Daria
Sfânta Muceniţă Daria a trăit în secolul al III-lea, fiind martirizată împreună cu soţul ei, Sf. Hrisant, în anul 283 î. Hr.
Prăznuirea ei în Biserica Ortodoxă se face pe 19 martie.
Cuprins:
Viaţa
Sfânta Daria, în tinereţea ei, a fost preoteasă într-un templu păgân din Atena. I-a fost impus să se mărite cu Sf. Hrisant, ca să îl convingă pe acesta să abandoneze creştinismul. Când Hrisant i-a spus că vor trăi împreună în curăţie precum fratele şi sora, ea a fost de acord, dovedind că şi ea şi-a dorit să râmână fecioară. S-a convertit la creştinism în ziua nunţii ei. Apoi, treptat, ea a convertit un număr din ce în ce mai mare de călugăriţe, fapt ce l-a îngrijorat pe împăratul roman, Numerian. Numerian a trimis-o pe Daria la un bordel ca să îi piardă fecioria, dar de fiecare dată când un bărbat se apropia de ea, un leu o apăra. Văzând că nu poate fi pângărită, Numerian a condamnat-o la tortură prin lapidare. Păgânii, dacă au văzut că rezistă torturii, au strigat: "Daria este o zeiţă! Daria este o zeiţă!"
Tribunul militar Claudiu, căruia i se dăduse sarcina să-i tortureze pe Hrisant şi Daria, văzând curajul cu care aceştia răbdau chinurile, arătându-se ei mai presus de ele, s-a schimbat şi a crezut în Hristos, atât el cât şi soţia lui Ilaria şi cei doi fii ai lor, Iason şi Mavru, şi o dată cu ei şi toţi soldaţii care se găseau sub conducerea lui Claudiu, care cu toţii laolaltă au primit cununa muceniciei în ziua a nouăsprezecea a lunii martie. Lui Claudiu, legându-i-se o piatră de grumaz, a fost aruncat în adânc de apă; fiilor lui şi celorlalţi ostaşi li s-au tăiat capetele cu sabia. Ei sunt cu toţii prăznuiţi tot pe 19 martie.
După ore lungi de tortură, Daria, împreună cu curatul ei soţ, au fost aruncaţi într-o groapă mare în pământ. Groapa a fost apoi acoperită cu piatră, provocându-le o moarte lentă. Se întâmpla aceasta în anul 283 î. Hr., la 19 martie.
