Sfințirea casei: Diferență între versiuni
(ortografie) |
Oql (Discuție | contribuții) m (Actualizare link-uri. Corectare diacritice.) |
||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | ''' | + | '''Sfințirea casei''' este o slujbă care se face în casa creștinului cu diferite ocazii și în diferite feluri. |
| − | Biserica a stabilit ca [[ | + | Biserica a stabilit ca [[sfințire]]a caselor credincioșilor să se facă prin două slujbe distincte, care nu se exclud una pe alta, ci se completează reciproc. |
| − | Prima rânduială este stropirea caselor cu [[agheasmă mare]] în ajunul [[ | + | Prima rânduială este stropirea caselor cu [[agheasmă mare]] în ajunul [[Epifania|Bobotezei]]. |
| − | A doua, la fel de importantă ca prima, este slujba [[ | + | A doua, la fel de importantă ca prima, este slujba [[sfeștanie]]i sau [[Sfeștanie|aghesmei mici]] care se săvârșește la mutarea în casă nouă și apoi se repetă în fiecare an, sau chiar mai des atunci când lucrarea [[răul]]ui se face simțită în vreun fel în casă. |
| − | În Ajunul Botezului Domnului există obiceiul ca [[preot]]ul să meargă în [[parohie|parohia]] sa, la | + | În Ajunul Botezului Domnului există obiceiul ca [[preot]]ul să meargă în [[parohie|parohia]] sa, la enoriași acasă pentru a sfinți casele, stropindu-le cu apă sfințită. Folosirea apei nu este întâmplătoare. Apa, ca element fundamental al [[Creația Lumii|creației]], fiindcă se folosește la spălarea și curățirea fizică a trupului uman sau a celorlalte corpuri materiale, este asociată și lucrării de curățire spirituală, de spălare a urmelor lăsate de [[păcat]]ele și fărădelegile oamenilor. Apa sfințită de preot poartă în ea puterea curățitoare și sfințitoare a harului dumnezeiesc. Când face sfințirea apei, preotul se roagă pentru ca: „apa aceasta să se sfințească cu puterea, cu lucrarea și cu pogorârea Sfântului Duh”, „pentru ca să se pogoare peste ea lucrarea cea curățitoare a Treimii celei mai presus de fire”, „pentru ca să fie tămăduitoare sufletelor și trupurilor și izgonitoare a toată puterea cea potrivnică” și „pentru ca prin gustarea și stropirea cu apa sfințită să ne trimită Dumnezeu binecuvântarea Sa, care spală întinăciunea patimilor”. |
| − | Nu [[Dumnezeu]] are nevoie de apă sau de alte elemente materiale pentru a- | + | Nu [[Sfânta Treime|Dumnezeu]] are nevoie de apă sau de alte elemente materiale pentru a-și trimite binecuvântarea și sfințenia Sa, ci omul are nevoie de ea pentru a primi lucrarea lui Dumnezeu. Pentru că este trup și suflet, pentru că are o constituție psihosomatică, cum spunem (psihi = suflet, soma = trup), omul are nevoie de această îngemănare a spiritului cu materialul, are nevoie de semne materiale care să indice prezența și lucrarea harului dumnezeiesc. |
| − | De aceea Dumnezeu a rânduit ca omul să se | + | De aceea Dumnezeu a rânduit ca omul să se împărtășească de harul și puterea dumnezeiască, de Dumnezeu Însuși prin intermediul unor elemente componente ale lumii noastre materiale. Astfel, ne împărtășim de Trupul și Sângele lui Hristos prin pâinea și vinul euharistic, primim lucrarea harului Duhului Sfânt prin gustarea sau stropirea cu apă sfințită sau prin untdelemn sfințit etc. |
| − | Prin | + | Prin sfințirea casei, așezăm casa sub oblăduirea lui Dumnezeu. Casa nesfințită, ca și omul nebotezat, sunt vulnerabili la lucrarea răului; în casa sfințită sunt ocrotiți în fața tuturor relelor, dacă ei însăși nu aduc răul în casă prin săvârșirea lui. |
| − | == | + | ==A se vedea și== |
| − | *[[ | + | *[[Sfințire]] |
| − | *[[ | + | *[[Sfeștanie|Agheasmă mică]] |
| − | *[[ | + | *[[Agheasmă mare]] |
[[Categorie:Spiritualitate]] | [[Categorie:Spiritualitate]] | ||
Versiunea curentă din 22 mai 2017 09:20
Sfințirea casei este o slujbă care se face în casa creștinului cu diferite ocazii și în diferite feluri.
Biserica a stabilit ca sfințirea caselor credincioșilor să se facă prin două slujbe distincte, care nu se exclud una pe alta, ci se completează reciproc.
Prima rânduială este stropirea caselor cu agheasmă mare în ajunul Bobotezei.
A doua, la fel de importantă ca prima, este slujba sfeștaniei sau aghesmei mici care se săvârșește la mutarea în casă nouă și apoi se repetă în fiecare an, sau chiar mai des atunci când lucrarea răului se face simțită în vreun fel în casă.
În Ajunul Botezului Domnului există obiceiul ca preotul să meargă în parohia sa, la enoriași acasă pentru a sfinți casele, stropindu-le cu apă sfințită. Folosirea apei nu este întâmplătoare. Apa, ca element fundamental al creației, fiindcă se folosește la spălarea și curățirea fizică a trupului uman sau a celorlalte corpuri materiale, este asociată și lucrării de curățire spirituală, de spălare a urmelor lăsate de păcatele și fărădelegile oamenilor. Apa sfințită de preot poartă în ea puterea curățitoare și sfințitoare a harului dumnezeiesc. Când face sfințirea apei, preotul se roagă pentru ca: „apa aceasta să se sfințească cu puterea, cu lucrarea și cu pogorârea Sfântului Duh”, „pentru ca să se pogoare peste ea lucrarea cea curățitoare a Treimii celei mai presus de fire”, „pentru ca să fie tămăduitoare sufletelor și trupurilor și izgonitoare a toată puterea cea potrivnică” și „pentru ca prin gustarea și stropirea cu apa sfințită să ne trimită Dumnezeu binecuvântarea Sa, care spală întinăciunea patimilor”.
Nu Dumnezeu are nevoie de apă sau de alte elemente materiale pentru a-și trimite binecuvântarea și sfințenia Sa, ci omul are nevoie de ea pentru a primi lucrarea lui Dumnezeu. Pentru că este trup și suflet, pentru că are o constituție psihosomatică, cum spunem (psihi = suflet, soma = trup), omul are nevoie de această îngemănare a spiritului cu materialul, are nevoie de semne materiale care să indice prezența și lucrarea harului dumnezeiesc.
De aceea Dumnezeu a rânduit ca omul să se împărtășească de harul și puterea dumnezeiască, de Dumnezeu Însuși prin intermediul unor elemente componente ale lumii noastre materiale. Astfel, ne împărtășim de Trupul și Sângele lui Hristos prin pâinea și vinul euharistic, primim lucrarea harului Duhului Sfânt prin gustarea sau stropirea cu apă sfințită sau prin untdelemn sfințit etc.
Prin sfințirea casei, așezăm casa sub oblăduirea lui Dumnezeu. Casa nesfințită, ca și omul nebotezat, sunt vulnerabili la lucrarea răului; în casa sfințită sunt ocrotiți în fața tuturor relelor, dacă ei însăși nu aduc răul în casă prin săvârșirea lui.
