Nichifor Calist: Diferență între versiuni
(Pagină nouă: '''Nichifor Calist''' sau '''Nichifor Calist Xanthopoulos''' (gr: Νικηφόρος Κάλλιστος Ξανθόπουλος), a fost un călugăr, scriitor bisericesc și de...) |
RappY (Discuție | contribuții) m (Adăugare legătură) |
||
| Linia 5: | Linia 5: | ||
==Scrieri== | ==Scrieri== | ||
| − | Nichifor Calist este cunoscut pentru o ''Istorie a Bisericii'' (''Ecclesiasticae Historiae'') în 23 de volume, din care s-au păstrat doar 18. Aceste volume acoperă perioada istorică de la începuturile creștinismului și până la execuția împăratului Foca, în anul 610, care a uzurpat tronul de la împăratul Mauriciu. From a table of contents of the lost appendix of five volumes, the chronicle continued a summarization of the events until the death in 912 of emperor Leo VI (the Wise). As the ''Historiae'' was dependent on the earlier works of [[Eusebiu de Cezareea]], [[Evagrie Scolasticul]], [[Sozomen]], and others, apparently without critical assessment, its value is dependent upon the quality of the sources. As the Historiae is a product of the times of Byzantine humanism, it is written in an affected style that often impedes textual clarity. | + | Nichifor Calist este cunoscut pentru o ''Istorie a Bisericii'' (''Ecclesiasticae Historiae'') în 23 de volume, din care s-au păstrat doar 18. Aceste volume acoperă perioada istorică de la începuturile creștinismului și până la execuția împăratului Foca, în anul 610, care a uzurpat tronul de la împăratul [[Mauriciu]]. From a table of contents of the lost appendix of five volumes, the chronicle continued a summarization of the events until the death in 912 of emperor Leo VI (the Wise). As the ''Historiae'' was dependent on the earlier works of [[Eusebiu de Cezareea]], [[Evagrie Scolasticul]], [[Sozomen]], and others, apparently without critical assessment, its value is dependent upon the quality of the sources. As the Historiae is a product of the times of Byzantine humanism, it is written in an affected style that often impedes textual clarity. |
Nikephoros’ other works include commentaries on the writings of the patristic Greek [[theologian]] [[Grigore Teologul]] and of the monk [[Ioan Scărarul]] as well as treatises on the annual cycle of Orthodox services annotated with Lenten and [[Pascha]]l hymnody. His writings also include original liturgical orations in prose and poetry and on secular themes in verse and rhetorical forms. | Nikephoros’ other works include commentaries on the writings of the patristic Greek [[theologian]] [[Grigore Teologul]] and of the monk [[Ioan Scărarul]] as well as treatises on the annual cycle of Orthodox services annotated with Lenten and [[Pascha]]l hymnody. His writings also include original liturgical orations in prose and poetry and on secular themes in verse and rhetorical forms. | ||
Versiunea curentă din 7 iunie 2024 22:24
Nichifor Calist sau Nichifor Calist Xanthopoulos (gr: Νικηφόρος Κάλλιστος Ξανθόπουλος), a fost un călugăr, scriitor bisericesc și de opere literare la sfârșitul secolului al XIII-lea și începutul secolului al XIV-lea. Nichifor Calist Xanthopoulos este considerat a fi ultimul istoric bisericesc grec.
Viața
Se cunosc puține despre viața lui. Nichifor Calist s-a născut la Constantinopol în jurul anului 1256. A fost cleric al bisericii patriarhale Sfânta Sofia (Constantinopol) și a devenit călugăr mai târziu. A fost instruit în retorica plină de înflorituri a Renașterii Bizantine din secolele XIII-XIV. A fost la rândul lui profesor de retorică și teologie. A murit către anul 1335.
Scrieri
Nichifor Calist este cunoscut pentru o Istorie a Bisericii (Ecclesiasticae Historiae) în 23 de volume, din care s-au păstrat doar 18. Aceste volume acoperă perioada istorică de la începuturile creștinismului și până la execuția împăratului Foca, în anul 610, care a uzurpat tronul de la împăratul Mauriciu. From a table of contents of the lost appendix of five volumes, the chronicle continued a summarization of the events until the death in 912 of emperor Leo VI (the Wise). As the Historiae was dependent on the earlier works of Eusebiu de Cezareea, Evagrie Scolasticul, Sozomen, and others, apparently without critical assessment, its value is dependent upon the quality of the sources. As the Historiae is a product of the times of Byzantine humanism, it is written in an affected style that often impedes textual clarity.
Nikephoros’ other works include commentaries on the writings of the patristic Greek theologian Grigore Teologul and of the monk Ioan Scărarul as well as treatises on the annual cycle of Orthodox services annotated with Lenten and Paschal hymnody. His writings also include original liturgical orations in prose and poetry and on secular themes in verse and rhetorical forms.
