi se abate dela rău, dar prostul este nechibzuit şi sigur de sine (Prov14.16). Solomon ne încredinţează că mândria aţâţă certurile(Prov13.10), omul nesăbuit lovit de înfumurare şi cu gânduri rele ar fi mai bine să-şi pună mâna la gură pentru a nu stârni, în mânia sa, certuri(Prov30.33) Fudulia poate cufunda omul în sărăcie: mai bine să fii smerit şi să ai o slugă decât să fii fudul şi să nu ai ce mânca. (Prov12.9) Trufia se înalţă adeseori din solul unei anumite corectitudini, cum se întâmplă cu cei mândri şi dispreţuitori, iar umilinţa creşte de multe ori din lacrimile păcătoşilor, aşa cum ne avertizează Isus în pilda vameşului şi fariseului.(Prov18.9-14) Înţelepciunea, personificată în Proverbele lui Solomon, strigă că ea urăşte trufia şi mândria, purtarea rea şi gura mincinoasă (Prov8.12-13). Mândria este prezentă în discursurile falşilor învăţători, sofişti şi lacomi împotriva cărora vorbeşte apostolul Pavel într-una din epistolele sale(1Tim6.3-5).

Oamenii mândri ce se cred înţelepţi

Solomon ne atrage atenţia să nu ne socotim înţelepţi şi să nu ne bizuim pe înţelepciunea noastră, ci să ne temem de Domnul şi să ne abatem de la rău (Prov3.5-7). Omul bogat este unul dintre aceia care cred că sunt înţelepţi, dar pe care săracul priceput îl cercetează. (Prov28.11). În general putem să tragem nădejde de îndreptare mai mult de la un nesăbuit decât de la unul care se crede înţelept, ne previne Solomon(Prov26.12). Proorocul Ieremia spune că înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui, ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că-L cunoaşte pe Dumnezeu, care face milă, judecată şi dreptate pe pământ, căci în această găseşte plăcere Dumnezeu(Ier 9.23). Psalmistul se plânge că îngâmfaţii îi aruncă batjocuri dar el nu se abate de la Legea Domnului, (Ps 119.51) că urzesc neadevăruri împotriva lui dar că el păzeşte din toată inima poruncile Domnului.(Ps 119.69); el se roagă să aibă milă de credincioşi pentru că ei sunt sătui de dispreţul celor trufaşi şi de batjocurile celor îngâmfaţi (Ps 123.4). Psalmistul se văită că trufaşii îl hărţuiesc şi se războiesc cu el(Ps 56.2). că îngâmfaţii sapă gropi înaintea lui şi îl prigonesc fără temei dar el nu părăseşte poruncile sfinte.(Ps 119.85); că nişte îngâmfaţi îi întind curse şi laţuri, pun reţele de-a lungul drumului, şi îi întind capcane, dar el se roagă La Dumnezeu pentru izbăvire (Ps140.5-10). Psalmistul plânge pentru că nişte îngâmfaţi s-au sculat împotriva lui şi vor să-i ia viaţa şi îl roagă pe Dumnezeu cel îndurător, milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate să-l întărească, să-l scape şi să facă un semn pentru ca vrăjmaşii săi să rămână de ruşine.(Ps 86.14) Isus a spus pilda vameşului şi fariseului pentru aceia care credeau ei înşişi că sunt neprihăniţi şi îi dispreţuiau pe ceilalţi(Lc18.9-14) Apostolul Pavel le spune romanilor să nu umble după lucruri înalte ci să rămână la cele smerite şi să nu se socotească singuri înţelepţi.(Rom12.16); să aibă simţiri cumpătate despre sine potrivit cu măsura de credinţă împărţită de Domnul(Rom12.3). Căci ,,dacă vreunul crede că este ceva, măcar că nu este nimic, se înşeală singur’’, aşa cum scrie acelaşi apostol galatenilor.(Gal 6.3)

Omul mândru lăudăros

Omul mândru este adeseori lăudăros(9). Doar faptele bune în sine pot fi obiect de laudă (9a), căci motiv adevărat de laudă (din partea altuia) este ceea ce este în inimă, şi nu în înfăţişare(9b). Adesea oamenii se laudă nejustificat cu lucruri pe care le-au primit (bunuri, origine bună, sănătate, educaţie bună, etc)(9c)

Omul mândru şi necredincios

Omul mândru este de multe ori ateu(10) sau îşi zice în sinea să că Dumnezeu nu pedepseşte(Ps10.4,13), că uită sau că îşi ascunde Faţa şi în veac nu va vedea(Ps10.11), fiind împiedicat în judecata şi vederea sa de întunericul de nori (Iov22.13-14)

Omul mândru şi batjocoritor

Omul îngâmfat este deseori batjocoritor(12). Batjocoritorii sunt cauza certurilor, neînţelegerilor, ocărilor, stărilor sociale conflictuale(12a), dincolo de faptul că îşi creează singuri suferinţe şi neplăceri(12b). Cine îşi bate joc de sărac, îşi bate joc de Cel care l-a făcut(12c), iar acesta va fi batjocorit de Dumnezeu(12d). Batjocoritorul nu ascultă si nu-i place mustrarea(12e), aşa că lor le sunt rezervate pedepsele, inclusiv loviturile, spre îndreptare(12f). Dacă vor rămâne neschimbaţi, nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu(12g). În zilele din urmă vor fi batjocoritori(12h).

1)Mc7.18-23 2)Prov29.23 2”)Prov11.2, 25.27 3)Prov16.5, Ps131.1 4)Prov16.5, Ps131.1,2, Prov30.13 5)Ps 131.1,2 6)Ps19.13 7)Prov 21.4 8)Prov14.16 9)Iac4.13-16, Ps 75.4-6, Ps10.3, Ps 94.2-4, Prov 25.14, 27.2 9a)Ga6.4, Iac1.9-10 9b)2Cor5.11-12 9c) 1Cor4.6-7 10)Ps10.4 11)Ps10.4,11-13 12)Prov14.6, 1.22, 21.24, Dan11.22, Os7.5 12a) , 22.10, 29.8, Iov17.2 12b)Prov 9.12, 24.9 12c)Prov17.5, 14.31 12d)Prov 3.34 12e)Prov 9.7-8, 13.1 12f)Prov19.25,29,21.11 12g)1Cor6.10, Is29.20 12h)Iuda1.18, 2Pet3.3

Omul mândru şi rău

Omul rău şi mândru, la adăpostul succeselor sale materiale, este dispreţuitor, ucigaş şi asupritor al celor nenorociţi, lăudăros, ateu sau hulitor al Domnului, gura sa fiind plină de blesteme şi înşelătorii(13). Sau, fericit şi netulburat de suferinţe, este îmbuibat, asupritor, are o limbă neobosită şi devine pricină de poticnire pentru oamenii de rând(14). Psalmistul se roagă pentru pedepsirea trufaşilor(19). Dumnezeu îi cunoaşte de departe pe cei îngâmfaţi(15), care ştie totul şi cântăreşte toate faptele, precum spune Ana, una din soţiile lui Elcana, în rugăciunea ei fierbinte(1Sam2.3-5).

Dumnezeu le stă împotrivă celor mândri

Dumnezeu îi avertizează pe copiii lui Israel că va frânge mândria puterii lor. Lev26.13-19). Solomon ne încredinţează că Dumnezeu surpă casa celor mândri, dar întăreşte hotarul văduvei (Prov 15.25) şi că îşi va bate joc de cei batjocoritori în timp ce celor smeriţi le va da har(Prov3.34). Psalmistul ştie că Dumnezeu mântuieşte poporul care se smereşte şi smereşte privirile trufaşe (Ps 18.27) şi îi sfătuieşte pe cei lăudăroşi să nu mai vorbească cu atâta trufie.(Ps 75.4-6). pentru că Dumnezeu mustră pe cei îngâmfaţi care au rătăcit de la poruncile lui Dumnezeu (Ps119.21), pedepseşte aspru pe cei mândri(Ps 31.23). şi frânge mândria domnitorilor (Ps 75.12). Ana, una din soţiile lui Elcana, necăjită de Penina pentru că era stearpă, îşi varsă sufletul înaintea Domnului recunoscând că Dumnezeu smereşte şi Dumnezeu înalţă şi până la urmă capătă rod, născându-l pe Samuel, care avea să devină un mare prooroc. (1Sam2.7). David, rugându-se Domnului, spune:,,Tu mântuieşti pe poporul care se smereşte, şi cu privirea Ta, scobori pe cei mândri.(2Sam 22.28). Fecioara Maria, în discuţia pe care o are cu Elisabeta, ruda sa şi mama lui Ioan Botezatorul spune că

