Mănăstirea Studion

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Miniatură bizantină reprezentând Mănăstirea Studion și Propontida (Marea Marmara)
Sf. Teodor Studitul, starețul Mănăstirii Studion din Constantinopol
Mănăstirea Studion, sau Mănăstirea Sfântului Ioan Botezătorul de la Studios a fost una din cele mai importante mănăstiri din Constantinopol, până la căderea capitalei sub turcii otomani. Regula de viaţă monastică și tipicul de slujbe au devenit principalul model al călugărilor de la Muntele Athos, precum și a majorităţii mănăstirilor ortodoxe. Călugării acestei mănăstiri, numiţi „studiți”, cu prestigiul și zelul lor, au fost implicaţi de-a lungul veacurilor în multe dispute teologice din Constantinopol, și au avut un rol de seamă îndeosebi în dezbaterile teologice ortodoxe privind iconoclasmul (sec. VIII-IX d.Hr.).

Istoric

Mănăstirea a fost fondată în anul 462 sau 463 de un grup de monahi din Mănăstirea neadormiţilor (a „achimiților” - Acoemetae) aduşi de către consulul Studios, un demnitar roman creștin, în cartierul Psamathia din Constantinopol. Mănăstirea a fost închinată sfântului Ioan Botezătorul. În timpul disputelor de la sfârşitul secolului al V-lea, monahii de la Studion şi Sf. Daniel Stâlpnicul au rămas apărătorii neclintiţi ai Ortodoxiei în vremea disputelor eutihiene şi monofizite, în disputele dintre Împăraţii Romani de Răsărit Zenon şi respectiv Basiliskos cu patriarhul Acachie de Constantinopol, cu patriarhii Alexandriei şi cu episcopii Romei.

În secolele al VIII-lea şi al IX-lea, mănăstirea, condusă de egumeni plini de râvnă, a fost printre apărătorii poziţiei ortodoxe în contextul disputei iconoclaste, inclusiv la Al Şaptelea Sinod Ecumenic din anul 787. În preajma anului 798, împărăteasa Irina l-a rugat pe monahul Teodor din mănăstirea Sukkudion să ia cârma mănăstirii. Sub conducerea Sf. Teodor Studitul, mănăstirea a cunoscut perioada de vârf a prestigiului său spiritual şi cărturăresc. Apărarea credinţei ortodoxe nu era însă lipsită de primejdii. În vremea conducerii Sf. Teodor, monahii erau adesea hărţuiţi şi uneori chiar alungaţi din mănăstire de către răuvoitori.

După Sf. Teodor, mănăstirea a avut o serie de egumeni înţelepţi. Între aceştia se afla Naucratios, ucenicul Sf. Teodor, care a restabilit disciplina în rândul monahilor la sfârşitul haosului generat de disputa iconoclastă. Mănăstirea şi-a păstrat influenţa şi prestigiul şi mai departe, de la egumenul Nicolae, la jumătatea secolului al IX-lea şi până la egumenia lui Simeon, în secolul al XI-lea, când strălucirea Studionului a început să pălească. Mănăstirea era renumită, în perioada ei de glorie, pentru viaţa ei intelectuală, pentru şcoala ei de caligrafie întemeiată de Sf. Teodor, ca centru al creaţiei de poezie religioasă şi pentru numărul mare de scriitori bisericeşti pe care îi adăpostea. La această mănăstire şi-a început viaţa monahală şi Antonie al III-lea „Studitul”, care a devenit mai târziu Patriarh al Constantinopolului între anii 974–980.

Mănăstirea a suferit pagube importante în vremea cuceririi Constantinopolului de către cruciaţi, în 1204, pagube după care şi-a revenit fizic abia din 1290. În tot acest timp, prestigiul mănăstirii Studion intrase într-un declin accelerat. După căderea Constantinopolului în mâinile turcilor otomani în anul 1453, mănăstirea a fost în cea mai mare parte distrusă. Singura parte a mănăstirii care mai supravieţuieşte până în zilele noastre este catedrala Sf. Ioan Botezătorul, care este probabil astăzi cea mai veche biserică din Istanbul. Basilica din secolul al V-lea a fost transformată în moschee. Ruinele complexului mănăstiresc sunt abandonate, fiind o pradă uşoară pentru localnicii care iau bucăţi de piatră şi cărămidă de aici pentru a-şi repara casele.

Surse

Legături externe

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi