Eftimie de Târnovo
Cel întru sfinți părintele nostru Eftimie de Târnovo (1327-1402) a fost ultimul patriarh al Bisericii Ortodoxe Bulgare înainte de căderea sub turci la 1393. Teolog de renume al vremii[1], sfântul Eftimie a fost patriarh al Bulgariei la Târnovo între anii 1375 și 1393. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la 20 ianuarie.
Viața
Sfântul Eftimie s-a născut la Târnovo în anul 1325, în familia boierească Tsamblakis. A primit o educație creștinească la școlile mănăstirești din jurul centrului bisericesc și intelectual de la Târnovo (Veliko Târnovo - Vechiul Târnovo).
În 1350 se face călugăr la mănăstirea Kilifarevo, întemeiată de cuviosul Teodosie de Târnovo (prăznuit la 27 noiembrie), cu o pravilă de viață duhovnicească primită de acesta din urmă de la cuviosul Grigorie Sinaitul (prăznuit la 6 aprilie). Eftimie devine ucenicul cel mai apropiat al cuviosului Teodosie.
În 1363 Eftimie îl însoțește la Constantinopol pe cuviosul Teodosie și rămâne un timp la Mănăstirea Studion, unul din principalele centre de învățătură și viață duhovnicească din imperiul bizantin. În timpul șederii la Studion cuviosul Eftimie devine din ce în ce mai cunoscut și apreciat de clerul instruit de la Constantinopol și intră în contact cu mulți gânditori și teologi ai vremii în sud-estul Europei.
Nu după multă vreme, în 1365, cuviosul Teodosie moare și Eftimie, fugind de slava lumească, pleacă la Muntele Athos, la mănăstirea Marea Lavră întemeiată de Atanasie Athonitul, zăvorându-se într-un turn numit Selina.
Din uneltirile diavolului, primind pâră mincinoasă cum că sfântul Eftimie ascunde în turnul său bani și averi, împăratul Ioan Paleologul a mers el însuși să îl cerceteze, însă fiind rușinat de sărăcia desăvârșită în care trăia sfântul, l-a trimis totuși în exil în insula Limnos (Lemnos), aflat la 12 kilometri de mănăstire. După puțină vreme, împăratul s-a înfricoșat de o dumnezeiască vedenie amenințătoare pentru a-l elibera pe cuviosul Eftimie. Atunci împăratul l-a eliberat din exil și și-a cerut iertare. Astfel, sfântul Eftimie s-a întors la Muntele Athos, dar nu la Marea Lavră, ci la Mănăstirea Zografu. Aici cuviosul Eftimie a început să se preocupe din ce în ce mai mult de greșelile din traducerile bisericești în limba bulgară și își propune să le corecteze.
În anul 1371 cuviosul Eftimie se întoarce în Bulgaria și întemeiază lângă Târnovo Mănăstirea Sfânta Treime, care va deveni un faimos centru de învățătură pentru evul mediu bulgar, numit „Școala Literară de la Târnovo”. Aici avea să își întemeieze moștenirea duhovnicească. Eftimie a fost principalul artizan al unei reforme a vechii limbi bulgare, o reformă lingvistică cu un impact semnificativ asupra limbii scrise din principatele Serbiei, Țării Românești, Moldovei și din Rusia. A eliminat vechile traduceri ale cărților sfinte, pline de greșeli și a pus să se facă noi traduceri, în bulgara veche, pentru a înlătura riscurile disputelor între creștini și pericolul ereziei pe care traducerile greșite îl presupuneau.
În 1375, Patriarhul Ioanichie de Târnovo a murit, iar Eftimie a fost ales ca urmaș al său pe tronul patriarhal de la Târnovo. Ducând o viață ascetică, a combătut toată viața abaterile de la viața morală. Preocupat totodată de păstrarea și apărarea dreptei credințe, a ajuns cunoscut ca o autoritate în domeniu în întreaga lume ortodoxă, mulți mitropoliți și egumeni adresându-i-se pentru a-i cere ajutorul în interpretarea unor chestiuni teologice.
În vara anului 1393, turcii otomani au asediat orașul Târnovo, în timp ce țarul Ioan Șișman apăra Nicopolul. Sarcina apărării cetății Târnovo i-a revenit Patriarhului Eftimie. Trupele din oraș au rezistat vreme de trei luni, dar în cele din urmă au fost copleșite și orașul a căzut în mâinile turcilor pe 17 iulie 1393, dată care marchează sfârșitul imperiului bulgar și a Patriarhiei bulgare (până la reînființarea ei în 1953). Patriarhul Eftimie a fost trimis din nou în exil, la Mănăstirea Bașkovo, azi în regiunea centrală sudică a Bulgariei. După depunerea din treaptă a patriarhului și exilarea acestuia, Patriarhia de Târnovo și-a încetat existența, iar Biserica Bulgariei și-a pierdut independența, intrând sub ascultarea Patriarhiei Ecumenice până la întemeierea Exarhatului Bulgar în anul 1870.
Nu se cunoaște data trecerii sale la Domnul, datele propuse oscilând între 1402 și 1404. Patriarhul Eftimie a fost canonizat de Biserica Ortodoxă, prăznuirea sa fiind așezată pe 20 ianuarie, odată cu avva Eftimie cel Mare.
Imnografie
- Strălucind întru nevoința cea pustnicească, te-ai învrednicit să șezi în scaunul arhieriei, de unde ai luminat pe toți cu razele cunoașterii celei dumnezeiești și ai băut paharul cel fără de sânge al muceniciei. Iar acum, înaintea prestolului Ierusalimului celui de sus stând, Eftimie, roagă pe Cel ce șade pe dânsul, Hristos, Dumnezeul nostru, pentru aceia care cinstesc sfântă pomenirea ta.
| Eftimie de Târnovo | ||
|---|---|---|
| Precedat de: Ioanichie al II-lea |
Patriarh al Bulgariei 1375-1393 |
Urmat de: Chiril (Markov) 1953 |
Surse
Note
- ↑ Sfântul Eftimie de Târnovo a fost consultat de mai multe ori de sfântul Nicodim de la Tismana în chestiuni teologice dogmatice, după cum arată două scrisori conservate până azi
- ↑ Tropar după http://sfintisiicoane.wordpress.com/2012/01/19/sfantul-ierarh-eftimie-patriarh-de-tarnovo-bulgaria-20-ianuarie/