Penticostar
Penticostarul este:
- O perioadă liturgică din anul bisericesc care începe din ziua Paştilor şi ţine până în Duminica Tuturor Sfinţilor.
- O carte liturgică ce cuprinde cântările din cele 8 săptămâni, citite la slujbe în această perioadă. Ea a fost alcătuită de Sfântul Iosif Studitul, Arhiepiscopul Tesalonicului.
Numele Penticostarului, de la grecescul Pentikostarion πεντηκοσταριον, i se trage tocmai de la perioada de cincizeci de zile ale cărei cântări le cuprinde, numita Cincizecime (gr. "penticosti", πεντηκοστή). El conţine "cântările de veselie ale Învierii lui Hristos în care se vădeşte pretutindenea bucuria cea mare a creştinului".
Cuprins
- 1 Paştile şi Săptămâna luminată
- 2 Duminica a doua după Paşti, a Sfântului Toma
- 3 Duminica a treia după Paşti, a femeilor mironosiţe
- 4 Duminica a patra după Paşti, a slăbănogului (paraliticul)
- 5 Duminica a cincea după Paşti, a femeii samaritence
- 6 Duminica a şasea după Paşti, a orbului din naştere
- 7 Duminica a şaptea după Paşti, a Sfinţilor Părinţi de la Sinodul întâi ecumenic
- 8 Cincizecimea
- 9 Duminica tuturor sfinţilor
- 10 Duminica sfinţilor locali
- 11 Articole înrudite
- 12 Legături externe
Paştile şi Săptămâna luminată
Odată cu învierea întregii naturi din moartea de peste iarnă, odată cu bucuria ce însoţeşte trezirea la viaţă şi vieţuirea din belşug, Biserica se deşteaptă la o altă viaţă, se trezeşte la bucuria pricinuită de zdrobirea morţii prin învierea Mântuitorului, la bucuria împreună-locuirii cu Hristos în Sfântul Duh, pusă în lumină de întregul Penticostar.
Dacă Triodului îi este specifică pocăinţa, efortul omului în căutarea lui Dumnezeu, Penticostarul încununează acest efort, prezentându-L pe Dumnezeu în ipostaza în care El se pleacă spre om pentru a-l face pe acesta părtaş darurilor Sale. În perioada Postului Mare, omul se supune unui îndelungat efort ascetic, dar întreaga pocăinţă pe care el o face în tot acest timp este însoţită de nădejde, de speranţa că efortul lui va fi încununat, şi această bucurie a încununării învăluie de-a dreptul creştinătatea în noaptea de Paşti, când Penticostarul vesteşte lumii Învierea lui Hristos, chemând întregul univers să se împărtăşească de bucuria cea mare a Învierii Domnului.
"Cerurile după cuviinţă să se veselească şi pământul să se bucure, şi prăznuiască toată lumea cea văzută şi cea nevăzută: că a înviat Hristos, veselia cea veşnică."
Prin Învierea lui Hristos se termină o parte a istoriei, începând alta, începând împărăţia cea veşnică, pentru că prin Înviere lanţul morţii a fost zdrobit şi uşile Raiului ne sunt iarăşi deschise. Prin învierea Sa din morţi, Mântuitorul ne-a făcut părtaşi tuturor darurilor Sale, ne-a dat putere de a primi plinătatea darurilor Sale, plinătatea darurilor Sfintei Treimi, pe care Dumnezeu vrea să le reverse asupra noastră. Înviind din morţi Hristos ne-a adus viaţă, lumină, pace şi bucurie.
Penticostarul începe cu rânduiala de slujbă pentru ziua de Paşti, cu liturghia Paştilor, care este aceeaşi pentru fiecare zi a Săptămânii luminate. Textele din Penticostar din toată Săptămâna luminată, izbucniri şi revărsări de bucurie, sunt bucuria în acţiune. În vremea Săptămânii luminate, la Utrenie, Biserica nu are altceva de spus decât bucuria izvorâtă din mormântul dătător de viaţă al Mântuitorului.
De observat că la Paşti şi în toată Săptămâna luminată, în cuprinsul slujbelor nu se fac cereri de iertare, nici nu se citesc psalmi pentru că raiul a coborât pe pământ şi bucuria covârşeşte orice cuvânt. Vecernia din Săptămâna luminată se deosebeşte de la o zi la alta doar prin glasurile care se schimbă zilnic. Cele 8 glasuri bisericeşti se schimbă zilnic astfel încât în Săptămâna luminată se succed toate cele 8 glasuri, care în mod normal se schimbă din 8 în 8 săptămâni.
Slujba de Paşti, printre altele, ne stă mărturie şi despre faptul că Învierea lui Hristos nu are importanţă numai pentru El, ci ea e de mare însemnătate şi pentru noi, fiind şi o garanţie pentru învierea noastră. Hristos a înviat pentru ca şi noi să înviem împreună cu El, Cel ce tainic continuă să moară şi învie în fiecare om care I-a îmbrăcat chipul, până la sfârşitul timpului.
