Iosif al II-lea al Constantinopolului: Diferență între versiuni
m (a mutat Iosif al II-lea de Constantinopol la Iosif al II-lea al Constantinopolului: uniformizare) |
(data decesului) |
||
| (Nu s-a afișat o versiune intermediară efectuată de același utilizator) | |||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | Preafericitul '''Iosif al II-lea''' a fost [[Patriarh]] de [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopol]] între anii 1416 şi 1439. A făcut parte din delegaţia Bisericii Ortodoxe la [[Sinodul de la Ferrara-Florenţa|Sinodul de la Florenţa]] în anul 1439. Ca şi împăratul Ioan VIII Paleologul, a fost un susţinător al unirii cu Biserica catolică. A murit în timpul | + | Preafericitul '''Iosif al II-lea''' a fost [[Patriarh]] de [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopol]] între anii 1416 şi 1439. A făcut parte din delegaţia Bisericii Ortodoxe la [[Sinodul de la Ferrara-Florenţa|Sinodul de la Florenţa]] în anul 1439. Ca şi împăratul Ioan VIII Paleologul, a fost un susţinător al unirii cu Biserica catolică. A murit în timpul lucrărilor sinodului. |
| − | Născut în 1360, fiu al ţarului Ivan Şişman al Bulgariei, Iosif este menţionat prima dată atunci când se [[călugăr]]eşte la [[Muntele Athos]]. În 1393, el este ales [[mitropolit]] de Efes, în Asia Mică. A fost ales patriarh | + | Născut în 1360, fiu al ţarului Ivan Şişman al Bulgariei, Iosif este menţionat prima dată atunci când se [[călugăr]]eşte la [[Muntele Athos]]. În 1393, el este ales [[mitropolit]] de [[Efes]], în Asia Mică. A fost ales patriarh al [[Constantinopol]]ului în [[21 mai]] 1416. |
| − | Din perioada cât a fost [[patriarh]], el este cunoscut pentru faptul că a condus grupul de [[cler]]ici din Constantinopol care au participat la Sinodul de la Florenţa în 1439. Iniţial, el dorea ca acest sinod să se ţină la Constantinopol, dar în urma presiunilor împăratului Ioan şi pentru că era slab şi bătrân, el a capitulat iar sinodul s-a ţinut la Florenţa. Grupul răsăritean era foarte numeros. Pe lângă Împăratul Ioan al VIII-lea, grupul era format din 23 de mitropoliţi şi delegaţi din Alexandria, Antiohia şi Ierusalim dar şi din | + | Din perioada cât a fost [[patriarh]], el este cunoscut pentru faptul că a condus grupul de [[cler]]ici din Constantinopol care au participat la Sinodul de la Florenţa în 1439. Iniţial, el dorea ca acest sinod să se ţină la Constantinopol, dar în urma presiunilor împăratului Ioan al VIII-lea, şi pentru că era slab şi bătrân, el a capitulat iar sinodul s-a ţinut la Florenţa. Grupul răsăritean era foarte numeros. Pe lângă Împăratul Ioan al VIII-lea Paleolog, grupul era format din 23 de mitropoliţi şi delegaţi din Constantinopol, Alexandria, Antiohia şi Ierusalim dar şi din numeroși savanţi şi [[teolog]]i. |
| − | Patriarhul Iosif era foarte bătrân şi suferind şi a luat parte doar la câteva din întâlnirile care au precedat sinodul. | + | Patriarhul Iosif era foarte bătrân şi suferind şi a luat parte doar la câteva din întâlnirile care au precedat sinodul. Pe data de 10 iunie 1439, la două luni de la începerea acestui sinod el a fost găsit mort în camera sa, cu un testament, chipurile, scris de el în care accepta tot ceea ce mărturisea [[Biserica Romano-Catolică]], testament scris cu două zile înainte la cererea [[Papă|Papei]]. |
Iosif al II-lea a fost înmormântat în [[mănăstire]]a dominicană de maici Santa Maria Novella din Florenţa. | Iosif al II-lea a fost înmormântat în [[mănăstire]]a dominicană de maici Santa Maria Novella din Florenţa. | ||
| Linia 18: | Linia 18: | ||
{{succesiune| | {{succesiune| | ||
înainte=Eutimie al II-lea| | înainte=Eutimie al II-lea| | ||
| − | titlu=[[Listă a patriarhilor | + | titlu=[[Listă a patriarhilor Constantinopolului|Patriarh al Constantinopolului]]| |
ani=1416-1439| | ani=1416-1439| | ||
după=[[Mitrofan al II-lea de Constantinopol|Mitrofan al II-lea]]}} | după=[[Mitrofan al II-lea de Constantinopol|Mitrofan al II-lea]]}} | ||
{{end box}} | {{end box}} | ||
| − | |||
==Surse== | ==Surse== | ||
Versiunea curentă din 22 martie 2018 04:47
Preafericitul Iosif al II-lea a fost Patriarh de Constantinopol între anii 1416 şi 1439. A făcut parte din delegaţia Bisericii Ortodoxe la Sinodul de la Florenţa în anul 1439. Ca şi împăratul Ioan VIII Paleologul, a fost un susţinător al unirii cu Biserica catolică. A murit în timpul lucrărilor sinodului.
Născut în 1360, fiu al ţarului Ivan Şişman al Bulgariei, Iosif este menţionat prima dată atunci când se călugăreşte la Muntele Athos. În 1393, el este ales mitropolit de Efes, în Asia Mică. A fost ales patriarh al Constantinopolului în 21 mai 1416.
Din perioada cât a fost patriarh, el este cunoscut pentru faptul că a condus grupul de clerici din Constantinopol care au participat la Sinodul de la Florenţa în 1439. Iniţial, el dorea ca acest sinod să se ţină la Constantinopol, dar în urma presiunilor împăratului Ioan al VIII-lea, şi pentru că era slab şi bătrân, el a capitulat iar sinodul s-a ţinut la Florenţa. Grupul răsăritean era foarte numeros. Pe lângă Împăratul Ioan al VIII-lea Paleolog, grupul era format din 23 de mitropoliţi şi delegaţi din Constantinopol, Alexandria, Antiohia şi Ierusalim dar şi din numeroși savanţi şi teologi.
Patriarhul Iosif era foarte bătrân şi suferind şi a luat parte doar la câteva din întâlnirile care au precedat sinodul. Pe data de 10 iunie 1439, la două luni de la începerea acestui sinod el a fost găsit mort în camera sa, cu un testament, chipurile, scris de el în care accepta tot ceea ce mărturisea Biserica Romano-Catolică, testament scris cu două zile înainte la cererea Papei.
Iosif al II-lea a fost înmormântat în mănăstirea dominicană de maici Santa Maria Novella din Florenţa.
| Iosif al II-lea al Constantinopolului | ||
|---|---|---|
| Precedat de: ? |
Mitropolit de Efes 1393-1416 |
Urmat de: ? |
| Precedat de: Eutimie al II-lea |
Patriarh al Constantinopolului 1416-1439 |
Urmat de: Mitrofan al II-lea |
