Apolinarianism
Versiunea din 27 februarie 2011 00:06, autor: Θεοδωρος (Discuție | contribuții)
Apolinarianismul este o erezie hristologică din secolul al IV-lea. Este numită astfel după principalul ei autor, episcopul Apolinarie de Laodiceea (în Siria).
Apolinarianismul învaţă că Iisus Hristos a avut un trup uman şi un suflet uman (gr. ψυχὴ) dar nu a avut o minte umană raţională (gr. nous), pentru că Logosul Divin i-a luat locul.
Apolinarianismul a fost condamnat la Sinodul II Ecumenic (381) - împreună cu macedonianismul şi alte erezii hristologice şi trinitare -, dar și în mai multe sinoade locale, cum ar fi:
- Sinodul de la Alexandria, la anul 362
- Sinoadele de la Roma, în anii 374 și 380, ținute sub papa Damasus I al Romei.
Uneori, adepţii nestorianismului îi acuză pe teologii ortodocşi şi monofiziţi de apolinarianism.
Izvoare
- Talberg, D. N., История Христианской Церкви (A History of the Christian Church), Moscow, Russia: St Tikhon's Orthodox Theological Institute.