Slujba de Paşti şi din toată săptămâna luminată reprezintă gândirea, simţirea şi peste tot trăirea cea mai înaltă pe care o cunoaşte Biserica Ortodoxă. Ortodoxia în cea mai înaltă cotă a ei se cuprinde în slujba de la Paşti şi din toată Săptămâna luminată. Slujba de la Paşti este culmea spiritualităţii ortodoxe.
Duminica a doua după Paşti, a Sfântului Toma
A doua săptămână după Paşti este a opta zi a celebrării pascale şi ultima zi a săptămânii luminate. Această duminică este celebrată în memoria întâlnirii lui Iisus cu Apostolul Toma.
The Church reminds the faithful who have not seen Christ with their physical eyes nor touched his risen body with their physical hands, yet in the Holy Spirit have seen and touched and tasted the Word of Life, and so they believe.
Duminica a treia după Paşti, a femeilor mironosiţe
A treia duminică după Paşti este dedicată femeilor mironosiţe care s-au îngrijit de trupul lui Hristos la moartea Lui şi care au fost primele înştiinţate de Învierea Lui.
Duminica a patra după Paşti, a slăbănogului (paraliticul)
A patra duminică este dedicată însănătoşirii de către Hristos a slăbănogului, după cum spune evanghelia lui Ioan.
Biserica ne aduce aminte de adevărul că prin botezul în biserică şi noi am fost însănătoşiţi şi salvaţi de Hristos către viaţa eternă.
Joi în a patra săptămână după Paşti: înjumătăţirea praznicului
Joia celei de-a patra săptămâni este numită înjumătăţirea praznicului, în care Iisus îi învaţă pe ucenicii săi despre misiunea Sa şi le-a să ducă mai departe învăţătura lui.
Din nou ni se aminteşte adevărul prezenţei Stăpânului şi a promisiunii Lui: "Dacă e cineva însetat lăsaţi-l să vină la Mine şi să bea." (Ioan 7:37).
Duminica a cincea după Paşti, a femeii samaritence
A cincea duminică de după Paşti este a unei femei din Samaria cu care Hristos a vobit la fântâna lui Iacob (evanghelia Sfântului Ioan, 4). Tema este "apa vieţii" şi recunoaşterea lui Iisus ca Mesia. (Ioan 4:10-10; 25-26)
Duminica a şasea după Paşti, a orbului din naştere
The sixth Sunday commemorates the healing of the man blind from birth. The Gospel of St John(9) tells how Jesus used clay of spittle and told the man to wash in the waters of Siloam.
A şasea duminică comemorează însănătoşirea orbului din naştere. Evanghelia Sfântului Ion ne spune cum Iisus a folosit lut din salivă şi i-a spus omului să se spele în apele Siluamului.
După-prăznuirea Învierii Domnului
Pascha has its Leavetaking on the thirty-ninth day, Wednesday of the sixth week of Pascha. In some traditions, the services of the day are celebrated as on the day of Pascha itself, although the daily readings from Holy Scripture differ. After the Dismissal at the Liturgy, the paschal hymns are no longer sung, while the prayer "O Heavenly King" is not said or sung until Pentecost. The Winding Sheet (Plaschanitsa) is taken from the altar and is put in its proper place.
Înălţarea Domnului
On the fortieth day after his passover, Jesus ascended into heaven to be glorified on the right hand of God. The Ascension of Christ is his final physical departure from this world after the resurrection. It is the formal completion of his mission in this world as the Messianic Saviour. It is his glorious return to the Father who had sent him into the world to accomplish the work that he had given him to do (John 17:4-5).
Duminica a şaptea după Paşti, a Sfinţilor Părinţi de la Sinodul întâi ecumenic
On the seventh Sunday of Pascha, we commemorate the holy God-bearing Fathers of the First Ecumenical Council.
Cincizecimea
Pentecost is the fulfillment of the Christ's mission and the beginning of the messianic age of the Kingdom of God mystically present in this world in the Church of the Messiah. The fiftieth day stands as the beginning of the era which is beyond the limitations of this world, fifty being that number which stands for eternal and heavenly fulfillment in Jewish and Christian mystical piety: seven times seven, plus one.
Duminica tuturor sfinţilor
The Sunday following Pentecost is dedicated to All Saints, both those who are known to us, and those who are known only to God. There have been saints at all times, and they have come from every corner of the earth. They were Apostles, Martyrs, Prophets, Hierarchs, Monastics, and Righteous, yet all were perfected by the same Holy Spirit.
The descent of the Holy Spirit makes it possible for us to rise above our fallen state and to attain sainthood, thereby fulfilling God's directive to "be holy, for I am holy" (Lev. 11:44, 1 Peter 1:16, etc.). Therefore, it is fitting to commemorate All Saints on the first Sunday after Pentecost.
Duminica sfinţilor locali
On the second Sunday after Pentecost, churches of Slavic tradition commemorate all the saints, known and unknown, who have shone forth in their territory.
Saints of all times, and in every country are seen as the fulfillment of God's promise to redeem fallen humanity. Their example encourages us to "lay aside every weight, and the sin which so easily besets us" and to "run with patience the race that is set before us" (Hebrews 12:1).
