Rait

Rait sau Raith (de asemenea: Raithu sau Raitho) a fost o cetate pe coasta de sud-vest a Peninsulei Sinai în antichitate. Rait poate face referință și la regiunea din jurul cetății, deșertul Rait sau Mănăstirea Rait.

În Vechiul Testament se face referire la Rait ca Elim, unde erau „douăsprezece izvoare de apă și șaptezeci de pomi de finic” (Ieș 15, 27).

Numirea de Raith se întâlnește în izvoarele bizantine.

Sfinții mucenici din Raithu au fost 43 de anahoreți sau pustnici creștini timpurii uciși de beduini (locuitori ai deșertului) în timpul domniei împăratului Dioclețian (284–305 d.Hr.). Călugări creștini fugiți din calea persecuțiilor erau prezenți acolo încă din secolul al III-lea.

Deja în secolul IV exista o mănăstire care a fost distrusă de vlemizi în 373. Iustinian a reconstruit-o și fortificat-o în jurul anului 540. Egumenul ei Ioan l-a îndemnat pe Ioan Scărarul, egumenul Sinaiului, să compună celebra lucrare ascetică Scara purtând și o corespondență.

Identificarea Raithului cu actualul el-Tur este contestată de unii istorici. Aproape de el-Tur, lângă localitatea Bir Abu Sueira, există ruine ale unor așezăminte monahale.

Surse

• Dimitrios G. Tsamis, Patericul sinait, Ed. Deisis
• Cosma Indicoplevstul, Topografia creștină 5, PG 88
• D. Chitty, The Desert a City. An Introduction to the Study of Egyptian and Palestinian Monasticism under the Christian Empire, Oxford, 1966, p. 71, 79 (n. 84), 152, 168-171
• I. Finkelstein, „Byzantine Monastic Remains in the Southern Sinai”, DOP 39 (1985), p. 39-75
• https://en.wikipedia.org/wiki/El_Tor,_Egypt

A se vedea și

• Mănăstirea Sfânta Ecaterina (Sinai, Egipt)
• Muntele Sinai