,,Dumnezeu a arătat putere cu braţul Lui; a risipit gândurile, pe cari le aveau cei mândri în inima lor.
A răsturnat pe cei puternici de pe scaunele lor de domnie, şi a înălţat pe cei smeriţi.
Pe cei flămânzi i -a săturat de bunătăţi, şi pe cei bogaţi i -a scos afară cu mâinile goale’’. (Lc1.51-52 ). Isus critică slava deşartă după care umblau cărturarii şi fariseii care

umblă după locurile dintâi la ospeţe, şi după scaunele dintâi în sinagogi; le place să le facă oamenii plecăciuni prin pieţe, şi să le zică: ,Rabi! Rabi!`, amintindu-le că numai Unul este învăţătorul şi că oricine se va înălţa, va fi smerit; şi oricine se va smeri, va fi înălţat. Mt23.11-12), lucru aplicabil chiar la o masă când este bine să fim mutaţi de gazdă mai sus în loc să fim izgoniţi în mod ruşinos de pe locurile cele dintâi dacă se întâmplă să vină cineva mai cu vază. (Lc14.7-11). Sfântul apostol Petru le spune preoţilor să se îmbrace cu smerenie ştiind că Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har şi numai în acest fel smerindu-se sub mâna tare a lui dumnezeu, ei vor fi înălţaţi la vremea potrivită. (1Pet5.5). Sfântul apostol Iacov citează şi el Scriptura care spune că : ,,Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.`` când spune că Duhul pe care l-a pus Dumnezeu să locuiască în noi nu vrea cu gelozie pentru Sine şi că în schimb, ne dă un har şi mai mare(Iac4.6). El le stă împotrivă oamenilor mândri(16), smerindu-le inima(17) prin suferinţă (18).

Sursele mândriei

Cunoaşterea este una din pricinile de mândrie(20). Adam şi Eva au fost alungaţi din rai din pricina trufiei cunoaşterii(21). Lucifer a căzut din cer din pricina trufiei, devenind Satan(duşmanul, diavolul)(22). Puterea şi bogăţia reprezintă a doua cauză de mândrie(23).

13)Ps10 14)Ps73 15)Ps138.6, 1Sam2.3-5 16)Prov 15.25, Prov3.34, Iac4.6, 1Pet5.5 17)Ps 75.4-6, Ps 31.23, Ps 75.12, 1 Reg 2.7, 2Sam 22.28, Iac4.9-10, Lc1.51-52, Mt23.11-12, Lc14.7-11, Is13.11, Lev26.13-19, Ier13.1-9, Tefania3.10-11 18)Ps 107.12 19)Ps 12.3, Ps 31.18, Ps 94.2-4, Ps 119.21, Ps119.78, Ps 119.122 20)1Cor8.1 21)Fac3.1-6 22)Is14.12-14

Mândria domnitorilor

Răsfăţatul Adonia s-a sumeţit împotriva tatălui său, împăratul, uneltind pentru preluarea puterii(24).

Dumnezeu pedepseşte trufia lui Sanherib, trimiţând un înger, care ucide 185 000 de soldaţi din tabăra acestuia, obligându-l să renunţe la lupta împotriva lui Ezechia şi să facă cale-ntoarsă. Întors în ţară, este ucis de fiii săi, în timp ce se ruga în templu(25).
Nabucadneţar primise atâta putere, încât i s-a îngâmfat inima, şi i s-a împietrit până la mândrie. Aşa cum i-a tălmăcit Daniel visul său neliniştitor, el a fost îndepărtat de pe tron şi a fost despuiat de slava lui: a fost izgonit din mijlocul copiilor oamenilor, inima i s-a făcut ca a fiarelor, a locuit la un loc cu măgarii sălbatici, i s-a dat să mănânce iarbă ca la boi, trupul i-a fost udat de roua cerului, i-a crescut părul ca penele vulturului şi unghiile ca ghearele păsărilor; şapte vremi au trecut peste el, până când a recunoscut că Dumnezeu stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi o dă cui vrea; şi atunci a fost reaşezat în scaunul de domnie(26).
Belşaţar nu învaţă nimic din istoria tatălui său şi nu-şi smereşte inima, aşa că mesajul lui Dumnezeu, scris de mâna Domnului pe tencuiala zidului împărătesc, se împlineşte nemilos, aşa cum este tâlcuit de Daniel: Belşaţar este ucis şi pierde domnia(27).
Împăratul Ozia, fiul lui Amaţia, a dus o viaţă plăcută lui Dumnezeu, ajungând un lider regional foarte influent, cu o armată foarte numeroasă şi, devenit puternic, s-a sumeţit: a intrat în Templul Domnului pentru a arde tămâie, faptă îngăduită doar preoţilor, fiii lui Aron, care au fost sfinţiţi s-o aducă. Înfruntat de preotul Azaria şi cei 80 de preoţi care-l atenţionară că face un păcat, el s-a mâniat pe preoţi, şi cum s-a mâniat, i-a apărut o lepră pe frunte, pe care a avut-o până la sfârşitul vieţii(28).
Fiind bolnav de moarte, Ezechia a făcut o rugăciune Domnului, iar Domnul l-a vindecat. În loc să răsplătească binefacerea primită, Ezechia, părăsit de Dumnezeu care vroia să-i încerce inima, s-a îngâmfat din pricina bogăţiilor şi le-a arătat solilor babilonieni toate locurile unde îşi ţinea lucrurile de mare preţ. Atunci mânia lui Dumnezeu s-a abătut asupra lui, asupra lui Iuda şi asupra Ierusalimului, însă Ezechia, smerindu-se din mândria lui, împreună cu locuitorii Ierusalimului, a făcut ca mânia lui Dumnezeu să nu vină peste ei în timpul vieţii lui: Isaia îl anunţă că, după moartea sa, ţara va fi jefuită şi copiii săi duşi în robie la curtea Babilonului(29).

