Liturghia Darurilor mai înainte sfințite

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Acest articol face parte din seria
Sfânta Liturghie
Liturghia pregătitoare
Proscomidia
Obiecte liturgice
Veșminte
Liturghia cuvântului
Ectenia Mare
Antifoanele
Ieșirea cu Sfânta Evanghelie
Troparul sărbătorii
Trisaghionul
Apostolul
Evanghelia
Predica
Ectenia cererii stăruitoare
Ectenia celor chemați
Liturghia euharistică
Heruvicul
Ieșirea cu Cinstitele Daruri
Ectenia credincioșilor
Crezul
Anaforaua
Epicleza
Axionul
Rugăciunea „Tatăl nostru
Împărtășirea
Încheierea
Anafura
Liturghia Darurilor Înainte Sfințite
Editați această casetă

Liturghia darurilor mai înainte sfinţite este o slujbă liturgică de împărtăşire cu Sfintelor Daruri în zilele săptămânii din Postul Mare.

Cuprins

Împărtăşirea în Postul Mare

Pentru că Postul Mare este o perioadă de pocăinţă, postire şi rugăciune intensificată, Biserica Ortodoxă consideră că primirea Sfintei Împărtăşanii mai frecventă este de dorit în această perioadă. Cu toate acestea, Sfânta Liturghie are un caracter festiv care nu este în consonanţă cu perioada. Astfel, Liturghia darurilor este celebrată pentru a înlocui Liturghia obişnuită, care este slujită doar sâmbăta şi duminica în Postul Mare. Cu toate că Liturghia darurilor poate fi slujită în orice zi a săptămânii, ea este prevăzută doar pentru miercuri şi vineri ale postului şi joi în săptămâna a cincea a Postului (când Canonul cel Mare al Sfântului Andrei este citit) şi de luni până vineri în Săptămâna Mare. În practica parohială obişnuită se face ori de câte ori este posibil.

În timpul postului, mulţi credincioşi ortodocşi postesc toată ziua nemâncând nimic decât după împărtăşirea cu Sfintele Taine la slujba de seară.

Liturghia darurilor mai înainte sfinţite

Slujba constă în vecernia zilnică combinată cu rugăciuni adăugate, pregătirea Darurilor şi împărtăşirea credincioşilor. Pâinea pentru Împărtăşire a fost deja sfinţită şi îmbibată cu Sângele scump la Liturghia din duminica anterioară, fiind apoi păstrată. În potir este pus vin nesfinţit. Aprecierile teologice locale pot fi diferite în privinţa faptului dacă acest vin poate fi considerat Sângele lui Hristos. Singurul efect practic al acestei variaţii este faptul că preotul slujitor care trebuie să consume toată Împărtăşania nedistribuită credincioşilor la sfârşitul slujbei poate sau nu poate să se împărtăşeşte el însuşi şi din potir.

Slujba este precedată de citirea Psalmilor din Tipic, iar binecuvântarea obişnuită, Binecuvântată este Împărăţia... de la începutul Sfintei Liturghii este începutul părţii slujbei care seamănă cu vecernia zilnică. Este citit Psalmul 103, Binecuvintează suflete al meu pe Domnul. Apoi este cântată Ectenia Mare urmată de citirea Psalmilor 119–133. Apoi strana cântă Doamne, strigat-am... cu stihira. Preotul face o ieşire cu cădelniţa. Dacă este sărbătoare, ieşirea se face cu Evanghelia şi deci se fac citiri din Apostol şi din Sfânta Evanghelie corespunzătoare sărbătorii.

Corul cântă Lumină lină, iar prima citire, din Geneză (sau din Ieşirea), este însoţită de un prochimen. Apoi preotul intonează Înţelepciune, să luăm aminte. Lumina lui Hristos luminează tuturor, iar credincioşii fac mătănii rugându-se. Apoi este citit al doilea text, din Proverbele lui Solomon sau Iov.

În a doua parte a slujbei, corul cântă Să se îndrepteze rugăciunea mea, ca tămâia înaintea Ta, după care este citită Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul. După o ectenie, corul cântă heruvicul Puterile cereşti, în chip nevăzut, împreună cu noi se roagă, iar Darurile înainte sfinţite sunt aduse în Sfântul Altar într-o procesiune asemănătoare cu Vohodul Mare dintr-o Sfântă Liturghie dar în linişte. Nu există anaforauă deoarece Darurile sunt înainte sfinţite.

Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul este repetată şi este recitată Ectenia Cererilor. Corul cântă Rugăciunea Domnească, după care preotul intonează: Sfintele mai înainte sfinţite sunt ale sfinţilor. Sfintele Taine sunt aduse prin Uşile Împărăteşti iar credincioşii primesc Sfânta Împărtăşanie. După Ectenia de mulţumire şi rugăciunea din faţa icoanei (Toată darea cea bună şi tot darul cel desăvârşit de sus este...), credincioşii se închină în faţa Sfintei Cruci.

Bunavestire

Dacă prăznuirea Buneivestiri (25 martie) cade într-o zi de lucru a săptămânii din Postul Mare, ceea ce se întâmplă de obicei, Sfânta Liturghie a sărbătorii este slujită seara împreună cu Vecernia. Sfânta Liturghie a Buneivestiri este singura dată când este permisă slujirea Liturghiei Sfântului Ioan Gură de Aur în zilele săptămânii din Postul Mare. Dacă este nevoie, de la această liturghie vor fi păstrate Daruri înainte sfinţite pentru o Liturghie a darurilor mai înainte sfinţite care va avea loc în aceeaşi săptămână.

Ziua liturgică

Spre deosebire de Vecernie, Liturghia darurilor mai înainte sfinţite se slujeşte la sfârşitul zilei liturgice. Dacă Liturghia darurilor este slujită miercurea, atunci stihira sfântului din acea miercuri este cântat, de obicei, la vecernia din seara zilei următoare (joi seara). În plus, este o tranziţie la o nouă zi liturgică, astfel încât Doamne, către Tine am strigat de miercuri seara, va fi cântată stihira sfântului prăznuit joi. Totuşi, când Liturghia darurilor este slujită de sărbătoarea unui sfânt mare, sitihira sfântului este cântată în seara de dinainte aşa cum este precizat mai sus, dar câteva stihire ale sfântului vor fi cântate la Doamne, către Tine am strigat din sărbătoare, la sfârşitul zilei liturgice în care este prăznuit sfântul, atunci când Liturghia darurilor mai înainte sfinţită este slujită în onoarea acelui sfânt. Astfel, stihira unui sfânt mare din zilele de lucru ale Postului Mare va fi cântată, succesiv, în două nopţi.

În mod normal, tranziţia la o nouă zi liturgică este completă odată cu citirea rugăciunii de seară Binevoieşte, Doamne... Dar, odată ce imnul cântat la "Doamne, către Tine am strigat" aparţine—cu unele excepţii—următoarei zile liturgice, nu zilei pe cale de a se încheia, din perspectiva tipicului, calendarului şi rubricilor, tranziţia către ziua următoare este deja de mult începută la rugăciunea de seară Binevoieşte, Doamne.

Deoarece rugăciunea Binevoieşte, Doamne nu este citită în cursul Liturghiei darurilor sau la slujbe Vecerniei cu Sfântă Liturghie, tranziţia la o nouă zi liturgică nu este completă până nu se încheie aceste slujbe. Din acest motiv, Sfânta Liturghie a darurilor mai înainte sfinţite sau cu Vecernie sunt considerate ca având loc în ziua care se termină şi nu în cea care începe. Semnificaţia este că dacă cineva primeşte Sfânta Împărtăşanie vineri la Liturghia darurilor şi, din nou, la Sfânta Liturghie de sâmbăta dimineaţa, atunci respectivul s-a împărtăşit în două zile diferite şi, astfel, nu a încălcat principiul că o persoană nu se poate împărtăşi decât o dată pe zi.

Istoric

Liturghia darurilor mai înainte sfinţite a fost pusă pe hârtie, prima dată, de Sfântul Grigorie Dialogul (540-604 d.Hr.), care era legatul papal la Constantinopol. O vreme s-a considerat că el este cel care a venit cu ideea, dar, în prezent, opinia generală spune că el doar a notat ceea ce se slujea în Constantinopol. În Liturghia darurilor mai înainte sfinţite, el încă este amintit ca autorul tradiţional.

De asemenea, această liturghie este menţionată în Canonul de la Sinodul Quinisext din secolul al VII-lea:

În toate zilele sfântului Post al Paştelui, cu excepţia sâmbeteie, duminicii şi sfintei sărbători a Buneivestiri se va sluji Liturghia darurilor mai înainte sfinţite (Canon 52).[1]

Note

  1. The Canons of the Council in Trullo; Often Called The Quinisext Council: Canon 52
Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi