Rait: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: '''Rait''' sau '''Raith''' (de asemenea: Raithu sau Raitho) a fost o cetate pe coasta de sud-vest a Peninsulei Sinai în antichitate. Rait poate face referință și la regiunea di...)
 
 
Linia 5: Linia 5:
 
Numirea de Raith se întâlnește în izvoarele bizantine<ref>cf. COSMA INDICOPLEVSTUL, Topografia creștină 5, PG 88, 197D</ref>.  
 
Numirea de Raith se întâlnește în izvoarele bizantine<ref>cf. COSMA INDICOPLEVSTUL, Topografia creștină 5, PG 88, 197D</ref>.  
  
Sfinții mucenici din Raithu au fost 43 de [[Anahoret|anahoreți]] sau [[Pustnic|pustnici]] creștini timpurii uciși de beduini (locuitori ai deșertului) în timpul domniei împăratului Dioclețian (284–305 d.Hr.). [[Călugăr|Călugări]] creștini fugiți din calea [[Persecuții împotriva creștinilor (epoca antică)|persecuțiilor]] erau prezenți acolo încă din secolul al III-lea.
+
[[Sfinți]]i mucenici din Raithu au fost 43 de [[Anahoret|anahoreți]] sau [[Pustnic|pustnici]] creștini timpurii uciși de beduini (locuitori ai deșertului) în timpul domniei împăratului Dioclețian (284–305 d.Hr.). [[Călugăr|Călugări]] creștini fugiți din calea [[Persecuții împotriva creștinilor (epoca antică)|persecuțiilor]] erau prezenți acolo încă din secolul al III-lea.
  
 
Deja în secolul IV exista o [[mănăstire]] care a fost distrusă de vlemizi în 373. [[Iustinian I|Iustinian]] a reconstruit-o și fortificat-o în jurul anului 540. [[Egumen|Egumenul]] ei Ioan l-a îndemnat pe [[Ioan Scărarul]], egumenul [[Sinai|Sinaiului]], să compună celebra lucrare ascetică [[Scara dumnezeiescului urcuș|Scara]]<ref>PG 88, 632A-L164D</ref> purtând și o corespondență<ref>PG 88, 624A sq</ref>.  
 
Deja în secolul IV exista o [[mănăstire]] care a fost distrusă de vlemizi în 373. [[Iustinian I|Iustinian]] a reconstruit-o și fortificat-o în jurul anului 540. [[Egumen|Egumenul]] ei Ioan l-a îndemnat pe [[Ioan Scărarul]], egumenul [[Sinai|Sinaiului]], să compună celebra lucrare ascetică [[Scara dumnezeiescului urcuș|Scara]]<ref>PG 88, 632A-L164D</ref> purtând și o corespondență<ref>PG 88, 624A sq</ref>.  
Linia 19: Linia 19:
 
* D. Chitty, ''The Desert a City. An Introduction to the Study of Egyptian and Palestinian Monasticism under the Christian Empire'', Oxford, 1966, p. 71, 79 (n. 84), 152, 168-171
 
* D. Chitty, ''The Desert a City. An Introduction to the Study of Egyptian and Palestinian Monasticism under the Christian Empire'', Oxford, 1966, p. 71, 79 (n. 84), 152, 168-171
 
* I. Finkelstein, „Byzantine Monastic Remains in the Southern Sinai”, DOP 39 (1985), p. 39-75
 
* I. Finkelstein, „Byzantine Monastic Remains in the Southern Sinai”, DOP 39 (1985), p. 39-75
 +
* https://sinaimonastery.com/index.php/en/description/shrines-dependencies/raitho-el-tur
 
* https://en.wikipedia.org/wiki/El_Tor,_Egypt
 
* https://en.wikipedia.org/wiki/El_Tor,_Egypt
  

Versiunea curentă din 22 ianuarie 2026 13:19

Rait sau Raith (de asemenea: Raithu sau Raitho) a fost o cetate pe coasta de sud-vest a Peninsulei Sinai în antichitate. Rait poate face referință și la regiunea din jurul cetății, deșertul Rait sau Mănăstirea Rait.

În Vechiul Testament se face referire la Rait ca Elim, unde erau „douăsprezece izvoare de apă și șaptezeci de pomi de finic” (Ieș 15, 27).

Numirea de Raith se întâlnește în izvoarele bizantine[1].

Sfinții mucenici din Raithu au fost 43 de anahoreți sau pustnici creștini timpurii uciși de beduini (locuitori ai deșertului) în timpul domniei împăratului Dioclețian (284–305 d.Hr.). Călugări creștini fugiți din calea persecuțiilor erau prezenți acolo încă din secolul al III-lea.

Deja în secolul IV exista o mănăstire care a fost distrusă de vlemizi în 373. Iustinian a reconstruit-o și fortificat-o în jurul anului 540. Egumenul ei Ioan l-a îndemnat pe Ioan Scărarul, egumenul Sinaiului, să compună celebra lucrare ascetică Scara[2] purtând și o corespondență[3].

Identificarea Raithului cu actualul el-Tur este contestată de unii istorici. Aproape de el-Tur, lângă localitatea Bir Abu Sueira, există ruine ale unor așezăminte monahale[4].

Note

  1. cf. COSMA INDICOPLEVSTUL, Topografia creștină 5, PG 88, 197D
  2. PG 88, 632A-L164D
  3. PG 88, 624A sq
  4. cf. FINKELSTEIN, „Sinai”, p. 39 și 61

Surse

A se vedea și