Cetăţi şi ţări mândre smerite

Dumnezeu pedepseşte mândria cetăţii Iacov, unde luxul, desfătările şi nedreptatea au devenit insuportabile: cetatea este dată în mâinile vrăjmaşilor(30).
Dumnezeu a pedepsit Tirul, târgul neamurilor, care a îngrămădit argint ca pulberea şi aurul ca noroiul de pe uliţe, ai cărui negustori erau ca nişte voievozi, şi ai cărui târgoveţi erau cei mai bogaţi oameni de pe pământ, ca să ruşineze mândria a tot ceea ce străluceşte şi să smerească pe toţi cei mari ai pământului(31).

23) 24)1Imp1.5-6 25) 2Imp19, 2Cron32.1-22 26) Dan4.1-37, 5.18-21 27)Dan5.1-31 28)2Cron26.1-16-23 29)2Cron32.23-31, 2Imp, cap20 30)Amos6.1-14 31)Zah9.1-6, Is23.1-18, Ezec28.1-10

,,Cununa îngâmfată a beţivilor lui Efraim” va fi strivită. Judecătorii si soldaţii se clatină din pricina vinului şi sunt ameţiţi de băuturi tari; preoţii şi proorocii aşijderea: se clatină când proorocesc, se poticnesc când judecă; în plus sunt şi batjocoritori(32).
Mândria Egiptului va fi nimicită de către ,,sabia” Babilonului; Egiptul, care era ,,ca un crocodil în mări, care se aruncă în râuri şi tulbură apele cu picioarele lui şi întărâtă valurile râurilor” va fi ,,prins” şi zdrobit. Cei care ,,răspândeau groaza în ţara celor vii”, cum sunt Mesec şi Tubal, vor fi ucişi de sabie(33).
Israelul va fi pedepsit pentru urâciunile sale(idolatrie, lăcomie, omoruri, silnicie): popoarele cele mai rele vor stăpâni casele lor şi mândria celor puternici va cunoaşte sfârşitul.
Cetatea Sodomei a păcătuit şi prin trufie (34).
Isaia prooroceşte Iudei si Ierusalimului, mustrându-le pentru idolatria şi lăcomia lor: la venirea lui Iisus ,,omul va trebui să-şi plece in jos privirea semeaţă si îngâmfarea lui va fi smerită: numai Domnul va fi înalţat in ziua aceea”(35)

Domnul face de ruşine mândria lui Moab, pentru că locuitorii săi au fost idolatri, au batjocorit poporul Domnului şi au fost semeţi cu acesta(36)

In zilele din urmă, trufia, laolaltă cu multe alte păcate, va domina sufletele multora(42).

Lupta împotriva mândriei

Psalmistul se roagă pentru păzirea de mândrie(43). Creştinul se îndepărtează de cei trufaşi(44). Iubirea creştinească alungă mândria(45)

32)Is28.1-29 33)Ezec32 34)Ezec16.49-50 35)Ezec,cap7, Is, cap2 36)Is16.1-14, Tefania, cap2, Ier,cap48 37) Prov13.10.30.33 38) 1Tim6.3-5 39)Prov8.12-13 40)Prov26.12 41)Lc18.9-14 42)2Tim3.1-5 43)Ps19.13 44)Ps40.4,101.5 45)1Cor13.4-8,