Chilie: Diferență între versiuni
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | '''Chilia''' (gr. '' | + | '''Chilia''' (gr. ''kellion'', sl. ''kelija'') este locul sau locașul de viețuire al [[Călugăr|monahului]], în sensul propriu al cuvântului. |
==Istorie== | ==Istorie== | ||
În monahismul timpuriu, esențialmente [[anahoret]]ic, chilia era un adăpost singuratic, săpat în piatră sau construit în mod simplu, o peșteră. Chilia era izolată și cât se poate de săracă, pentru a nu distrage atenția călugărului de la cele de sus spre cele de jos (Arsenie 13)<ref>Zis-a Avva Marcu către Avva Arsenie: Pentru ce fugi de noi? Zis-a lui bătrânul: Dumnezeu ştie că vă iubesc pre voi, dară nu pot să fiu şi cu oamenii şi cu Dumnezeu. Cele de sus, mii şi milioane, au numai o voie, iar oamenii au multe voi. Deci nu pot să las pre Dumnezeu, şi să viu întru petrecerea cu oamenii. (''Patericul egiptean'', Avva Arsenie, 13)</ref>. | În monahismul timpuriu, esențialmente [[anahoret]]ic, chilia era un adăpost singuratic, săpat în piatră sau construit în mod simplu, o peșteră. Chilia era izolată și cât se poate de săracă, pentru a nu distrage atenția călugărului de la cele de sus spre cele de jos (Arsenie 13)<ref>Zis-a Avva Marcu către Avva Arsenie: Pentru ce fugi de noi? Zis-a lui bătrânul: Dumnezeu ştie că vă iubesc pre voi, dară nu pot să fiu şi cu oamenii şi cu Dumnezeu. Cele de sus, mii şi milioane, au numai o voie, iar oamenii au multe voi. Deci nu pot să las pre Dumnezeu, şi să viu întru petrecerea cu oamenii. (''Patericul egiptean'', Avva Arsenie, 13)</ref>. | ||
| − | Chiar în monahismul semi-anahoretic egiptean ([[Nitria]] și | + | Chiar în monahismul semi-anahoretic egiptean ([[Nitria]] și „[[Chiliile]]”), chiliile călugărilor păstrau între ele măcar acea distanță care permitea ca [[Rugăciunea|rugăciunile]] cu voce tare (cântarea [[Psaltirea|Psalmilor]]) să nu se audă de la una la alta. |
| − | În | + | În [[monahism]]ul de tip [[Lavră|lavriot]] palestinian, chiliile puteau fi apropiate una de alta (și prin specificul deșertului local), dar își păstrau individualitatea în cadrul lavrei. |
| − | Odată cu apariția diferitelor forme ale monahismului cenobitic, chilia este integrată în mănăstirile de obște, fiind locul tainic și personal al monahului în mănăstire (în afara programului vieții de obște). | + | Odată cu apariția diferitelor forme ale [[Chinovie|monahismului cenobitic]], chilia este integrată în mănăstirile de obște, fiind locul tainic și personal al monahului în mănăstire (în afara programului vieții de obște). |
| + | |||
| + | În toate formele monastice de-a lungul timpului și până astăzi (cu excepții riguroase, precum călugării „păscători” sau anahoreții din deșertul profund) chilia a fost odaia sau cămăruța personală a călugărului, locul relației lui tainice cu Dumnezeu. | ||
==Etimologie== | ==Etimologie== | ||
| + | În limba greacă, ''kellion'' este un termen bogat, care poate însemna în același timp: chilie, celulă (ca celula de închisoare), mormânt și chiar pântecele femeii unde se zămislește pruncul. | ||
| + | Această bogăție etimologică a permis literaturii monastice exprimarea viețuirii monahului în chilie sub o mulțime de expresii metaforice, cum ar fi cea de temniță<ref>„Zicea avva Ioan, că temniţă este a şedea în chilie şi a-şi aduce aminte de Dumnezeu totdeauna cu trezvire. Şi aceasta este: în temniţă am fost şi aţi venit la Mine (Matei 25, 30).” (''Patericul egiptean'', Ioan Colov, 27)</ref> | ||
==Înțelesul duhovnicesc== | ==Înțelesul duhovnicesc== | ||
| Linia 17: | Linia 21: | ||
==În ''Patericul egiptean''== | ==În ''Patericul egiptean''== | ||
| − | A întrebat avva Isaia pe avva Macarie, zicând: spune-mi un cuvânt. Şi i-a zis lui bătrânul: fugi de oameni! Zis-a lui avva Isaia: ce este a fugi de oameni? Iar bătrânul i-a zis: a şedea în chilia ta şi a-ţi plânge păcatele tale. (Macarie cel Mare, 26) | + | *A întrebat avva Isaia pe avva Macarie, zicând: spune-mi un cuvânt. Şi i-a zis lui bătrânul: fugi de oameni! Zis-a lui avva Isaia: ce este a fugi de oameni? Iar bătrânul i-a zis: a şedea în chilia ta şi a-ţi plânge păcatele tale. ([[Macarie cel Mare]], 26) |
