Nicodim Măndiță

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare

Nicodim Măndiță (n. 28 octombrie 1889, satul Bunești (Mălureni), județul Argeș - d. 6 iulie 1975, Mănăstirea Agapia) a fost un scriitor și duhovnic ortodox român, un iscusit apărător al Ortodoxiei și un călugăr misionar fără egal în monahismul nostru contemporan.

Biografie

S-a născut în anul 1886 într-un sat din județul Argeș, în familia țăranilor Ioniță și Filofteia Măndiță, primind la botez numele de Nicolae. A absolvit numai cinci clase elementare [1]. Între anii 1911-1918 a fost înrolat în armată, participând la campania din 1913 din Bulgaria și la luptele din timpul primului război mondial.

În anul 1920 s-a călugărit la Schitul Măgura-Bacău, cu numele de Nicodim, fiind hirotonit ca ieromonah în vara aceluiași an. A slujit apoi ca preot misionar în satul Schitul Frumoasa-Bacău (1921-1923), duhovnic la Mănăstirea de maici Giurgeni-Roman (1923-1925) și preot misionar în satele Pâclișa-Alba, Hășmașul Ciceului și Leurda Gârboului-Cluj din Transilvania (1925-1935).

În următorii 40 de ani a fost duhovnic la mănăstiri de maici: la Agapia (1935-1945), la Văratec (1945-1962) și din nou la Agapia (1962-1975). A primit rangul monahal de protosinghel.

În perioada regimului comunist (1948-1964), a scris cărți de învățături duhovnicești, cu conținut anticomunist, care erau multiplicate de colaboratori și distribuite în diferite localități printr-o rețea de colportaj. Acuzat de "infracțiunile de răspândire de publicații interzise", a fost condamnat prin sentința penală nr. 38 a Tribunalului Militar București dată în ședința din 22 ianuarie 1965 la 8 ani închisoare corecțională [2]. Ținându-se seama de vârsta și boala de care suferea părintele Nicodim, completul Tribunalului Militar București s-a deplasat în orașul Târgu Neamț. Părintele Măndiță a fost arestat și încarcerat în Penitenciarul Aiud, iar cele 500.000 de cărți confiscate au fost trimise la topit.

După un an și jumătate de închisoare, i-a fost anulat restul de pedeapsă și i s-a permis să revină la Mănăstirea Agapia, unde se retrăsese ca pensionar din anul 1962. A murit la Agapia în anul 1975, la vârsta de 86 ani, și a fost înmormântat în cimitirul mănăstirii.

Cărți publicate

  • Rugăciunea lui Iisus (Ed. Ortodoxox Kypseli, Tesalonic, 1996)
  • Învățături despre rugăciune (Ed. Agapis, 1997)
  • Îndrumar pentru spovedanie (Ed. Agapis, 1997)
  • Viața Maicii Domnului (Ed. Agapis, 1997)
  • Oglindă Duhovnicească (Ed. Agapis, 1998)
  • Vrednicia sufletului (Ed. Agapis, 1998)
  • Îndreptar pentru spovedanie (Ed. Agapis, 2001)
  • Al cui chip să purtăm? (Ed. Agapis, 2003)
  • Dai voință iei putere (Ed. Agapis, 2003)
  • Despre păcatul înjurăturilor (Ed. Agapis, 2003)
  • Judecata particulară a sufletului omenesc după ieșirea din corp (Ed. Agapis, 2003; reeditată în 2006)
  • Pacea părinților cu pruncii lor (Ed. Agapis, 2005)
  • Priveghiul creștinesc (Ed. Agapis, 2005)
  • Ce să facem și ce nu trebuie să facem în Sfânta Biserică (Ed. Agapis, 2007)
  • Capcanele iadului (Ed. Agapis, 2007)
  • Minunile Maicii Domnului (Ed. Agapis, 2008)
  • Vămile văzduhului și mărturii despre existența lor (Ed. Agapis, 2008)
  • Păcatul furtului (Ed. Agapis, 2008)
  • Fumatul este un păcat? (Ed. Agapis, 2008)
  • Oglindă duhovnicească - 6 vol. (Ed. Agapis, 2008-2009)

Note

  1. ↑ Revista Rost din mai 2007 - Apostol sub comunism: părintele Nicodim Măndiță
  2. ↑ Sentința penală nr. 38 a Tribunalului Militar București dată în ședința din 22 ianuarie 1965

Surse

Bibliografie

  • Gheorghe Ionescu - Viața și activitatea protosinghelului Nicodim Măndiță (1889-1975) (Ed. Bunavestire, Bacău, 1996)

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Nicodim_Măndiță&oldid=57943”