23 de modificări
Modificări
→Biografie
După un timp, în 1919, Părintele Amfilohie a fost hirotonit [[diacon]] și, la scurt timp după aceea, [[preot]]. El a fost repartizat la mănăstirea Dodecanez de pe insula Kos, unde a fost și duhovnic. În 1926, a fost trimis la Peștera Apocalipsei, din Patmos. El a petrecut mult timp cu studenții din Academia Bisericească, unde au studiat mulți dintre cei ce mai târziu au devenit stareți.
În 1935, arhipelagul Dodecanez era ocupat și condus de italieni, care au influențat Biserica prin impunerea unui sistem de guvernanță care a facilita manipularea. Patriarhul [[Constantinopol]]ului a cerut ca această situație să fie remediată pentru noul [[stareț]]. Ca răspuns, obștea Mănăstirii la ales Stareț pe Amfilohie. La scurt timp după aceea, semințele viitoarei Mănăstiri de maici, cu hramul Buna Vestire au început să fie plantate: prima clădire a găzduit un atelier de formare pentru tricotat și țesut, o mască sub care erau educati copii din Grecia. In acest context, în 1937, italienii l-au exilat pe Starețul Amfilohie în Grecia continentală, unde a fost primit cu ospitalitate de Frăția Teologilor „Zoi” din Atena. Astfel a călătorit în toată Grecia; după care a călătorit în Creta, unde a devenit părintele spiritual al insulei.
{{Traducere EN}}
His exile ended in 1939, and Elder Amphilochios returned to Patmos, being received with great joy. He did not, however, reassume his abbacy, but rather, focused on dependencies and the female Monastery of the Annunciation. The changeover of power in 1942, from the Italians to the Germans, did not greatly impact on the Elder's life. In 1947, Elder Amphilochios organised a small group of [[nun]]s to assist the orphans of Rhodes (at that time, extremely poor) by establishing an orphanage, along with a unit for pregnant women.
