Ctitor: Diferență între versiuni
| Linia 3: | Linia 3: | ||
Termenul este de provenienţă grecească - κτίτωρ - dar intrat în limba română prin intermediul slavonescului ''ktitorŭ - ktitorĭ''. | Termenul este de provenienţă grecească - κτίτωρ - dar intrat în limba română prin intermediul slavonescului ''ktitorŭ - ktitorĭ''. | ||
| − | Adesea ctitorii sunt pictaţi undeva în spatele bisericii, într-o frescă ce se numeşte "tablou votiv". În funcţie de testament, ei sunt pomeniţi la [[Sfânta Liturghie]] după a anumită rânduială: la [[Proscomidie]] este o [[miridă]] care se scoate pentru ctitori. | + | Adesea ctitorii sunt pictaţi undeva în spatele bisericii (sau a "ctitoriei" lor), într-o frescă ce se numeşte "tablou votiv". În funcţie de testament, ei sunt pomeniţi la [[Sfânta Liturghie]] după a anumită rânduială: la [[Proscomidie]] este o [[miridă]] care se scoate pentru ctitori. |
[[Categorie:Oameni]] | [[Categorie:Oameni]] | ||
[[Categorie:Termeni din limbajul bisericesc]] | [[Categorie:Termeni din limbajul bisericesc]] | ||
Versiunea de la data 20 aprilie 2009 18:08
Ctitorul sau fondatorul este acea persoană sau familie care construieşte şi înzestrează o biserică sau o mănăstire.
Termenul este de provenienţă grecească - κτίτωρ - dar intrat în limba română prin intermediul slavonescului ktitorŭ - ktitorĭ.
Adesea ctitorii sunt pictaţi undeva în spatele bisericii (sau a "ctitoriei" lor), într-o frescă ce se numeşte "tablou votiv". În funcţie de testament, ei sunt pomeniţi la Sfânta Liturghie după a anumită rânduială: la Proscomidie este o miridă care se scoate pentru ctitori.
