Nectarie al Constantinopolului

Sfântul Nectarie a fost patriarh al Bisericii Ortodoxe a Constantinopolului între anii 381 - 397. A fost fratele mai mare al Sf. Arsachie din Tars, cel care, mai târziu, a fost şi el patriarh al Constantinopolului (în 404-405). Deși laic și nebotezat, Nectarie a fost ales de popor, de cler și de împăratul Teodosie să urmeze în scaunul de episcop de Constantinopol în locul sfântului Grigorie Teologul. Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face la 11 octombrie.

Viața

Se cunosc puține despre copilăria și tinerețea lui Nectarie. S-a născut în Tars, într-o familie senatorială. A fost [pretor] la Constantinopol. Fratele său, Arsachie, a fost, de asemenea, Arhiepiscop al Constantinopolului din anul 404 până în 405. Cu toate acestea, pe când era doar catehumen, ducea o viață sfântă. Pregătindu-se pentru o călătorie în Tars, Nectarie i-a cerut lui Diodor , episcopul din Tars, care venise la Constantinopol pentru a participa la Sinodul II Ecumenic, să ducă o scrisoare pentru el. Episcopul Diodora fost atât de tare impresionat de purtarea și aspectul lui Nectarie încât s-a hotărât ca Nectarie să fie propus să devină episcop. Episcopul Diodor i-a cerut lui Nectarie să-și amâne reîntoarcerea în Tars și l-a luat să îl prezinte Episcopului Meletie al Antiohiei.

După demisia Arhiepiscopului Grigorie din funcția de Arhiepiscop de Constantinopol în timpul sinodului, Împăratul Teodosie le-a cerut episcopilor prezenți la sinod să îi sugereze candidați pentru scaunul vacant, din care el să facă alegerea. Episcopul Meletie a pus numele lui Nectarie în ultima poziție pe lista sa. Din listele trimise, Împăratul Teodosie l-a selectat pe Nectarie ca fiind alegerea sa pentru Arhiepiscop al Constantinopolului. Alegându-l pe Nectarie, împăratul i-a surprins pe toți, deoarece Nectarie încă nu fusese botezat. Poporul din Constantinopol a fost încântat la auzul acestei vești. După ce a fost botezat și primit în rândul preoților, Nectaie a fost hirotonit episcop și instalat Arhiepiscop al Constantinopolului cu tot fastul și a devenit imediat președinte al Sinodului II Ecumenic.

La început, o parte din episcopii apuseni, care se opuseseră acestei alegeri, au încercat să demareze un sinod care să reconsidere această alegere. Dar alegerea Arhiepiscopului Nectarie a rămas în vigoare, în ciuda unui sinod din Roma de la care nu ne-au rămas nici înregistrări ale lucrărilor și nici ale felului cum au considerat chestiunea alegerii lui Nectarie. Pe de altă parte, o scrisoare a lui Nectarie către episcopii de [Iliria] notează că, într-un final, Biserica Romei acceptase să îl recunoască pe le dar și pe Arhiepiscopul Flavian I al Antiohiei, care, de asemenea, fusese ales în aceeași perioadă.

În timpul păstoriri lui Nectarie în Constantinopol, au continuat disputele cu arienii. În ciuda decretelor apiscopilor și împăratului, arienii au continuat să-și răspândească doctrinele. Împăratul Teodosie a adunat toate partidele la Constantinopol pentru o mare discuție în iunie 383, sperând să reconcilieze toate diferendumurile. Înainte de aceasta, el a trimis după Nectarie și i-a cerut ca toate întrebările să fie dezbătute până la capăt. Întorcându-se acasă, Nectarie, plin de neliniște, s-a consultat cu Episcopul [novationist] Agelis, care s-a simțit depășit de arbitrarea unei astfel de controverse. Cu toate acestea, el avea un referent, Sisinnius, filozof și teolog, la care a apelat pentru disputa cu arienii. Sisinnius a sugerat ca ei să adune mărturii ale vechilor Părinți ai Bisericii despre doctrina Fiului și să ceară liderilor câtorva facțiuni să spună dacă acceptă autoritatea acestora sau doresc să fie anatemizați. Atât Episcopul Nectarie cât și Împăratul Teodosie au acceptat această sugestie. Când episcopii s-au întâlnit, Teodosie i-a întrebat dacă ei îi respectă "...pe învățătorii care au trăit înainte de divizarea ariană?" Adunarea episcopilor a confirmat acest lucru. Atunci, el i-a întrebat dacă sunt de acord, "...cu mărturiile solide și de încredere ale adevăratei doctrine creștine?". Această întrebare, însă, a produs o divizare printre episcopi, și astfel, împăratul a ordonat fiecărei facțiuni să emită o declarație scrisă a propriei doctrine. Când acest lucru a fost făcut, episcopii s-au adunat la palatul imperial unde împăratul i-a primit cu prietenie și apoi s-a retras să studieze confesiunile lor scrise. După ce le-a studiat, Teodosie le-a respins și le-a distrus pe toate, cu excepția celei ortodoxe, deoarece a simțit că ceilalți au introdus o divizare în Sfânta Treime.

Atunci, Teodosie, a interzis tuturor sectele, cu excepția [novaționiștilor], să țină slujbe religioase, sau să își publice doctrinele sau să hirotonească preoți, sub amenințarea cu pedepse aspre.

Tspre sfârșitul păstoririi sale, Nectarie a abolit instituția preotului penitent, ale căror sarcini erau să primească spovedaniile înainte de Sfânta Împărtășanie. Exemplul său a fost urmat de aproape toți ceilalți episcopi.

A murit în 397, an în care Sf. Ioan Gură de Aur (Ioan I Hrisostom) a devenit patriarh al Constantinopolului.

În „Prolegomena pentru Sfântul localnicul Sinod cel al doilea adunat în Constantinopol” se găseşte următorul textː

„Sfântul şi localnicul sinodul (soborul) acesta s-a adunat în Constantinopol după sfântul şi ecumenicul al 2-lea sinod, în anul 394 după Dositei, şi după adunarea sinoadelor, cea de Milie făcută, sub împărăţia lui Arcadie şi a lui Onorie. Iar de faţă întru dânsul au fost trei patriarhi, Nectarie al Constantinopolului, Teofil al Alexandriei, şi Flavian al Antiohiei, şi alţi 17 episcopi anume, şi alţii mulţi nenumiţi, împreună cu toată ieratia (preoţimea), şezând în fotistirion (locul unde stătea colimvitra celor ce se botează) a Bisericii mari. Iar pricina adunării sinodului acestuia a stătut pricina a doi episcopi Agapie şi Vagadie, care cereau să episcopească întru aceeaşi vreme amândoi în episcopia Vostris. Şi mai ales, pentru că ajunsese a se caterisi Vagadie numai de doi episcopi, care şi se săvârşise atunci în timpul acestui sinod”.

Casetă de succesiune: Nectarie al Constantinopolului
Precedat de: Grigorie I de Nazianz, Teologul	Patriarh al Constantinopolului 381 - 397	Urmat de: Ioan I Hrisostom