Pustnic: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (pustnic)
Linia 1: Linia 1:
−
{{Traducere EN}}
+
Un '''eremit''' (din greacă ''erēmos'', care înseamnă „pustiu”, „nelocuit”, deci „locuitor al deșertului”) este o persoană care trăiește, într-un grad mai mare sau mai mic, în izolare față de societate.  
−
Un '''pustnic''' (din greacă ''erēmos'', care înseamnă „pustiu”, „nelocuit”, deci „locuitor al deșertului”) este o persoană care trăiește, într-un grad mai mare sau mai mic, în izolare față de societate.  
 
  
−
The term commonly applies to a Christian who lives the ''eremitic life'' out of a religious conviction, namely the Desert Theology of the [[Old Testament]], i.e., the 40 years wandering in the desert that was meant to bring about a change of heart.
+
Termenul este de obicei folosit pentru creștinii care trăiesc o ''viață eremitică'' din convingere religioasă, și anume Teologia Pustiei din [[Vechiul Testament]], i.e., unde 40 de ani de umblare prin pustiu avea scopul aducerii unde schimbări în inimă.  
  
−
Often, both in religious and secular literature, the term is used loosely for anyone living a solitary life-style—including the misanthropist—and in religious contexts is sometimes assumed to be interchangeable with '''anchorite'''/anchoress (from the Greek anachōreō, signifying "to withdraw," "to depart into the country outside the circumvallated city"), '''recluse''' and ''solitary''. However, it is important to retain a clear distinction.  
+
Adesea, atât în literatura religioasă cât și în cea seculară, termenul este folosit liber pentru oricine trăiește un mod de viață solitar—aici sunt incluși mizantropii—iar în contextele religioase se admite uneori că poate fi înlocuit cu '''anahoret'''/anahoretă (din greacă anachōreō, care înseamnă „a retrage”, „a pleca într-o țară dinafara orașului înconjurat cu un zid”) și '''sihastru'''. Totuși, este important să facem o distincție clară.  
  
−
Christian hermits in the past have most often lived in caves, forests, or deserts, but some of them preferred an isolated cell in a [[monastery]] or even a city. From what we know from their contribution to our Christian heritage, male hermits were more common than female.
+
Eremiții creștini din trecut, cel mai adesea locuiau în peșteri, păduri sau deșerturi, dar unii dintre ei preferau o chilie izolată într-o [[mănăstire]] sau chiar într-un oraș. Din ceea ce știm din contribuția lor la patrimoniul creștin, eremiții bărbați erau mai întâlniți decât eremiții femei.  
  
−
The solitary life is a form of [[asceticism]], wherein the hermit renounces wordly concerns and pleasures in order to come closer to the God. In ascetic hermitism, the hermit seeks solitude for meditation, contemplation, and prayer without the distractions of contact with human society, sex, or the need to maintain socially acceptable standards of cleanliness or dress. The ascetic discipline can also include a simplified diet and/or manual labor as a means of support; for example, the early Christian Desert Fathers often wove baskets to exchange for bread.
+
Viața solitară este o formă a [[asceză|ascezei]], unde eremitul renunță la preocupările și plăcerile lumești în scopul de a se apropia de Dumnezeu. În viața eremitică ascetică, eremitul caută singurătate pentru meditație, contemplare și rugăciune fără distragerile făcute prin contactul cu societatea umană, sexul sau nevoia de a păstra standarde socialmente acceptabile cu privire la curățenie și îmbrăcăminte. Disciplina ascetică poate de asemenea include un regim alimentar simplificat și/sau munca manuală ca mijloc de susținere; de exemplu, vechii Părinți creștini ai pustiei, adesea împleteau coșuri pentru pâine.  
  
