Ammun Egipteanul

Avva Ammun Egipteanul, sau Ammun Nitriotul, a fost un călugăr sfânt din primele gengeraţii de întemeietori ai monahismului egiptean. Pomenirea lui se face la 4 octombrie.

Viaţa

Acesta a fost egiptean de neam, şi orfan de părinţi, şi fiind silit de unchiul său s-a însurat, şi locuind cu femeia sa optsprezece ani, el avea grijă de făcea balsam care-i da multă trudă şi osteneală, nesocotindu-şi soţia ca şi când nu i-ar fi fost femeie, ci ca pe o soră o ţinea. Apoi, când au aflat el această înţelepciune a călugăriei, plecând de la casa sa, a mers în pustie la marele Antonie. Iar femeia sa a rămas la casa lor cu bună cuviinţă şi a făcut acolo o mănăstire de maici.

Sfântul Ammun venea adeseori pentru sfat la sfântul Antonie cel Mare (prăznuit la 17 ianuarie). Aşal, cu sfatul "părintelui monahismului" Ammun a întemeiat pe la anul 320-325 Nitria (pustia sau muntele Nitriei), în Delta Nilului, este una dintre cele trei cele mai importante aşezări monastice din Egiptul Inferior (nord-vestul Egiptului).

Ammun s-a ostenit 22 de ani în deşertul Nitriei, ajungând la mare dreaptă socotinţă şi făcător de minuni făcându-se, spre folosul multora.

La vremea trecerii la Domnul a lui Ammun, sfântul Antonie a văzut pe îngeri însoţind sufletul lui către cer. Sfântul Ammun a murit pe la mijlocul veacului al IV-lea.

Apoftegme din Patericul egiptean

Pentru avva Ammun Nitriotul

Patericul egiptean ne-a transmis doar trei apoftegme directe sub numele de Ammun Nitriotul:

1. Avva Ammun nitriotul s-a dus la avva Antonie şi i-a zis lui: "Văd că eu mai multă osteneală am şi cum de numele tău s-a mărit între oameni mai mult decât al meu?" Zis-a lui avva Antonie: "Pentru că eu iubesc pe Dumnezeu mai mult decât tine".

2. Acelaşi avva Ammun s-a dus la avva Pimen şi i-a zis lui: "Când mă duc la chilia aproapelui, sau când el vine la mine pentru vreo trebuinţă, ne sfiim să vorbim unul cu altul, ca nu cumva să se ivească vreo vorba străină". Şi i-a zis lui bătrânul: "Bine faci, căci tinereţea are trebuinţă de păzire". Zis-a avva Ammun iarăşi: "Bătrânii sporind în fapta bună nu aveau în dânşii altceva, sau străin în gura ca să vorbească aceea". Şi iarăşi a întrebat: "Deci, dacă va fi nevoie ca să vorbesc cu aproapele, voieşti să vorbesc din Scripturi sau din cuvintele bătrânilor?" Zis-a bătrânul: "Dacă nu poţi să taci mai bine este să vorbeşti din cuvintele bătrânilor şi nu din Scriptură, căci nu mică primejdie este".

3. Un frate a venit de la Schetia la avva Ammun şi i-a zis: "Mă trimite părintele meu la slujba şi mă tem de desfrânare". I-a zis lui bătrânul: "Ori în ce ceas îţi va veni ispita, zi aşa: Dumnezeul puterilor, pentru rugăciunile părintelui meu, scapă-mă!" Deci în una din zile o fată a încuiat uşa după dânsul. Iar el strigând cu glas mare, a zis: "Dumnezeul puterilor pentru rugăciunile părintelui meu, scapă-mă!" Şi îndată s-a aflat pe calea către Schetia.

Pentru avva Sisoe

26. A venit odată avva Ammun de la Rait la Clisma să se întâlnească cu avva Sisoe. Şi văzându-l necăjit, căci a lăsat pustia, i-a zis: "Ce te necăjeşti, avvo, căci ce mai puteai să faci de acum în pustie, după ce ai îmbătrânit aşa?" Iar bătrânul s-a uitat la dânsul cu asprime, zicând: "Ce-mi spui, Ammune, dar nu-mi era destulă numai slobozenia gândului meu în pustie?"