Mânia

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 18 august 2010 06:40, autor: Vladimir-Adrian (Discuție | contribuții) (păcatul maniei)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la: navigare, căutare

Mânia, păcat capital

Biserica creştină a stabilit şapte păcate capitale 1. Mândria 2. Desfrânarea 3. Lăcomia 4. Iubirea de arginţi 5. Pizma (invidia) 6. Mânia 7. Lenea. Pe lângă mânia obişnuită (care este un păcat capital) există şi o altfel de mânie, mânia lui Dumnezeu (care se abate asupra celor ce păcătuiesc, credincioşi sau necredincioşi) şi, asemenea ei, mânia sfântă pe care o resimt credincioşii faţă de faptele păcătoase ale semenilor, deci îndreptate asupra păcatului, nu asupra celor ce îl fac. Prototipul ei este mânia lui Isus împotriva fariseilor care-l pândeau să vadă dacă va vindeca în ziua Sabatului ca să-l poată învinui. Isus îl vindecă pe un om cu mâna uscată iar atunci fariseii pleacă şi încep să se sfătuiască cu irodianii cum să-l piardă.(Mc3.1-5 ;nota 2)

Mânia, caracteristici generale

Semn al nesăbuinţei [1][2], ea este un mădular pământesc ce trebuie stârpit [3][2], un păcat de care trebuie să ne eliberăm [4][2]. Omul rău se mânie împotriva Domnului [5] şi, la judecată, priveşte cu mânie soarta fericită a darnicilor şi drepţilor [6]. Fiindcă mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu [7][8]., omul mânios va cădea sub pedeapsa judecăţii [9][2], fiind doborât de propria sa mânie [10][2].În schimb, înţeleptul cu duhul domol [11][2] este mai de preţ decât un viteaz şi un cuceritor [12]Mânia e descalificantă pentru cel ce aspiră la calitatea de episcop” [13]

Mânia, de la supărare şi certuri la omor

Omul mânios, care dă frâu liber mâniei-năvalnică prin firea ei,[14][2], face multe prostii şi păcate [15][2], printre care intră şi certurile. [16][2] Mânia poate fi pricină de omor(cazul lui Irod care, înşelat de magi, se mânie atât de tare, încât comandă masacrul pruncilor [17][2], cazul fariseilor şi cărturarilor, care îl răstignesc pe Isus din pricina mâniei cauzate de minunile Lui [18] şi de vindecările din ziua Sabatului [19], cazul fiilor lui Iacov, Simeon şi Levi care, orbiţi de mânia pricinuită de necinstirea sorei lor Dina de către Sihem, au ucis toţi oamenii din cetate [20][2], cazul lui Cain care, văzând că Dumnezeu a privit cu bunăvoinţă spre jertfa lui Abel şi, spre a lui nu, se mânie foarte tare, şi îl ucide pe Abel [21][2][8], împăratul Nebucadneţar, care se mânie pe vrăjitori, pe cititorii în stele, pe descântători şi pe Haldei pentru că ei nu reuşiseră să-i spună ce vis avusese, spunând că e peste puterea muritorilor acest lucru şi începe să-i omoare, şirul crimelor fiind întrerupt de Daniel care-i spune ce visase după ce Dumnezeu îi descoperise noaptea visul şi tălmăcirea lui [22] - tentativă de omor (cazul lui Saul, care se aprinde de mânie pe Ionatan pentru că acesta se împrietenise cu David şi vrea să-l omoare.[23][2], cazul lui Esau, care se mâniase pe fratele său, Iacob şi caută să-l omoare pentru că îl înşelase, furând prin şiretlic binecuvântarea tatălui lor, Isaac)[24][2]. - pedepse severe (Asa s-a mâniat pe văzătorul Hanani şi l-a pus în închisoare pentru că l-a mustrat că, după ce Dumnezeu l-a ajutat în lupta cu etiopienii şi libienii, s-a sprijinit pe împăratul Siriei. [25][2] Împăratul Babilonului, în mânia lui, prefăcuse lumea în pustie, şi îşi prăpădise poporul, până când a fost doborât fără cruţare [26]. Împăratul Egiptului s-a mâniat pe doi dregători ai săi: pe mai marele paharnicilor şi pe mai marele pitarilor şi i-a trimis la închisoare [27]. Alteori mânia poate avea roade mai puţin dramatice:auzind că tatăl său îl primise cu mare fast şi bucurie pe fiul cel mic care, după ce îşi cheltuise în destrăbălare partea sa de moştenire, se întorsese smerit acasă, fiul cel mare din pilda fiului risipitor se întărâtă de mânie şi nu vrea să intre în casa tatălui său [28]; cei 10 apostoli se mânie când aud că Isus le spune lui Iacov şi Ioan că cinstea de a sta de-a dreapta şi de-a stânga Tatălui nu atârnă de el ci va aparţine acelora pentru care a fost pregătită [29]. Eliab, fratele cel mare al lui David se mânie pe acesta, când vede că David se interesa de răsplata promisă celui care îl va învinge pe Goliat [30]. Domnitorii filistenilor s-au mâniat pe Achiş pentru că vroia să-l ia în luptă şi pe David şi îi interzic lui Achiş acest lucru [31]. Naaman, căpetenia oştirii împăratului Siriei, se aprinde de mânie când vede că Elisei nu vine în persoană la el să-l vindece de lepră ci îi spune să se scalde de 7 ori în Iordan.[32][2] Balac se aprinde de mânie pe Balaam pentru că acesta, chemat să blesteme vrăjmaşii, îi binecuvântează [33]

