Specificul spiritual românesc
Versiunea din 25 noiembrie 2023 09:33, autor: RappY (Discuție | contribuții) (→Introducere: Ortografie)
Acest articol sau paragraf este o ciornă.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor completându-l cu informațiile și referințele care lipsesc pentru a-l transforma într-un articol adevărat.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor completându-l cu informațiile și referințele care lipsesc pentru a-l transforma într-un articol adevărat.
De la bun început în tot decursul istoriei românești a existat un specific spiritual românesc[1].
Introducere
Sfântul Sinod în 1937 a spus astfel: „Francmasoneria luptă impotriva legii naturale, voite de Dumnezeu, conform căreia omenirea e compusă din natiuni. Biserica Ortodoxă care a cultivat totdeauna specificul spiritual al națiunilor si le-a ajutat să-si dobândească libertatea si să-si mentină ființa primejduită de asupritori, nu admite această luptă pentru exterminarea varietății spirituale din sânul omenirii”[2].
Astfel, se pune întrebarea: care este „specificul spiritual românesc”?
Note
- ↑ Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române Volumul 1, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991. ISBN 973-9130-08-9. p. 386
- ↑ Biserica Ortodoxă Română osândește Francmasoneria ca doctrină, ca organizație și ca metodă de lucru ocultă. Temei Nr. 785/1937. 1937. URL: https://ro.wikisource.org/wiki/Biserica_Ortodox%C4%83_Rom%C3%A2n%C4%83_os%C3%A2nde%C8%99te_Francmasoneria_ca_doctrin%C4%83,_ca_organiza%C8%9Bie_%C8%99i_ca_metod%C4%83_de_lucru_ocult%C4%83
Surse
- Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române Volumul 1, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991. ISBN 973-9130-08-9
