Modificări

Viitorul [[stareț]] s-a născut la data de 13 decembrie 1889, părinți părinții săi fiind Emmanuel și Irene Makris, și a primit numele de Athanasios. S-a născut într-o familie mare, de oameni simpli, de la țară. Chiar și atunci când era copil, Athanasios respecta cu devotament regulile de [[post]] alimentar cu privire la produsele lactate. La vârsta de cinci ani a convins-o pe bona nou-angajată să-și petreacă restul zilelor în feciorie.

Athanasios, s-a ținut departe de ispitele lumești, iar la vârsta de șaptesprezece ani a decis să intre la [[mănăstire]]. El a cerut binecuvântarea părinților săi, care au fost fericiți să i-o acorde. În martie 1906, a intrat în Mănăstirea Sf. Ioan Teologul din Patmos; în luna august, după ce a câștigat dragostea fraților, a fost făcut [[rasofor]] și a primit numele de Amfilohie. Pentru a lupta cu [[Patimi|patimile]] și [[Ispita|ispitele]], Amfilohie siși-a impus un repaus alimentar strict - zece înghițituri de alimente la fiecare masă în zilele obișnuite, la care se adăugau șapte sau opt măsline în zilele de sărbătoare. În 1911, starețul Mănăstirii Sf. Ioan Teologul la l-a trimis pe Amfilohie la [[Muntele Athos]], cu scopul de a învăța cioplitul în lemn; în martie 1913, el a fost tuns în schima mare de către starețul Antoniadis. Două luni mai târziu, starețul a avut acordul fraților mănăstirii să-l [[Hirotonie|hirotonească ]] pe Amfilohie, dar, deoarece el nu se credea vrednic, a refuzat, si și a cerut tovarășului său de călătorie, (și el candidat la hirotonisire) să rămâna rămână dacă vrea, în timp ce el siși-a continuat călătoria în Egipt și în [[Țara Sfântă]]. Amfilohie a cerut Patriarhului Ierusalimului [[Ierusalim]]ului să-l primească ca fiind unul dintre îngrijitorii Sfântului Mormânt. Desi Deși Patriarhul a acceptat propunerea, fratii frații din mănăstire au insistat ca el să se întoarcă, si și să fie "pedepsit", „pedepsit” prin trimiterea lui la un schit numit Apollo, alături de un bătrân pe nume Makarios, pedeapsă, care la l-a făcut foarte fericit pe Amfilohie deoarece acolo a fost mai în măsură să se roage.

După un timp, în 1919, Părintele Amfilohie a fost hirotonit [[diacon ]] și, în la scurt timp după aceea, [[preot]]. El a fost repartizat la mănăstirea Dodecanez de pe insula Kos, unde a fost si și duhovnic. În 1926, a fost trimis la Pestera Peștera Apocalipsei, din Patmos. El a petrecut mult timp cu studenții din Academia Bisericească, unde au studiat multi, mulți dintre cei ce mai târziu au devenit stareți.