Înălțarea Sfintei Cruci: Diferență între versiuni
Linia 1: | Linia 1: | ||
[[Image:Elevation.jpg|right|frame|Înăţarea Sfintei Cruci]] | [[Image:Elevation.jpg|right|frame|Înăţarea Sfintei Cruci]] | ||
− | '''Înălţarea Sfintei Cruci''' este una dintre cele mai vechi sărbători creştine, închinată Crucii Domnului nostru [[Iisus Hristos]]. În [[caledarul ortodox]] praznicul se sărbătoreşte pe [[14 septembrie]] şi este una din cele două zile de post strict ([[ajun]]) de peste an, alături de [[Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul]] ([[29 august]]). | + | '''Înălţarea Sfintei Cruci''' (gr. Σταυροφανεια) este una dintre cele mai vechi sărbători creştine, închinată Crucii Domnului nostru [[Iisus Hristos]]. În [[caledarul ortodox]] praznicul se sărbătoreşte pe [[14 septembrie]] şi este una din cele două zile de post strict ([[ajun]]) de peste an, alături de [[Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul]] ([[29 august]]). |
==Semnificaţie== | ==Semnificaţie== | ||
Prin această sărbătoare creştinii comemorează două evenimente deosebite din istoria lemnului sfintei crucii: | Prin această sărbătoare creştinii comemorează două evenimente deosebite din istoria lemnului sfintei crucii: | ||
* aflarea crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos, de către Sfânta [[Elena]] împărăteasa, mama împăratului sfânt [[Constantin cel Mare]], şi înălţarea ei solemnă în văzul tuturor de către [[patriarh]]ul [[Macarie de Ierusalim]], în ziua de [[14 septembrie]] 335, | * aflarea crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos, de către Sfânta [[Elena]] împărăteasa, mama împăratului sfânt [[Constantin cel Mare]], şi înălţarea ei solemnă în văzul tuturor de către [[patriarh]]ul [[Macarie de Ierusalim]], în ziua de [[14 septembrie]] 335, | ||
− | * readucerea lemnului sfintei cruci de la perşi, în anul 629, pe timpul împăratului bizantin [[Heraclius]], care a depus-o în biserica Sfântului Mormânt din [[Ierusalim]], după ce | + | * readucerea lemnului sfintei cruci de la perşi, în anul 629, pe timpul împăratului bizantin [[Heraclius]], care a depus-o în biserica Sfântului Mormânt din [[Ierusalim]], după ce patriarhul [[Zaharia de Ierusalim]] a înălţat-o în văzul tuturor, la 14 septembrie 630. |
==Istorie== | ==Istorie== | ||
− | Începutul cultului public şi oficial al Crucii lui Iisus s-a petrecut în anul 335, cu ocazia sfinţirii bisericii zidite de împăratul [[Constantin cel Mare]], la propunerea împărătesei Elena, pe Golgota, locul [[Clavar]]ului şi al îngropării | + | Începutul cultului public şi oficial al Crucii lui Iisus s-a petrecut în anul 335, cu ocazia sfinţirii bisericii zidite de împăratul [[Constantin cel Mare]], la propunerea împărătesei Elena, pe [[Golgota]], locul [[Clavar]]ului şi al îngropării Mântuitorului Iisus (vestita biserică a Sfântului Mormânt, sau Martirion/Martyrium, iar mai târziu "Ad Crucem"). Conform pelerinei creştine Egeria (sec. IV), în această biserică, consacrată în ziua de 13 septembrie, a fost depusă spre păstrare cea mai mare parte a lemnului Sfintei Cruci, descoperită de puţină vreme de sfânta Elena, mama lui Constantin. |
− | Dar sărbătoarea liturgică a Înălţării Sfintei Cruci s-a stabilit o zi mai târziu, pe 14 septembrie, şi aşa s-a transmis şi în Occident, cu începere din secolele VII-VIII, când la evenimentul din 335 s-a adăugat comemorarea redobândirii relicvei sfintei cruci de către împăratul bizantin Heraclie în anul 629. Cu paisprezece ani mai înainte, regele persan Cosroe Parviz, cucerind Cetatea Sfântă a Ierusalimului, a luat ca pradă de război şi racla cu lemnul Sfintei Cruci. Heraclie a recuperat Crucea prin război, şi a depus-o în Biserica Sfântului Mormânt. Câţiva ani mai târziu, în anii 634-635, lemnul sfintei cruci a fost adus de la Ierusalim la Constantinopol (şi înapoi) într-o procesiune solemnă care s-a păstrat până astăzi în cultul bizantin al sărbătorii din 14 septembrie. | + | Dar sărbătoarea liturgică a Înălţării Sfintei Cruci s-a stabilit o zi mai târziu, pe 14 septembrie, şi aşa s-a transmis şi în Occident, cu începere din secolele VII-VIII, când la evenimentul din 335 s-a adăugat comemorarea redobândirii relicvei sfintei cruci de către împăratul bizantin [[Heraclie]] în anul 629. Cu paisprezece ani mai înainte, regele persan Cosroe Parviz, cucerind Cetatea Sfântă a Ierusalimului, a luat ca pradă de război şi racla cu lemnul Sfintei Cruci. Heraclie a recuperat Crucea prin război, şi a depus-o în Biserica Sfântului Mormânt. Câţiva ani mai târziu, în anii 634-635, lemnul sfintei cruci a fost adus de la Ierusalim la Constantinopol (şi înapoi) într-o procesiune solemnă care s-a păstrat până astăzi în cultul bizantin al sărbătorii din 14 septembrie. |
− | Părţile din Sfânta Cruce care au rămas la Ierusalim s-au pierdut în anul 1187, când a fost luată de | + | Părţile din Sfânta Cruce care au rămas la Ierusalim s-au pierdut în anul 1187, când a fost luată de [[Episcop]]ul de Betleem şi dusă în bătălia de la Hattin. Au rămas doar bucăţile trimise de Sfânta Elena la Constantinopol şi la Roma. Părţi din lemnul sfintei Cruci se găsesc astăzi şi la [[Muntele Athos]]. |
==Imnografia Înălţării Cinstitei şi de viaţă Făcătoarei Cruci== | ==Imnografia Înălţării Cinstitei şi de viaţă Făcătoarei Cruci== |
Versiunea de la data 4 decembrie 2007 00:29
Înălţarea Sfintei Cruci (gr. Σταυροφανεια) este una dintre cele mai vechi sărbători creştine, închinată Crucii Domnului nostru Iisus Hristos. În caledarul ortodox praznicul se sărbătoreşte pe 14 septembrie şi este una din cele două zile de post strict (ajun) de peste an, alături de Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august).
Cuprins
Semnificaţie
Prin această sărbătoare creştinii comemorează două evenimente deosebite din istoria lemnului sfintei crucii:
- aflarea crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos, de către Sfânta Elena împărăteasa, mama împăratului sfânt Constantin cel Mare, şi înălţarea ei solemnă în văzul tuturor de către patriarhul Macarie de Ierusalim, în ziua de 14 septembrie 335,
- readucerea lemnului sfintei cruci de la perşi, în anul 629, pe timpul împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o în biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, după ce patriarhul Zaharia de Ierusalim a înălţat-o în văzul tuturor, la 14 septembrie 630.
Istorie
Începutul cultului public şi oficial al Crucii lui Iisus s-a petrecut în anul 335, cu ocazia sfinţirii bisericii zidite de împăratul Constantin cel Mare, la propunerea împărătesei Elena, pe Golgota, locul Clavarului şi al îngropării Mântuitorului Iisus (vestita biserică a Sfântului Mormânt, sau Martirion/Martyrium, iar mai târziu "Ad Crucem"). Conform pelerinei creştine Egeria (sec. IV), în această biserică, consacrată în ziua de 13 septembrie, a fost depusă spre păstrare cea mai mare parte a lemnului Sfintei Cruci, descoperită de puţină vreme de sfânta Elena, mama lui Constantin.
