14.992 de modificări
Modificări
m
{{Traducere EN}}[[ImageImagine:Father-elias-father-amphilochios.jpg|400px|thumb|right|Părintele Ilie (Mănăstirea Bunavestire din Patmos) privește portretul Părintelui Amfilohie, ctitorul mănăstirii.]]
Viitorul [[stareț]] s-a născut la data de 13 decembrie 1889, părinți fiind Emmanuel și Irene Makris, și a primit numele de Athanasios. S-a născut într-o familie mare, de oameni simpli, de la țară. Chiar și atunci când era copil, Athanasios respecta cu devotament regulile de [[post]] alimentar cu privire la produsele lactate. La vârsta de cinci ani a convins-o pe bona nou-angajată să-și petreacă restul zilelor în feciorie. Athanasios, s-a ținut departe de ispitele lumești, iar la vârsta de șaptesprezece ani a decis să intre la [[mănăstire]]. El a cerut binecuvântarea părinților săi, care au fost fericiți să i-o acorde. În martie 1906, a intrat în Mănăstirea Sf. Ioan Teologul din Patmos; în luna august, după ce a câștigat dragostea fraților, a fost făcut [[rasofor]] și a primit numele de Amfilohie. Pentru a lupta cu [[Patimi|patimile]] și [[Ispita|ispitele]], Amfilohie si-a impus un repaus alimentar strict - zece înghițituri de alimente la fiecare masă în zilele obișnuite, la care se adăugau șapte sau opt măsline în zilele de sărbătoare. În 1911, starețul Mănăstirii Sf. Ioan Teologul la trimis pe Amfilohie la Muntele Athos, cu scopul de a învăța cioplitul în lemn; în martie 1913, el a fost tuns în schima mare de către starețul Antoniadis. Două luni mai târziu, starețul a avut acordul fraților mănăstirii să-l hirotonească pe Amfilohie, dar, deoarece el nu se credea vrednic, a refuzat, si a cerut tovarășului său de călătorie, (și el candidat la hirotonisire) să rămâna dacă vrea, în timp ce el si-a continuat călătoria în Egipt și în Țara Sfântă. Amfilohie a cerut Patriarhului Ierusalimului să-l primească ca fiind unul dintre îngrijitorii Sfântului Mormânt. Desi Patriarhul a acceptat propunerea, fratii din mănăstire au insistat ca el să se întoarcă, si să fie "pedepsit", prin trimiterea lui la un schit numit Apollo, alături de un bătrân pe nume Makarios, pedeapsă, care la făcut foarte fericit pe Amfilohie deoarece acolo a fost mai în măsură să se roage. După un timp, în 1919, Părintele Amfilohie a fost hirotonit diacon și, în scurt timp după aceea, preot. El a fost repartizat la mănăstirea Dodecanez de pe insula Kos, unde a fost si duhovnic. În 1926, a fost trimis la Pestera Apocalipsei, din Patmos. El a petrecut mult timp cu studenții din Academia Bisericească, unde au studiat multi, dintre cei ce mai târziu au devenit stareți.
wikizare
Părintele '''Amfilohie (Makris) din Patmos''' (1889-1970) a fost un părinte duhovnicesc [[ieromonah]] care a trăit în insula Patmos din Grecia.
==Biografie==
Athanasios, s-a ținut departe de ispitele lumești, iar la vârsta de șaptesprezece ani a decis să intre la [[mănăstire]]. El a cerut binecuvântarea părinților săi, care au fost fericiți să i-o acorde. În martie 1906, a intrat în Mănăstirea Sf. Ioan Teologul din Patmos; în luna august, după ce a câștigat dragostea fraților, a fost făcut [[rasofor]] și a primit numele de Amfilohie. Pentru a lupta cu [[Patimi|patimile]] și [[Ispita|ispitele]], Amfilohie si-a impus un repaus alimentar strict - zece înghițituri de alimente la fiecare masă în zilele obișnuite, la care se adăugau șapte sau opt măsline în zilele de sărbătoare. În 1911, starețul Mănăstirii Sf. Ioan Teologul la trimis pe Amfilohie la Muntele Athos, cu scopul de a învăța cioplitul în lemn; în martie 1913, el a fost tuns în schima mare de către starețul Antoniadis. Două luni mai târziu, starețul a avut acordul fraților mănăstirii să-l hirotonească pe Amfilohie, dar, deoarece el nu se credea vrednic, a refuzat, si a cerut tovarășului său de călătorie, (și el candidat la hirotonisire) să rămâna dacă vrea, în timp ce el si-a continuat călătoria în Egipt și în Țara Sfântă. Amfilohie a cerut Patriarhului Ierusalimului să-l primească ca fiind unul dintre îngrijitorii Sfântului Mormânt. Desi Patriarhul a acceptat propunerea, fratii din mănăstire au insistat ca el să se întoarcă, si să fie "pedepsit", prin trimiterea lui la un schit numit Apollo, alături de un bătrân pe nume Makarios, pedeapsă, care la făcut foarte fericit pe Amfilohie deoarece acolo a fost mai în măsură să se roage.
După un timp, în 1919, Părintele Amfilohie a fost hirotonit diacon și, în scurt timp după aceea, preot. El a fost repartizat la mănăstirea Dodecanez de pe insula Kos, unde a fost si duhovnic. În 1926, a fost trimis la Pestera Apocalipsei, din Patmos. El a petrecut mult timp cu studenții din Academia Bisericească, unde au studiat multi, dintre cei ce mai târziu au devenit stareți.
{{Traducere EN}}
In 1935, the occupying powers of the Dodecanese were the Italians, who influenced the Church by forcing a system of governance that made it easy to manipulate the Church. However, the Patriarch of Constantinople demanded that this situation be rectified for the new abbot. In response, the brotherhood elected Elder Amphilochios as abbot. Soon after, the seeds of the future female Monastery of the Annunciation began to be planted: the first building housed a training workshop for knitting and weaving, a guise under which to teach children Greek. In response, in 1937, the Italians exiled Elder Amphilochios to mainland Greece, where the Elder received hospitality from the [[Brotherhood of Theologians Zoe|Zoe brotherhood]] in Athens, from whence he traveled throughout Greece; after which he traveled to Crete, where he became spiritual father of the island.