−
Ironically, hermits are often sought out for spiritual advice and counsel and may eventually acquire so many disciples that they have no solitude at all. Examples include St. [[Anthony the Great]], who attracted such a large body of followers in the Egyptian desert that he is considered by both Catholics and the Orthodox to be the "Founder of Monasticism." Other religious hermits include St. [[Mary of Egypt]], St. [[Symeon the Stylite|Simeon Stylites]], St. [[Herman of Alaska]], Thomas Merton, St. [[Sergius of Radonezh]], St. [[Seraphim of Sarov]], and Charles de Foucauld.
+
Ironic, eremiții sunt adesea căutați pentru sfaturi duhovnicești și pot eventual să dobândească atât de mulți ucenici încât să nu mai fie deloc în singurătate. Exemplu de acest fel este Sf. [[Antonie cel Mare]], care a atras un număr mare de discipoli în pustia egipteană, încât este considerat atât de catolici cât și de ortodocși „Întemeietorul monahismului”. Alți eremiți religioși sunt Sf. [[Maria Egipteanca]], Sf. [[Simeon Stâlpnicul]], Sf. [[Herman de Alaska]], Thomas Merton, Sf. [[Serghie de Radonej]], Sf. [[Serafim de Sarov]] și Charles de Foucauld.
  
−
==See also==
+
==Vezi și==
−
*[[Monasticism]]
+
*[[Monahism]]
  
−
==External links==
+
==Legături externe==
 
*[http://www.hermitary.com/ Hermitary: the hermit, hermits, recluses, eremiticism, solitude]
 
*[http://www.hermitary.com/ Hermitary: the hermit, hermits, recluses, eremiticism, solitude]
  
 
[[Categorie:Ascetism]]
 
[[Categorie:Ascetism]]
 
[[Categorie:Isihasm]]
 
[[Categorie:Isihasm]]
 +
[[en:Hermit]]

Versiunea de la data 20 august 2014 12:40

Un eremit (din greacă erēmos, care înseamnă „pustiu”, „nelocuit”, deci „locuitor al deșertului”) este o persoană care trăiește, într-un grad mai mare sau mai mic, în izolare față de societate.

Termenul este de obicei folosit pentru creștinii care trăiesc o viață eremitică din convingere religioasă, și anume Teologia Pustiei din Vechiul Testament, i.e., unde 40 de ani de umblare prin pustiu avea scopul aducerii unde schimbări în inimă.

Adesea, atât în literatura religioasă cât și în cea seculară, termenul este folosit liber pentru oricine trăiește un mod de viață solitar—aici sunt incluși mizantropii—iar în contextele religioase se admite uneori că poate fi înlocuit cu anahoret/anahoretă (din greacă anachōreō, care înseamnă „a retrage”, „a pleca într-o țară dinafara orașului înconjurat cu un zid”) și sihastru. Totuși, este important să facem o distincție clară.

Eremiții creștini din trecut, cel mai adesea locuiau în peșteri, păduri sau deșerturi, dar unii dintre ei preferau o chilie izolată într-o mănăstire sau chiar într-un oraș. Din ceea ce știm din contribuția lor la patrimoniul creștin, eremiții bărbați erau mai întâlniți decât eremiții femei.

Viața solitară este o formă a ascezei, unde eremitul renunță la preocupările și plăcerile lumești în scopul de a se apropia de Dumnezeu. În viața eremitică ascetică, eremitul caută singurătate pentru meditație, contemplare și rugăciune fără distragerile făcute prin contactul cu societatea umană, sexul sau nevoia de a păstra standarde socialmente acceptabile cu privire la curățenie și îmbrăcăminte. Disciplina ascetică poate de asemenea include un regim alimentar simplificat și/sau munca manuală ca mijloc de susținere; de exemplu, vechii Părinți creștini ai pustiei, adesea împleteau coșuri pentru pâine.

Ironic, eremiții sunt adesea căutați pentru sfaturi duhovnicești și pot eventual să dobândească atât de mulți ucenici încât să nu mai fie deloc în singurătate. Exemplu de acest fel este Sf. Antonie cel Mare, care a atras un număr mare de discipoli în pustia egipteană, încât este considerat atât de catolici cât și de ortodocși „Întemeietorul monahismului”. Alți eremiți religioși sunt Sf. Maria Egipteanca, Sf. Simeon Stâlpnicul, Sf. Herman de Alaska, Thomas Merton, Sf. Serghie de Radonej, Sf. Serafim de Sarov și Charles de Foucauld.

Vezi și

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Pustnic&oldid=39252”