| − | Avea odată Paisie, fratele lui avva Pimen, prieteşug cu cineva din afara chiliei lui. Iar avva Pimen nu era de acord. Şi sculându-se a fugit la avva Amona. Şi i-a zis lui: Paisie, fratele meu, are cu cineva prieteşug şi nu mă odihnesc. I-a zis lui avva Amona: Pimene, încă trăieşti? Du-te, şezi în chilia ta şi pune-ţi în inimă că acum ai un an de când eşti în mormânt! (Pimen, 2) | + | *Avea odată Paisie, fratele lui avva Pimen, prieteşug cu cineva din afara chiliei lui. Iar avva Pimen nu era de acord. Şi sculându-se a fugit la avva Amona. Şi i-a zis lui: Paisie, fratele meu, are cu cineva prieteşug şi nu mă odihnesc. I-a zis lui avva Amona: Pimene, încă trăieşti? Du-te, şezi în chilia ta şi pune-ţi în inimă că acum ai un an de când eşti în mormânt! (Pimen, 2) |
| − | Un frate | + | *Un frate l-a întrebat pe avva Pimen, zicând: ce voi face? Şi i-a răspuns lui bătrânul: când Dumnezeu ne va certa, de ce trebuie să ne temem? Şi i-a zis lui fratele: de păcatele noastre. Deci i-a zis bătrânul: să intrăm dar în chilia noastră şi să ne aducem aminte de păcatele noastre şi Domnul ne va ajuta nouă în toate. (Pimen, 162) |
| − | Un frate l-a întrebat pe avva Pimen, zicând: cum se cade să şed | + | *Un frate l-a întrebat pe avva Pimen, zicând: cum se cade să şed în chilia mea? I-a răspuns lui: a şedea în chilie, cea la arătare, aşa este: rucodelia (lucrul mâinilor), a mânca odată în zi, a tăcea şi a citi, iar în ascuns a spori în chilie, aşa este: a purta prihănirea de sine în tot locul, oriunde vei merge, a nu te lenevi de ceasul slujbelor bisericeşti şi de cele ascunse. lar de se va întâmpla în vreo vreme a şedea fără rucodelie, intrând la slujbă, fără tulburare să săvârşeşti pravila, iar sfârşitul acestora, tovărăşie bună câştigă şi te depărtează de cea rea. (Pimen, 167) |
| − | Zicea avva Ioan, că temniţă este a şedea în chilie şi a-şi aduce aminte de Dumnezeu totdeauna cu trezvire. Şi aceasta este: în temniţă am fost şi aţi venit la Mine (Matei 25, 30). (Ioan Colov, 27) | + | *Zicea avva Ioan, că temniţă este a şedea în chilie şi a-şi aduce aminte de Dumnezeu totdeauna cu trezvire. Şi aceasta este: în temniţă am fost şi aţi venit la Mine (Matei 25, 30). ([[Ioan Colov]], 27) |
| − | Zis-a un bătrân: Chilia monahului este cuptorul Babilonului, unde cei trei Tineri au aflat pe Fiul lui Dumnezeu, şi stâlpul de nor de unde Dumnezeu grăia cu Moise. (CAPITOLUL XXI | + | *Zis-a un bătrân: Chilia monahului este cuptorul Babilonului, unde cei trei Tineri au aflat pe Fiul lui Dumnezeu, şi stâlpul de nor de unde Dumnezeu grăia cu Moise. (CAPITOLUL XXI |
CUM CĂ NU SE CUVINE CA CINEVA SĂ SE MUTE LESNE, CĂCI PĂRINŢII NICI DIN CHILIE NU SE STRĂMUTAU CU LESNIRE, 7) | CUM CĂ NU SE CUVINE CA CINEVA SĂ SE MUTE LESNE, CĂCI PĂRINŢII NICI DIN CHILIE NU SE STRĂMUTAU CU LESNIRE, 7) | ||
| + | ==Note== | ||
| + | <references /> | ||
[[Categorie:Monahism]] | [[Categorie:Monahism]] | ||
| + | [[el:Μοναστικά καθιδρύματα]] | ||
[[en:Cell]] | [[en:Cell]] | ||
Versiunea de la data 16 septembrie 2012 16:42
Chilia (gr. kellion, sl. kelija) este locul sau locașul de viețuire al monahului, în sensul propriu al cuvântului.
Istorie
În monahismul timpuriu, esențialmente anahoretic, chilia era un adăpost singuratic, săpat în piatră sau construit în mod simplu, o peșteră. Chilia era izolată și cât se poate de săracă, pentru a nu distrage atenția călugărului de la cele de sus spre cele de jos (Arsenie 13)[1].
Chiar în monahismul semi-anahoretic egiptean (Nitria și „Chiliile”), chiliile călugărilor păstrau între ele măcar acea distanță care permitea ca rugăciunile cu voce tare (cântarea Psalmilor) să nu se audă de la una la alta.
În monahismul de tip lavriot palestinian, chiliile puteau fi apropiate una de alta (și prin specificul deșertului local), dar își păstrau individualitatea în cadrul lavrei.
