Zaharia de la Schetia

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Cuviosul Zaharia a fost unul din Părinții pustiei în Egipt, în secolul al IV-lea. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face pe 24 martie.

Viața

Cuviosul Zaharia a trăit din copilărie în lumea monastică din pustia Egiptului împreună cu tatăl său Carion. Ei au trăit în secolul al IV-lea, în a doua generație a călugărilor de la Schetia, generație cuprinsă între moartea lui sfântului Antonie cel Mare (356) și până la moartea lui Macarie cel Mare (390), și din care mai fac parte și alți mari Părinți: Arsenie cel Mare, Daniel, Evdemon, Heron, Ischirion, Isidor preotului Schetiei, Pafnutie, Porfirie, Siluan, Marcu și Zenon, Teonas, Teopempt.

Tot ce se știe despre avvii Carion și Zaharia se găsește în Patericul egiptean.

Pentru avva Zaharia (în Patericul egiptean)

1. Zis-a avva Macarie către avva Zaharia: spune-mi, care este lucrul monahului? Zis-a lui: pe mine mă întrebi, părinte? Şi a zis avva Macarie: am vestire către tine, fiule Zaharie, căci este cel ce mă îndeamnă ca să te întreb. Zis-a lui Zaharia: precum eu socotesc, părinte, cel ce îşi face silă lui întru toate, acesta este monah.

2. A venit odată avva Moise să scoată apă şi a aflat pe avva Zaharia rugându-se lângă fântână, şi Duhul lui Dumnezeu şezând deasupra lui.

3. Zis-a oarecând avva Moise către fratele Zaharia: spune-mi, ce voi face? Şi auzind s-a aruncat pe sine jos la picioarele lui, zicând: tu mă întrebi, părinte? Zis-a lui bătrânul: cred mie, fiule Zaharie, că am văzut pe Duhul Sfânt pogorându-se peste tine şi dintru aceasta sunt silit să te întreb. Atunci, luând Zaharia cuculiul din cap, l-a pus sub picioare şi călcându-l a zis: de nu se va zdrobi omul aşa, nu poate să fie monah.

4. Şezând odată avva Zaharia în Schetia, i-a venit lui vedenie şi sculându-se i-a vestit părintelui sau Carion, iar bătrânul, fiindcă era lucrator, nu era iscusit la acestea şi sculându-se l-a bătut zicând că de la draci este. Dar a rămas cu gândul la aceasta. Şi sculându-se, s-a dus către avva Pimen noaptea şi i-a vestit lui lucrul acesta şi cum se ard cele dinlăuntru ale lui şi văzând bătrânul că de la Dumnezeu este, i-a zis: mergi către cutare bătrân şi orice îţi va zice ţie, fă! Şi ducându-se către bătrânul, mai înainte de a întreba el ceva, apucând bătrânul, i-a spus lui toate şi cum că vedenia este de la Dumnezeu. Ci, mergi şi supune-te părintelui tău!

5. Zis-a avva Pimen, că a întrebat avva Moise pe avva Zaharia, când era aproape să moară, zicând: ce vezi? Şi i-a zis: nu este mai bine a tăcea, părinte? Şi i-a zis lui: sa, fiule; taci! Şi în ceasul morţii lui şezând avva Isidor, căutând la cer a zis: veseleşte-te, fiul meu Zaharia, că ţi s-au deschis ţie porţile împărăţiei cerurilor.

Pentru avva Carion (în Patericul egiptean)

1. Zis-a avva Carion: multe osteneli trupeşti am făcut, mai muIt decât fiul meu Zaharia şi n-am ajuns la măsurile lui, întru smerenia şi tăcerea lui.

2. Fost-a în Schit un călugăr ce se zicea avva Carion. Acesta având doi copii, lăsându-i pe ei la femeia sa, s-a dus la viaţa călugărească. Iar după o vreme făcându-se foamete în Egipt, strâmtorându-se femeia lui, a venit la Schit, aducând cei doi copii cu sine. Şi era unul de parte bărbătească şi se numea Zaharia, iar altul de parte femeiască. Şi şedea departe de bătrânul în luncă. Că este luncă alături de Schit, unde bisericile sunt zidite la izvoarele apelor. Şi acest obicei era în Schit, că de venea femeie să grăiască cu vreun frate al ei, sau cu altă rudenie de departe şezând vorbeau unii cu alţii. Atunci a zis femeia lui avva Carion: iată te-ai făcut călugăr şi foamete este. Cine dar va hrăni copiii tăi? I-a răspuns ei avva Carion: trimite-mi-i pe ei aici! Zis-a femeia, copiilor: duceţi-vă la tatăl vostru! Deci când mergeau ei la tatăl lor, copila s-a întors la mamă-sa, iar copilul a venit la tatăl său. Atunci i-a zis ei: iată bine s-a făcut. Ia tu pe copilă şi te du, şi eu iau pe copil! Deci îl creştea in Schit, toţi ştiind că este fiul lui. Iar după ce a venit in vârstă, cârtire s-a făcut între fraţi pentru dânsul. Şi auzind avva Carion a zis fiului său: Zaharie, scoală-te să mergem de aici, că părinţii cârtesc! I-a zis lui tânărul: avvo, toţi ştiu aici că fiul tău sunt. Iar de vom merge aiurea nu pot zice că fiul tău sunt? Şi i-a zis bătrânul: scoală-te să mergem de aici! Şi s-au dus la Tebaida. Iar după ce şi-au luat chilie şi au şezut puţine zile acolo, aceeaşi cârtire s-a făcut pentru copil. Atunci i-a zis lui tatăl: Zahario, scoală-te să mergem la Schit! Şi după ce au venit ei la Schit şi au trecut puţine zile, iarăşi cârtire s-a făcut pentru dânsul. Atunci Zaharia copilul venind la iezerul cel de pucioasă şi dezbrăcându-se, s-a pogorât jos până la nările lui, cufundându-se. Şi stând multă vreme, cât putea, şi-a prăpădit trupul său, căci s-a făcut ca un bubos. Şi ieşind s-a îmbrăcat cu hainele sale şi s-a dus la tatăl său şi abia I-a mai cunoscut. Şi mergând el la Sfânta Împârtăşire după obicei, s-a descoperit Sf. Isidor, preotului Schitului ceea ce a făcut. Şi văzând şi minunându-se, a zis: Zaharia copilul în duminica trecută a venit şi s-a împărtăşit ca un om, iar acum ca un înger s-a făcut.

Surse

  • Patericul egiptean
  • Sinaxarul Părintelui Macarie de la Simonos-Petras