Dar sărbătoarea liturgică a Înălţării Sfintei Cruci s-a stabilit o zi mai târziu, pe 14 septembrie, şi aşa s-a transmis şi în Occident, cu începere din secolele VII-VIII, când la evenimentul din 335 s-a adăugat comemorarea redobândirii relicvei sfintei cruci de către împăratul bizantin Heraclie în anul 629. Cu paisprezece ani mai înainte, regele persan Cosroe Parviz, cucerind Cetatea Sfântă a Ierusalimului, a luat ca pradă de război şi racla cu lemnul Sfintei Cruci. Heraclie a recuperat Crucea prin război, şi a depus-o în Biserica Sfântului Mormânt. Câţiva ani mai târziu, în anii 634-635, lemnul sfintei cruci a fost adus de la Ierusalim la Constantinopol (şi înapoi) într-o procesiune solemnă care s-a păstrat până astăzi în cultul bizantin al sărbătorii din 14 septembrie.
Părţile din Sfânta Cruce care au rămas la Ierusalim s-au pierdut în anul 1187, când a fost luată de Episcopul de Betleem şi dusă în bătălia de la Hattin. Au rămas doar bucăţile trimise de Sfânta Elena la Constantinopol şi la Roma. Părţi din lemnul sfintei Cruci se găsesc astăzi şi la Muntele Athos.
Imnografia Înălţării Cinstitei şi de viaţă Făcătoarei Cruci
Tropar (glasul 1)
- Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvintează moştenirea Ta. Biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celor potrivnici dăruieşte, şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.
Condac (glasul 4)
- Cel ce Te-ai înălţat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou, numit cu numele Tău, îndurările Tale daruieşte-i, Hristoase Dumnezeule. Veseleşte cu puterea Ta pe credinciosul nostru popor, dăruindu-i lui biruinţă asupra potrivnicilor, având ajutorul Tău armă de pace, nebiruită biruinţă.
La Vecernia mică
Stihirile de la "Doamne, strigat-am"
Înălţându-Te Tu, Stăpâne, pe Cruce, împreună ai înălţat toată firea lui Adam cea căzută; pentru aceasta înălţând preacurată Crucea Ta, Iubitorule de oameni, tăria Ta cea din înălţime cerem, grăind: Mântuieşte, Înalte, ca un Dumnezeu milostiv, pe cei ce cinstesc cinstită şi de lumină purtătoare dumnezeiască înălţarea Crucii Tale (de două ori).
Ca psalmistul acum vedem aşternutul unde au stat picioarele tale cele preacurate, Stăpâne; astăzi, înălţând cu dreaptă credinţă cinstită Crucea Ta, cea cu dragoste înălţată, ne rugăm Ţie grăind: pe toţi cu dumnezeiască Crucea Ta sfinţindu-i, arată-i părtaşi milostivirii Tale celei negrăite şi Darului Tău, Preaînalte.
Ca unei arme nebiruite şi paveze de nesurpat, şi ca unui sceptru dumnezeiesc, ne închinăm preasfintei Crucii Tale, Hristoase, prin care lumea s-a mântuit şi dănţuieşte Adam. Adunările pământenilor, pe aceasta cu cântări bine lăudând-o, o cinstim şi dumnezeiască înălţarea ei săvârşind, cerem curăţire.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Tu eşti pentru mine acoperământul cel tare, Crucea lui Hristos cea în trei împărţită; sfinţeşte-mă pe mine cu puterea ta, ca să mă închin ţie şi să te slăvesc cu credinţă şi cu dragoste.
La Stihoavnă
Astăzi Crucea lui Hristos se înalţă, lemnul cel de viaţă purtător, pe care cu trupul a fost pironit, pe toţi spre mântuire chemând.
Stih: Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui, că sfânt este.
Lemnul Crucii înălţat, văzându-l, să dăm laudă lui Dumnezeu, Celui ce s-a răstignit cu trupul, pentru bunătatea Sa.
Stih: Iar Dumnezeu, Împăratul nostru, mai înainte de veac a lucrat mântuire în mijlocul pământului.
Bucură-te dumnezeiască păzitoare a credincioşilor, zidul cel nebiruit, Crucea Domnului, prin care de pe pământ la cer ne-am înălţat.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Veniţi toţi cu veselie să sărutăm lemnul cel de mântuire, pe care a fost pironit Hristos, mântuirea lumii.
Tropar, glasul 1
Mântuieşte Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta; biruinţă binecredincioşilor creştini asupra potrivnicului dăruieşte şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.