Odată cu apariția diferitelor forme ale monahismului cenobitic, chilia este integrată în mănăstirile de obște, fiind locul tainic și personal al monahului în mănăstire (în afara programului vieții de obște).
În toate formele monastice de-a lungul timpului și până astăzi (cu excepții riguroase, precum călugării „păscători” sau anahoreții din deșertul profund) chilia a fost odaia sau cămăruța personală a călugărului, locul relației lui tainice cu Dumnezeu.
Etimologie
În limba greacă, kellion este un termen bogat, care poate însemna în același timp: chilie, celulă (ca celula de închisoare), mormânt și chiar pântecele femeii unde se zămislește pruncul.
Această bogăție etimologică a permis literaturii monastice exprimarea viețuirii monahului în chilie sub o mulțime de expresii metaforice, cum ar fi cea de temniță[2]
Înțelesul duhovnicesc
Chemarea monahului (gr. monahos, de la monos - singur) este aceea de a trăi în modul cel mai direct și mai desăvârșit relația lui cu Dumnezeu, după cuvântul lui avva Alonie: „De nu va zice omul întru inima să că eu singur şi Dumnezeu suntem în lume, nu va avea odihnă” (Patericul egiptean, Avva Alonie, 1). Chilia nu este doar adăpostul monahului, ci imaginea acestui mod de viețuire
În Patericul egiptean
- A întrebat avva Isaia pe avva Macarie, zicând: spune-mi un cuvânt. Şi i-a zis lui bătrânul: fugi de oameni! Zis-a lui avva Isaia: ce este a fugi de oameni? Iar bătrânul i-a zis: a şedea în chilia ta şi a-ţi plânge păcatele tale. (Macarie cel Mare, 26)
- Avea odată Paisie, fratele lui avva Pimen, prieteşug cu cineva din afara chiliei lui. Iar avva Pimen nu era de acord. Şi sculându-se a fugit la avva Amona. Şi i-a zis lui: Paisie, fratele meu, are cu cineva prieteşug şi nu mă odihnesc. I-a zis lui avva Amona: Pimene, încă trăieşti? Du-te, şezi în chilia ta şi pune-ţi în inimă că acum ai un an de când eşti în mormânt! (Pimen, 2)
- Un frate l-a întrebat pe avva Pimen, zicând: ce voi face? Şi i-a răspuns lui bătrânul: când Dumnezeu ne va certa, de ce trebuie să ne temem? Şi i-a zis lui fratele: de păcatele noastre. Deci i-a zis bătrânul: să intrăm dar în chilia noastră şi să ne aducem aminte de păcatele noastre şi Domnul ne va ajuta nouă în toate. (Pimen, 162)
- Un frate l-a întrebat pe avva Pimen, zicând: cum se cade să şed în chilia mea? I-a răspuns lui: a şedea în chilie, cea la arătare, aşa este: rucodelia (lucrul mâinilor), a mânca odată în zi, a tăcea şi a citi, iar în ascuns a spori în chilie, aşa este: a purta prihănirea de sine în tot locul, oriunde vei merge, a nu te lenevi de ceasul slujbelor bisericeşti şi de cele ascunse. lar de se va întâmpla în vreo vreme a şedea fără rucodelie, intrând la slujbă, fără tulburare să săvârşeşti pravila, iar sfârşitul acestora, tovărăşie bună câştigă şi te depărtează de cea rea. (Pimen, 167)
- Zicea avva Ioan, că temniţă este a şedea în chilie şi a-şi aduce aminte de Dumnezeu totdeauna cu trezvire. Şi aceasta este: în temniţă am fost şi aţi venit la Mine (Matei 25, 30). (Ioan Colov, 27)
- Zis-a un bătrân: Chilia monahului este cuptorul Babilonului, unde cei trei Tineri au aflat pe Fiul lui Dumnezeu, şi stâlpul de nor de unde Dumnezeu grăia cu Moise. (CAPITOLUL XXI
CUM CĂ NU SE CUVINE CA CINEVA SĂ SE MUTE LESNE, CĂCI PĂRINŢII NICI DIN CHILIE NU SE STRĂMUTAU CU LESNIRE, 7)
Note
- ↑ Zis-a Avva Marcu către Avva Arsenie: Pentru ce fugi de noi? Zis-a lui bătrânul: Dumnezeu ştie că vă iubesc pre voi, dară nu pot să fiu şi cu oamenii şi cu Dumnezeu. Cele de sus, mii şi milioane, au numai o voie, iar oamenii au multe voi. Deci nu pot să las pre Dumnezeu, şi să viu întru petrecerea cu oamenii. (Patericul egiptean, Avva Arsenie, 13)
- ↑ „Zicea avva Ioan, că temniţă este a şedea în chilie şi a-şi aduce aminte de Dumnezeu totdeauna cu trezvire. Şi aceasta este: în temniţă am fost şi aţi venit la Mine (Matei 25, 30).” (Patericul egiptean, Ioan Colov, 27)
