Fanatism

Fanatismul este o formă greșită a râvnei creștine, ce poate fi numită și „super-râvnă”. El aduce roade rele și nu-l mântuiește pe om. În viziunea Părintelui Nicolae Steinhardt, fanatismul este al treilea păcat capital.

Caracteristicile fanatismului

Un fanatic poate avea mai multe dintre următoarele caracteristici:

1. se nevoiește peste puterile sale;
2. este „super-corect” în râvnă;
3. este lipsit de discernământ în înțelegerea învățăturii creștin-ortodoxe;
4. îi înțelege pe Sfinții Părinți literal, nu însă și duhul scrierilor lor;
5. consideră că este păcat să citești romane laice, să asculți cântece laice, să mergi la teatru, să ieși cu prietenii;
6. se referă la Sfinții Părinți ca la o autoritate infailibilă, cu toate că și aceștia pot greși;
7. are o atitudine lipsită de dragoste și neprietenoasă față de necredincioși și cei care nu sunt de acord cu gândirea sa;
8. aplică violența în numele credinței;
9. are o gândire sectară și îngustă;
10. consideră că acceptarea pașapoartelor biometrice este lepădare de Hristos;
11. consideră că este păcat să ții sărbătorile bisericești pe stil nou.

Totuși, se poate întâmpla ca pentru un creștin să fie valabile anumite puncte de mai sus și totuși acesta să nu fie fanatic. De exemplu, pentru cineva poate fi valabil punctul 5 deoarece nu cunoaște contextul în care au fost făcute anumite afirmații ale Sfinților Părinți și au fost alcătuite anumite canoane. Pentru altcineva poate să fie valabil punctul 7, nu pentru că ar fi fanatic, ci deoarece este un creștin căldicel și leneș, iar un asemenea credincios nu poate avea mare dragoste.

Consecințele fanatismului

Potrivit Părintelui Serafim Rose, dacă duhovnicul nu oprește zelul greșit al „super-râvnitorului”, râvna sa greșită se va opri la un moment dat, iar acesta poate cădea în patimi foarte mari.

În viziunea Sfinților Părinți, „super-râvna” nu este cu nimic mai bună decât râvna leneșă. Sfântul Ioan Casian consideră că „abstinența excesivă este mai dăunătoare decât îmbuibarea sinelui; căci, împreună cu pocăința, cineva ar putea ajunge, de la aceasta din urmă, la dreapta înțelegere, însă de la cea dinainte, nu este cu putință.”

O altă consecință foarte gravă a fanatismului este schisma, care este un păcat foarte mare. În ultimele secole au apărut mai multe biserici schismatice, nerecunoscute de nici o biserică ortodoxă autocefală. Multe dintre ele au fost create din cauza ideii potrivit cărea a ține sărbătorile pe stil nou este păcat și erezie.

Fanatismul duce la dezbinare între credincioși, deoarece de multe ori fanaticii se comportă cu frații ortodocși care nu sunt de acord cu ei ca cu niște dușmani sau eretici.

Citate despre fanatism

„Uneori zelul nostru pentru Ortodoxie poate fi atât de exagerat, încât ne duce la situații similare cu cea care a făcut-o pe o bătrână rusoaică să remarce referitor la un entuziasm convertit american: „Păi e limpede că-i ortodox, dar oare este creștin?” A fi ortodox dar nu creștin, este o stare care în limbajul creștin are un nume aparte: înseamnă a fi un fariseu, a fi atât de prins de litera legiuirilor bisericești, încât să pierzi duhul care le dă viața, duhul adevăratului creștinism.” (Părintele Serafim Rose)

„Ortodoxia este foarte frumoasă, dar numai fără extreme...” (PS Dorimedont Cecan)

„Fanatismul fundamentalist - care vădește deopotrivă răutatea, ridicolul si neghiobia – întotdeauna duce la erezii, schisme, sectarism, supremația literei, forme religioase naive ori teroriste, îndârjiri formaliste (stiliștii) si compromiterea în ochii oamenilor cu scaun la cap a fenomenului religios.” (Părintele Nicolae Steinhardt)

Vezi și

• Discernământ