Condac, glasul al 4-lea
Cel ce te-ai înălţat pe Cruce de bunăvoie, poporului Tău celui nou numit cu numele Tău, îndurările Tale dăruieşte-i, Hristoase Dumnezeule. Veseleşte cu puterea Ta pe dreptcredincioşii creştini, dăruindu-le biruinţă asupra celui potrivnic; avînd ajutorul Tău, armă de pace nebiruită biruinţă.
La Utrenie
Icos
Cel ce până la al treilea cer a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte nespuse şi dumnezeieşti, care nu este cu putinţă de limbi omeneşti a fi grăite, scrie către galateni: Ca nişte râvnitori ai Scripturilor, aţi citit şi aţi cunoscut: Mie, zice, să nu-mi fie a mă lăuda, fără numai în Crucea Domnului, pe care pătimind a omorât patimile. Deci şi noi cu osârdie să ţinem Crucea Domnului, lauda tuturor: Lemnul ce ne este nouă dat spre mântuire, armă de pace, nebiruită biruinţă.
Luminânda
Crucea este păzitoarea a toată lumea; Crucea, podoaba Bisericii; Crucea, întărirea credincioşilor; Crucea, slava îngerilor, iar demonilor rană (de două ori).
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Crucea se înalţă astăzi, şi lumea se sfinţeşte. Că Cel ce şade împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, pe dânsa mâinile Şi-a întins; şi toată lumea ai tras-o la cunoştinţa Ta, Hristoase. Deci pe cei ce nădăjduiesc în Tine, învredniceşte-i de dumnezeiasca Ta slavă.
La Laude
O, preamărită minune! Pomul cel de viaţă purtător, preasfânta Cruce, la înălţime ridicată se arată astăzi. Toate marginile o măresc; şi toţi demonii se îngrozesc. O, ce dar s-a dăruit pământenilor! Prin care, Hristoase mântuieşte sufletele noastre, ca un milostiv (de două ori).
O, preamărită minune! Crucea ce a purtat pe Cel Preaînalt, ca pe un strugure plin de viaţă se înalţă astăzi de pe pământ; prin care la Dumnezeu toţi am fost traşi şi moartea de tot s-a potopit. O, preacinstite lemn, prin care ne împărtăşim de nemuritoarea haină, cea din Eden, pe Hristos mărind.
O, preamărită minune! Lăţimea şi lungimea Crucii cu a cerului se aseamănă, căci cu dumnezeiescul dar sfinţeşte toate. În aceasta neamurile păgâne se biruiesc; întru aceasta sceptrurile împăraţilor se întăresc. O, dumnezeiască scară, prin care ne-am suit la ceruri, înălţând întru cântări pe Hristos Domnul.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Astăzi înainte merge Crucea Domnului, şi credincioşii o primesc pe ea cu dragoste şi câştigă tămăduiri sufletului şi trupului. Pe aceasta o sărutăm cu bucurie şi cu frică; cu frică pentru păcat, că nevrednici suntem; iar cu bucurie, pentru mântuirea pe care o dă lumii Cel ce a fost pironit pe ea, Hristos Domnul, Care are mare milă.
Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, şi sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim.
Glasul al 2-lea:
Veniţi credincioşii, să ne închinăm lemnului celui de viaţă făcător, pe care Hristos, Împăratul slavei, de bunăvoie mâinile întinzându-şi, ne-a înălţat la fericirea cea dintâi, pe noi care mai înainte fiind amăgiţi de vrăjmaşul prin dulceaţă, am fost goniţi de la Dumnezeu. Veniţi credincioşii să ne închinăm lemnului, prin care ne-am învrednicit a sfărâma capetele vrăjmaşilor nevăzuţi. Veniţi toate moştenirile neamurilor, să cinstim Crucea Domnului cu cântări. Bucură-te Cruce, mântuirea cea desăvârşită a lui Adam cel căzut. Întru tine dreptcredincioşii se laudă, căci cu puterea ta, biruiesc pe cei potrivnici. Pe tine acum cu frică creştinii sărutându-te, pe Dumnezeu, Cel ce a fost pironit pe tine Îl slăvim, grăind: Doamne, Cel ce Te-ai răstignit pe ea, miluieşte-ne pe noi, ca un bun şi iubitor de oameni.
