Panaghia
Panaghia, (greacă: Παναγία, femininul lui panágios, pan- + hágios, însemnând Prea-sfântă) este un titlu acordat Maicii Domnului și este folosit în special în Creștinismul Ortodox. Titlul mai este cunoscut și sub forma Panayia sau Panagia. Titlul este folosit în cazul unor exprimări asociate cu Maica Domnului în cultul ortodox.
În cultul creștin ortodox, Maria, ca Maică a Domnului, este cinstită cu titlul de Prea Sfântă ea fiind exemplul suprem de cooperare dintre Dumnezeu și om, prin aceea că Dumnezeu, care respectă întotdeauna libertatea omului, nu s-a întrupat fără consimțământul liber al Fecioarei Maria. Sfintele Scripturi ne spun că acest consimțământ a fost acordat liber: Iată, roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! (Luca 1:38).
Iconografie
În iconografie, Panaghia se referă la icoane ale Fecioarei Maria. Se remarcă o icoană a Maicii Domnului în care privește direct către privitor, cu mâinile în poziția orans - de rugăciune și purtând un medalion la gât cu imaginea lui Iisus Hristos copil. Medalionul îl simbolizează pe Iisus în pântecele Fecioarei Maria la momentul Întrupării.
Această reprezentare mai este cunoscută și sub numele de Fecioara Semnului sau Doamna Noastră a Semnului, o trimitere la Isaia 7:14 ("Pentru aceasta, Domnul însuşi vă va da un semn: Iată, fecioara va purta în pântece şi va naşte fiu şi-L vor chema cu numele de Emanuel."). O astfel de imagine este, de obicei, plasată în absida bisericilor ortodoxe.
Veșmânt
Referitor la veșminte, medalionul cu icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu purtat de episcop se numește, în mod uzual panaghia. Acest medalion mai este cunoscut și sub numele de engolpion. Când episcopul poartă veșmintele pentru Sfânta Liturghie sau o altă slujbă, el poartă o panaghie și o Cruce pectorală peste toate celelalte veșminte.
Întâistătătorul unei biserici autocefale, când poartă setul complet de veșminte, poartă o panaghie, o cruce pectorală și un engolpion cu Iisus Hristos. Episcopi de toate rangurile, când nu poartă veșmintele de slujbă, poartă, de obicei, doar panaghia pe deasupra rasei. Acesta este un detaliu care, pentru un observator atent, de obicei deosebește un episcop de un preot sau de un călugăr. Panaghia este, de obicei, de formă ovală și este încoronată cu o reprezentare a unei mitre. Uneori, episcopii poartă o panaghia de formă pătrată sau de forma unui vultur bicefal. Acest lucru este caracteristic îndeosebi episcopilor de tradiție greacă.
Când episcopul se îmbracă pentru Sfânta Liturghie, Panaghia îi este prezentată pe o tavă. El o binecuvintează cu amândouă mâinile iar subdiaconul i-o aduce să o sărute și i-o așează în jurul gâtului în timp ce protodiaconul leagănă cădelanița și spune următoarea rugăciune: "Fie ca Domnul să-ți dea o inimă curată și să reînnoiască duhul dreptății, acum și pururea și-n veci vecilor. Amin."
După Liturghie, când episcopul se dezbracă de veșminte, scoate Panaghia, își face semnul crucii, o sărută și o pune pe Sfânta Masă. După ce își scoate toate veșmintele de slujbă și își pune rasa, el binecuvintează Panaghia, își face cruce și și-o pune la gât înainte de a ieși prin Ușile Împărătești să binecuvinteze credincioșii.
Pâinea sfințită
Termenul Panaghia se mai poate referi și la prescură (în greacă: αρτος της παναγιας), ofranda de pâine, care este binecuvântată în mod solemn în onoarea Maicii Domnului în timpul Sfintei Liturghii. Din această bucată de pâine, este tăiat un triunghi mare în cinstea Maicii Domnului și pusă pe disc în timpul Proscomidiei. Restul de pâine este binecuvântată deasupra Mesei Altarului în timp ce se cântă imnul Axion Estin, chiar înainte de binecuvântarea anafurei. Preotul face Semnul crucii cu Panaghia deasupra Sfintelor Taine (transformate în Trupul și Sângele lui Hristos) în timp ce spune, "Slăvit este numele Sfintei Treimi."
În unele mănăstiri se slujește o ceremonie specială numită "Ridicarea Panaghiei" care se ține în trapeză. După terminarea Sfintei Liturghii, o porțiune triunghiulară este tăiată din prescură de către trapezist, (călugărul responsabil cu trapeza). Panaghia este apoi tăiată în două și pusă cu coaja în jos pe o tavă. Frații vor merge apoi în procesiune de la biserica mănăstirii la trapeză cu Panaghia dusă pe o tavă în fața procesiunii. Odată ajunși acolo, Panaghia este pusă pe o masă numită Panaghiarion.
După ce au mâncat trapezistul își scoate clopul (epanokamelavkion și camilafca) și se apleacă spre adunarea fraților spunând: "Binecuvintează-mă, Sfinte Părinte și mă iartă pe mine păcătosul" la care ceilalți frați răspund: "Domnul să te ierte și să aibă milă de tine." Apoi, luând Panaghia în mână, o ridică spunând: "Slăvit este numele," și comunitatea continuă cu " Sfintei Treimi." Ritualul continuă apoi cu: "O Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-ne pe noi!" cu replica: "Pentru rugăciunile ei, O Doamne, ai milă și ne miluiește." Apoi, sunt cântate două imnuri în timp ce trapezistul, acompaniat de un cleric cu cădelniță de mână, oferă Panaghia celor de față. Fiecare ia câte o bucățică cu două degete, o trece prin tămâie și apoi o mânâncă după o binecuvântare.[1]
Nume
Cuvântul panaghia este folosit pe scară largă ca nume de locuri și de oameni. Există numeroase insule și sate din Grecia și Cipru care se numesc Panaghia. Multe dintre ele și-au luat numele de la biserici și mănăstiri care au hramuri legate de Maica Domnului.
De la "Panaghia" sunt derivate unele nume frecvent folosite în Grecia, cum ar fi Panaghiota (nume feminin, pronunțat: Pah-nah-YAW-tah) și Panaghiotis (nume masculin, pronunțat: Pah-nah-YAW-tees). Ambele nume sunt date în cinstea Maicii Domnului și, în consecință, posesorii lor sunt sărbătoriți la sărbătorile închinate Maicii Domnului.
Note
- The Blackwell Dictionary of Eastern Christianity, p. 368 (ISBN 0-631-23203-6)
- ↑ Cel mai vechi manuscris existent care conține ritualul Ridicării Panaghiei se găsește printre manuscrisele păstrate în Dumbarton Oaks din Washington, DC.