Atitudinea faţă de oamenii mânioşi

Mânia fiind molipsitoare, însoţirea cu astfel de oameni este contraindicată, căci ea poate ajunge o cursă pentru suflet. [34][2] Dacă totuşi se întâmplă să fim alături de un om mânios, trebuie să-l lăsăm să păcătuiască şi să-şi ia pedeapsa, pentru a se învăţa minte, căci nu-l vom putea opri de fiecare dată [35]. Iar dacă suntem slujbaşi, trebuie să fim înţelepţi şi cu sânge rece în faţa mâniei împăratului. [36]

Domolirea mâniei altora

Mânia unui om este uşor aţâţată de alt om, prin vorbe aspre sau uşuratice, tot aşa cum fierul ascute fierul [37][2], dar ea poate fi şi potolită prin răbdare şi blândeţe [38][2], dar şi cu alte mijloace:,,Un dar făcut în taină potoleşte mânia şi o mită dată pe ascuns potoleşte cea mai puternică mânie”.[39] Excepţie face bărbatul înşelat de nevastă, furios din pricina geloziei, care, în ziua răzbunării, poate fi fără milă, refuzând orice preţ de răscumpărare şi orice dar.[40].

Veghe împotriva stârnirii mâniei copiilor

Dacă mânia proprie trebuie să o ţinem în frâu, trebuie să fim cu băgare de seamă, în calitatea de părinte, să nu ,, întărâtăm la mânie” [41][2] pe copiii noştri pentru a ,,nu-şi pierde nădejdea” [42][2], ci să-i creştem ,, întru învăţarea şi certarea Domnului”.[43][2]

Atitudinea faţă de propria mânie

Credinciosul nu trebuie să se supere, să se mânie sau să-i pizmuiască pe cei ce fac răul, fiind pe deplin încredinţat că aceştia îşi vor lua pedeapsa [44].Omul trebuie să-şi ţină în frâu mânia, nelăsând-o să facă roadă [45], iar dacă omul este iute din fire, ea trebuie stinsă până la căderea nopţii, pentru a nu da Celui-Rău prilej să profite de ea.[46][2]

Bibliografie

  1. Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6
  2. Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1997, Bucureşti, ISBN 973-9130-88-7
  3. English Standard Version Bible, 1971
  4. Carte de învăţătură creştină ortodoxă, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, Bucureşti
  5. Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod, ediţia a 3-a revăzută, prefaţă la ediţia I de Bartolomeu Anania, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4
  6. Mitropolia Moldovei şi Bucovinei- Concordanţă biblică tematică, ediţie revăzută şi completată de Pr. Vasile Dogaru şi Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu şi Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 2000, ISBN 973-9272-58-4


Note

  1. ↑ Prov12.16,14.17,29.11, Ecl7.9
  2. ↑ 2,00 2,01 2,02 2,03 2,04 2,05 2,06 2,07 2,08 2,09 2,10 2,11 2,12 2,13 2,14 2,15 2,16 2,17 2,18 2,19 2,20 2,21 2,22 Concordanţă biblică tematică, vezi bibliografia, secţiunea mânia
  3. ↑ Col3.5-8
  4. ↑ 2Cor12.20, Efes4.31, 1Tim2.8
  5. ↑ Ps 111.8-10
  6. ↑ Iov 15.13, Prov 19.3
  7. ↑ Iac1.20
  8. ↑ 8,0 8,1 Arhiepiscopia Ortodoxă Română a Vadului, Feleacului şi Clujului- Învăţătură de credinţă ortodoxă, vezi bibliografia, capitolul păcatul mâniei, pag 393
  9. ↑ Mt5.21-22
  10. ↑ Iov5.2,18.4
  11. ↑ Prov12.16,14.17,29,19.11, 29.8,11
  12. ↑ Prov16.32
  13. ↑ Tit1.7
  14. ↑ Prov27.4
  15. ↑ Prov12.6,14.17,29, 29.22, Iac1.19-20
  16. ↑ Prov 30.33; 29.22
  17. ↑ Mt2.13-16-18
  18. ↑ Mt21.15
  19. ↑ Ioan 7.19-24
  20. ↑ Fac34.25-31
  21. ↑ Fac4.1-6-8
  22. ↑ Dan2.1-12-19
  23. ↑ 1Sam20.25-34
  24. ↑ Fac27.40-44-45
  25. ↑ 2Cron16.7-10
  26. ↑ Isaia14.1-6-27
  27. ↑ Fac34.25-31
  28. ↑ Lc15.11-32
  29. ↑ Mt20.20-28, Mc10.35-41-45
  30. ↑ 1Sam17.22-28
  31. ↑ 1Sam29.1-4-7
  32. ↑ 2Rg5.1-11-14
  33. ↑ Num24.1-10-14
  34. ↑ Prov 22.24-25
  35. ↑ Prov19.19
  36. ↑ Prov 19.12,14.35, Ecl10.4
  37. ↑ Prov 27.17, 29.8
  38. ↑ Prov 29.8
  39. ↑ Prov 21.14
  40. ↑ Prov 6.34-35
  41. ↑ Efes6.2-4,Col 3.,21
  42. ↑ Col 3.,21
  43. ↑ Efes6.2-4
  44. ↑ Prov24.19, Ps 37.1,2,7,9
  45. ↑ Ps4.4
  46. ↑ Efes4.26
Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Mânia&oldid=18920”