Glasul al 5-lea:
Veniţi popoare, preaslăvita minune văzând, puterii Crucii să ne închinăm: că lemnul în rai oarecând, moarte a odrăslit, iar aceasta, viaţă acum a înflorit, având pe Domnul cel fără de păcat răstignit pe ea. De la care toate neamurile, nestricăciune luând, grăim: Cel ce prin Cruce moartea ai surpat şi pe noi ne-ai mântuit, slavă Ţie.
S-a plinit, Dumnezeule, glasul proorocilor Tăi, al lui Isaia şi al lui David, care zice: Veni-vor toate neamurile, şi se vor închina înaintea Ta, Doamne; că iată poporul care s-a umplut de darul Tău, Bunule, în curţile Ierusalimlui Tău s-au adunat. Cel ce Crucea ai răbdat pentru noi şi cu învierea Ta ne-ai înviat, păzeşte-ne şi ne mântuieşte pe noi.
Glasul al 6-lea:
Astăzi pomul vieţii din sânurile pământului fiind scos, adevereşte învierea lui Hristos, Cel ce a fost pironit pe ea; şi înălţat fiind prin mâinile preoţilor, veşteşte înălţarea Lui la ceruri, prin care firea omenească din căderea cea de pe pământ înălţându-se, în ceruri vieţuieşte. Pentru aceasta cu mulţumire grăim: Doamne, Cel ce te-ai înălţat pe cruce şi împreună ne-ai înălţat şi pe noi, învredniceşte de bucuria Ta cea cerească pe cei ce Te laudă pe Tine.
Crucea Ta cea cu patru părţi înălţându-se astăzi, Hristoase Dumnezeul nostru, câte patru margini ale lumii le sfinţeşte; şi fruntea credincioşilor creştini împreună se înalţă sfărâmând într-însa coarnele vrăjmaşului.
Mare eşti, Doamne, şi minunat întru lucrurile Tale, slavă Ţie.
Crucea lui Hristos, nădejdea creştinilor, îndreptarea celor rătăciţi, limanul celor înviforaţi, în războaie biruinţă, întărire a lumii, tămăduire a celor neputincioşi, învierea morţilor, miluieşte-ne pre noi.
Glasurile proorocilor, pe acest sfânt lemn mai înainte l-au vestit. Prin care s-a mântuit Adam din blestemul morţii cel de demult; şi fiind înălţată astăzi, înalţă glas împreună şi făptura, cerând de la Dumnezeu milă. Cel ce eşti Însuţi întru milă nemăsurată, Stăpâne, curăţire fii nouă şi mântuieşte sufletele noastre.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum si pururea şi în vecii vecilor. Amin.
S-a plinit glasul proorocului Tău Moise, Dumnezeule, ce zice: Vedea-veţi Viaţa voastră spânzurată înaintea ochilor voştri. Astăzi Crucea se înalţă, şi lumea din înşelăciune se slobozeşte; astăzi învierea lui Hristos se înnoieşte şi marginile pământului se bucură, în chimvale ca David cântare Ţie aducând, şi zicând: Lucrat-ai mântuire în mijlocul pământului, Dumnezeule: Crucea şi Învierea; prin care ne-ai mântuit pe noi, Bunule, Iubitorule de oameni, Atotputernice, Doamne, slavă Ţie.
Iconografie
Conform Erminiei lui Dionisie din Furna (Ed. Sophia, București, 2000, p. 218), Înălțarea Sfintei Cruci se reprezintă astfel: se reprezintă o "Biserică și într-însa [un] amvon; și sus pe amvon [stând] Sfântul Macarie, patriarhul Ierusalimului, ținând cinstita Cruce a lui Hristos, și lângă [dânsul un diacon ținând o cădelniţă ] amvon sfânta Elena împărăteasa și cu dânsa mulți boieri și mulțime de popor, uitându-se în sus la cinstita cruce, și avându-și [toți] mâinile înălțate [spre amvon]".
Articole înrudite
Legături externe
- Înălţarea Sfintei Cruci - resurse, pe situl Credo.ro
- Sinaxar 14 septembrie - sinaxarul zilei, pe situl calendar-ortodox.ro