'''Codul lui Iustinian''' (în latină '''Codex Justinianus''') era prima din cele patru colecţii de legi cunoscute astăzi sub numele de ''[[w:Corpus Juris Civilis|Corpus iuris civilis]] ("Colecţia de drept civil"),''<ref group="note">Denumirea de ''"Corpus Juris Civilis"'' pentru ansamblul acestor colecţii apare pentru prima dată în 1583 ca titlu al unei ediţii complete a codurilor de legi ale lui [[Iustinian I|Iustinian]], editată de [[w:Denis Godefroy|Dionysius Godofredus]]. (Kunkel, W. ''An Introduction to Roman Legal and Constitutional History''. Oxford 1966 (translated into English by J.M. Kelly), p. 157, n.2.)</ref> o colecţie de lucrări fundamentale de jurisprudenţă alcătuită între anii 529 şi 534 la porunca împăratului [[Iustinian|Iustinian I]], care a avut o influenţă durabilă asupra dezvoltării sistemului juridic din spaţiul european prin reformele sale în domeniul dreptului, prin reunirea într-un sistem coerent a întregului drept roman.

Codul lui Iustinian, alcătuit în limba latină, cuprindea toate ''Constituţiile'' (''constitutiones'') imperiale (hotărâri imperiale cu forţă de lege), începând din vremea împăratului Hadrian (sec. al II-lea). La alcătuirea acestui cod, comisia de jurişti instituită de Iustinian pentru alcătuirea codului s-a folosit de materialele incluse în [[w:Codex Theodosianus|Codul lui Teodosie]] (438 d.Hr.), [[w:Codex Gregorianus|Codul lui Grigorie]] şi [[w:Codex Hermogenianus|Codul lui Hermogene]] (sec. IV). Aceste coduri, a căror autoritate era recunoscută, erau însă deja învechite pe vremea lui Iustinian. Codul lui Iustinian a preluat de la acestea împărţirea documentelor pe titluri.<ref>George Long. In: William Smith, ed.. ''A Dictionary of Greek and Roman Antiquities.'' (London: Murray) 1875 ([http://penelope.uchicago.edu/Thayer/E/Roman/Texts/secondary/SMIGRA*/Codex_G_et_H.html On-line text]).</ref> ''"Corpus iuris civilis"'' a fost alcătuit în cea mai mare parte sub conducerea lui [[w:Tribonian|Tribonian]], un specialist în drept de la curtea lui Iustinian şi a fost organizat în trei părţi, o a patra parte, cuprinzând constituţiile mai recente (Novellae) fiindu-le adăugată ulterior: