Cântarea rusească: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: {{Traducere EN}} Termenul '''''cântare rusească''''' se referă la un grup de tradiție de cântare folosit în Biserica Rusiei și unele biserici fi...)
 
Linia 1: Linia 1:
 
{{Traducere EN}}
 
{{Traducere EN}}
Termenul '''''cântare rusească''''' se referă la un grup de tradiție de [[muzica bisericească|cântare]] folosit în [[Biserica Rusiei]] și unele biserici fiice ale acesteia. Această cântare este atât monofonică cât și polifonică și prezintă influențe din mai multe surse, atât ortodoxe cât și occientale. Cântarea rusă esete folosită nu doar în [[Biserica Rusiei]], dar și în bisericile [[Biserica Ucrainei|Ucrainei]], [[Biserica Ortodoxă a Finalandei|Finlandei]], [[Biserica Ortodoxă a Japoniei|Japoniei]], [[OCA]] și în alre părți.
+
Termenul '''''cântare rusească''''' se referă la un grup de tradiție de [[muzica bisericească|cântare]] folosit în [[Biserica Rusiei]] și unele biserici fiice ale acesteia. Această cântare este atât monofonică cât și polifonică și prezintă influențe din mai multe surse, atât ortodoxe cât și occientale. Cântarea rusească este folosită nu doar în [[Biserica Rusiei]], dar și în bisericile [[Biserica Ucrainei|Ucrainei]], [[Biserica Ortodoxă a Finlandei|Finlandei]], [[Biserica Ortodoxă a Japoniei|Japoniei]], [[OCA]] și în alte părți.
  
 
Probabil că cea mai veche varietate distinctivă de cântare folosită în regiunile care au ajuns să fie cunoscute ca ''Rusia'' este [[cântarea znamenită]], o cântare tradițional monofonică (i.e., melodică, nearmonizată) derivată din [[cântarea bizantină]] adusă rusilor de misonarii greci veniți din Constantinopol.  
 
Probabil că cea mai veche varietate distinctivă de cântare folosită în regiunile care au ajuns să fie cunoscute ca ''Rusia'' este [[cântarea znamenită]], o cântare tradițional monofonică (i.e., melodică, nearmonizată) derivată din [[cântarea bizantină]] adusă rusilor de misonarii greci veniți din Constantinopol.  
  
Western-style harmonizations eventually came into use in the Russian church via Lvov and Kiev due to the influence of the [[Roman Catholic Church]] from Poland, and polyphony "suddenly burst into Russian liturgical singing from the West in the middle of the seventeenth century" (Johann von Gardner, ''Russian Church Singing, Vol. I: Orthodox Worship and Hymnography'', p. 380). In the mid-18th century, the choirmasters of the imperial court were mainly Italians[http://ivanmoody.co.uk/articles.russiansacredmusic.htm], which further pushed Russian church music in a Western direction. In the 19th century, German composition principles came to dominate in Russian chant.
+
Armonizările stilului occidental au ajuns în uz în biserica rusă prin Lvov și Kiev datorită influenței [[Biserica Romano-Catolică|Bisericii Romano-Catolice]] din Polinia, iar polifonia „brusc a dat buzna din Occident în cântarea liturgică rusă la mijlocul secolului al șaptesprezecelea” (Johann von Gardner, ''Cântarea bisericească rusă, Vol. I: Cultul și imnografia ortodoxă'', p. 380). La mijlocul secolului al XVIII-lea, dirijorii curții imperiale erau în special italieni[http://ivanmoody.co.uk/articles.russiansacredmusic.htm], care ulterior au împins muzica bisericească rusă în direcția occidentală. În secolul al XIX-lea, principiile compoziției germane au ajuns să domine în cântarea rusească.
  
In the Russian church today, these various traditions all remain in use throughout the church as well as in its daughter churches, some in more primitive form than others. There is currently a revival underway in some [[monastery|monasteries]] and [[parish]]es of use of the more ancient forms of chant, particularly Znamenny.
+
În biserica rusă de azi, aceste tradiții variate rămân în uz peste tot în biserică (precum și în bisericile ei fiice), unele într-o formă mai primitivă decât altele. În prezent, în unele [[mănăstire|mănăstiri]] și [[paroh]]ii se desfășoară o renaștere a uzul celor mai vechi forme de cântare, mai ales a celei znamenite.
  
 
One peculiar element of Russian chant is the group of traditions known in Russia as "[[Greek Chant (Russian)|Greek Chant]]" and "[[Bulgarian Chant (Russian)|Bulgarian Chant]]."  While the origins of both are a matter of some debate, neither variety of chant is something characteristic of the use of either the [[Greek Orthodox|Greek]] or [[Church of Bulgaria|Bulgarian]] churches, which primarily use [[Byzantine Chant|Byzantine]] and [[Bulgarian Chant|Bulgarian]] chant, respectively.
 
One peculiar element of Russian chant is the group of traditions known in Russia as "[[Greek Chant (Russian)|Greek Chant]]" and "[[Bulgarian Chant (Russian)|Bulgarian Chant]]."  While the origins of both are a matter of some debate, neither variety of chant is something characteristic of the use of either the [[Greek Orthodox|Greek]] or [[Church of Bulgaria|Bulgarian]] churches, which primarily use [[Byzantine Chant|Byzantine]] and [[Bulgarian Chant|Bulgarian]] chant, respectively.

Versiunea de la data 25 august 2014 10:51

Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!

Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului.
De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.

Termenul cântare rusească se referă la un grup de tradiție de cântare folosit în Biserica Rusiei și unele biserici fiice ale acesteia. Această cântare este atât monofonică cât și polifonică și prezintă influențe din mai multe surse, atât ortodoxe cât și occientale. Cântarea rusească este folosită nu doar în Biserica Rusiei, dar și în bisericile Ucrainei, Finlandei, Japoniei, OCA și în alte părți.

Probabil că cea mai veche varietate distinctivă de cântare folosită în regiunile care au ajuns să fie cunoscute ca Rusia este cântarea znamenită, o cântare tradițional monofonică (i.e., melodică, nearmonizată) derivată din cântarea bizantină adusă rusilor de misonarii greci veniți din Constantinopol.

Armonizările stilului occidental au ajuns în uz în biserica rusă prin Lvov și Kiev datorită influenței Bisericii Romano-Catolice din Polinia, iar polifonia „brusc a dat buzna din Occident în cântarea liturgică rusă la mijlocul secolului al șaptesprezecelea” (Johann von Gardner, Cântarea bisericească rusă, Vol. I: Cultul și imnografia ortodoxă, p. 380). La mijlocul secolului al XVIII-lea, dirijorii curții imperiale erau în special italieni[1], care ulterior au împins muzica bisericească rusă în direcția occidentală. În secolul al XIX-lea, principiile compoziției germane au ajuns să domine în cântarea rusească.

În biserica rusă de azi, aceste tradiții variate rămân în uz peste tot în biserică (precum și în bisericile ei fiice), unele într-o formă mai primitivă decât altele. În prezent, în unele mănăstiri și parohii se desfășoară o renaștere a uzul celor mai vechi forme de cântare, mai ales a celei znamenite.

One peculiar element of Russian chant is the group of traditions known in Russia as "Greek Chant" and "Bulgarian Chant." While the origins of both are a matter of some debate, neither variety of chant is something characteristic of the use of either the Greek or Bulgarian churches, which primarily use Byzantine and Bulgarian chant, respectively.

Tipuri

Legături externe