354 de modificări
Modificări
traducerea completata
[[Dumnezeu]] nu este o substanţă impersonală sau doar o "mare forţă", ci, mai degrabă, fiecare dintre Persoanele Divine este în legătură personală, de iubire: intratrinitară, pe de o parte, şi cu creaţia, pe de altă parte. Dumnezeu nu este un nume pentru trei zei (i.e. politeism), ci, dimpotrivă, credinţa ortodoxă este monoteistă şi, în acelaşi timp, [[Triadologie|trinitariană]]. Dumnezeul [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Creştin Ortodoxe]] este Dumnezeul lui [[Avraam]], [[Isaac]] şi [[Iacov]], adică "Cel viu", care lucrează în creaţia Sa: '''EU SUNT''' care S-a revelat pe Sine lui [[Moise]], în rugul aprins (Eu Sunt Cel Ce Sunt - Exodul 3, 14).
Sursa şi unitatea Sfintei Treimi este [[Tatăl]], din care se naşte fără de timp [[Fiul]] şi din care purcede [[Sfântul Duh]]. Astfel, Tatăl este, în acelaşi timp, fundamentul unităţii [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]], cât şi al distincţiei. A încerca să înţelegi nenaşterea (Tatăl), naşterea (Fiul), sau purcederea (Duhul Sfânt) conduce la nebunie, spune Sfântul [[Grigorie Teologul]] <ref>locul citării?</ref>, şi, astfel, [[Biserica]] se apropie de Dumnezeu în mister divin, [[teologia apofatică|apofatic]], fiind mulţumită să-L întâlnească personal pe Dumnezeu şi să realizeze, în acelaşi timp, neputinţa minţii umane de a-L înţelege.
Afirmaţia principală despre ceea ce crede [[Biserica]] despre [[Dumnezeu]] este găsită în [[Crezul Niceo-Constantinopolitan]].
Al doilea înţeles, şi cel mai obişnuit, este că "sfinţii" sunt acei a căror vieţi au arătat foarte clar că ei sunt puşi deoparte pentru a-L sluji pe Dumnezeu. Sfinţenia lor, care de fapt este sfinţenia lui [[Hristos]], a strălucit atât de puternic încât creştinii ortodocşi le acordă mare respect. Acest respect deosebit se numeşte "[[cinstire]]".
[[Biserica]] recunoaşte lucrarea lui Hristos întru sfinţii Săi, şi de aceea Ea îşi asumă responsabilitatea de a [[canonizare|canoniza]] (glorifica) oficial pe sfinţi, fapt ce afirmă ca sfinţii sunt printre cei mântuiţi şi că vieţile lor pot fi luate ca exemplu, după cum [[Apostolul Pavel]] ne-a îndemnat să-l urmăm pe el după cum el îl urma pe Hristos (1 Corinteni 11, 1). Slujbe liturgice sunt alcătuite pentru sărbatorirea sărbătorirea [[praznic]]elor sfinţilor, confirmându-se aftel astfel locul sfinţilor în viaţa Bisericii.
==Istorie==
''Main articleArticol principal: [[Church HistoryIstoria Bisericii Ortodoxe (cronologie)]]'' [[Istoria Bisericii Ortodoxe (cronologie)| Istoria Bisericii]] înregistrează progresul lucrării lui [[Hristos]] de-a lungul timpului. Istoria are o importanţă de ordin teologic în Ortodoxie datorită [[Întruparea|Întrupării]] lui Iisus Hristos; după cum Dumnezeu a ales să Se faca Om, tot aşa El alege să lucreze în cadrul istoriei, şi prin istorie pentru [[soteriologie|mântuirea]] noastră. Astfel, istoria Bisericii devine sacră, nu în acelaşi sens cu al istoriei Biblice care expune chiar venirea lui Hristos şi începutul mântuirii, ci ca mărturie a efectelor venirii lui Hristos care continuă de-a lungul generaţiilor următoare.
==A se vedea şi==
[[en:Introduction to Orthodox Christianity]]
[[fr:Introduction au Christianisme Orthodoxe]]
==Note==
<references/>
