Schimonah: Diferență între versiuni
(Pagină nouă: '''Schimonahul''' este monahul care primește „schima mare”, treapta ultimă a făgăduințelor vieții călugărești. În tradiția [[Biserica Ortodoxă...) |
(en) |
||
| (Nu s-a afișat o versiune intermediară efectuată de același utilizator) | |||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | '''Schimonahul''' este [[monah]]ul care primește „schima mare”, treapta ultimă a făgăduințelor [[Monahism|vieții călugărești]]. | + | '''Schimonahul''' (gr. ''schimonahos'') sau '''schimnicul''' (sl. ''skhimnik'') este [[monah]]ul care primește „schima mare”, treapta ultimă a făgăduințelor [[Monahism|vieții călugărești]]. |
În [[tradiția]] [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Române]] și a Bisericilor slave, monahii încercați care doresc să asume o cale a desăvârșirii vieții monastice printr-o viață mai [[Isihasm|isihastă]], de liniștire și de mai mare retragere, primesc „schima mare” sau „marele și îngerescul chip” (fiind numiți „schimonahi”) printr-o rânduială indicată în [[Molitfelnic]]. | În [[tradiția]] [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Române]] și a Bisericilor slave, monahii încercați care doresc să asume o cale a desăvârșirii vieții monastice printr-o viață mai [[Isihasm|isihastă]], de liniștire și de mai mare retragere, primesc „schima mare” sau „marele și îngerescul chip” (fiind numiți „schimonahi”) printr-o rânduială indicată în [[Molitfelnic]]. | ||
| Linia 18: | Linia 18: | ||
Apoi noul schimonah primește (cu o mică rugăciune specifică de fiecare dată): cămașa, dulama, schima, analavul, brâul (sau centura ori cingătoarea), rasa, sandalele, mantia, potcapul, camilafca, metaniile, crucea, făclia. | Apoi noul schimonah primește (cu o mică rugăciune specifică de fiecare dată): cămașa, dulama, schima, analavul, brâul (sau centura ori cingătoarea), rasa, sandalele, mantia, potcapul, camilafca, metaniile, crucea, făclia. | ||
| − | La Apostol și | + | La citirile din [[Apostol (liturgică)|Apostol]] și din [[Evanghelie]] se adaugă pericope speciale. |
| − | Noul schimonah se împărtășește, iar apoi timp de șapte zile se dedică doar citirilor și | + | Noul schimonah se împărtășește, iar apoi timp de șapte zile se dedică doar citirilor și [[rugăciuni]]lor, îndeletnicindu-se numai cu rânduiala bisericii și a [[chilie]]i sale. |
==Surse== | ==Surse== | ||
| Linia 26: | Linia 26: | ||
[[Categorie:Monahism]] | [[Categorie:Monahism]] | ||
| + | |||
| + | [[en:Schemamonk]] | ||
Versiunea curentă din 30 mai 2022 15:22
Schimonahul (gr. schimonahos) sau schimnicul (sl. skhimnik) este monahul care primește „schima mare”, treapta ultimă a făgăduințelor vieții călugărești.
În tradiția Bisericii Ortodoxe Române și a Bisericilor slave, monahii încercați care doresc să asume o cale a desăvârșirii vieții monastice printr-o viață mai isihastă, de liniștire și de mai mare retragere, primesc „schima mare” sau „marele și îngerescul chip” (fiind numiți „schimonahi”) printr-o rânduială indicată în Molitfelnic.
Rânduiala schimei celei mari
„Rânduiala schimei celei mari sau a marelui și îngerescului chip” are loc în biserică în timpul unei privegheri mari.
Înainte de începerea Vecerniei se aduc în biserică hainele celui ce voiește a primi sfântul chip și sunt așezate în sfântul altar, lângă sfânta masă.
La Utrenie se introduce un canon special pe lângă cele ale zilei.
În vremea Ceasului al treilea, cel ce va primi marele chip merge împreună cu cel ce are să-l ducă sub mantie („nașul” de călugărie) și ia binecuvântare de la egumen, apoi stă în pronaosul bisericii până la Vohodul mic.
În vreme ce se cântă cele trei antifoane (speciale pentru tundere) de la Sfânta Liturghie, cel ce are a primi mare chip se dezbracă de haine, rămânând numai în cămașă și în ciorapi, și vine în mijlocul bisericii împreună cu cel ce-l va lua sub mantie.
Ajungând în fața sfântului altar, are loc dialogul în care el alege de bunăvoie cale de pustnicie, de feciorie („întreagă-înțelepciune”), de ascultare și de răbdare în strâmtorări. Și așa este tuns, cu mai multe rugăciuni.
Apoi noul schimonah primește (cu o mică rugăciune specifică de fiecare dată): cămașa, dulama, schima, analavul, brâul (sau centura ori cingătoarea), rasa, sandalele, mantia, potcapul, camilafca, metaniile, crucea, făclia.
La citirile din Apostol și din Evanghelie se adaugă pericope speciale.
Noul schimonah se împărtășește, iar apoi timp de șapte zile se dedică doar citirilor și rugăciunilor, îndeletnicindu-se numai cu rânduiala bisericii și a chiliei sale.
Surse
- Molitfelnic, EIBM a BOR, București, 1992
