Stihar
| Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!
Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului. |
Purtat pe dedesubt de către episcopi şi preoţi, este făcut, de obicei, dintr-un material alb sau auriu.
Purtat ca veşmânt pe deasupra de către diaconi şi subdiaconi, este, de obicei, mult mai decorat şi poate reflecta culoarea zilei. Este despicat pe lateral dar părţile sunt prinse cu butoni sau nasturi.
În unele jurisdicţii, stiharul purtat de diacon se numeşte dalmatikon în concordanţă cu terminologia folosită de de Biserica Primară în secolul al IV-lea, la introducerea sa.
Purtat ca veşmânt de deasupra de către acolit, de obicei, are o cruce brodată sau aplicată în mijlocul spatelui, între omoplaţi.
În timpul Slujbei de Pregătire, preotul ia stiharul, binecuvântează crucea de pe spate şi spune: "Binecuvântat este Dumnezeul nostru, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Mă bucur în Domnul, şi sufletul Meu este plin de veselie în Dumnezeul Meu; căci M-a îmbrăcat cu hainele mîntuirii, M-a acoperit cu mantaua izbăvirii, ca pe un mire împodobit cu o cunună împărăteascã, şi ca o mireasă, împodobită cu podoabele ei. (Isaia 61:10); acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin."
Veşmântul latin echivalent cu stiharul este numit alb. La fel, este un veşmânt lung purtat de episcop sau preot pe sub chasuble care la rândul lui este echivalent cu felonul răsăritean. Alb-ul poate fi simplu sau decorat cu broderii sau cu dantela, dar este în majoritatea cazurilor alb.
