Sfințire

Sfințirea este o noțiune a creștinismului ortodox, care se referă la o lucrare reală și dinamică a harului lui Dumnezeu în creația Sa, prin lucrarea sfințitoare a preoției dată în Biserică de la Tatăl, prin Fiul, în Duhul Sfânt.

Sfințire vine de la verbul a sfinți, adică a face sfânt, într-un înțeles larg, sau de precizat pentru fiecare caz în parte, căci noțiunea se pretează adesea la o confuzie terminologică, provenită nu doar dintr-o imprecizie obligatorie a termenilor și sintagmelor legate de viața spirituală, dar și dintr-o necunoaștere a învățăturii ortodoxe de credință.

Pentru nuanțele terminologice ale noțiunii de sfințire, aceasta trebuie urmărită în expresiile compuse în care ea este întâlnită în limba română:

• sfințirea apei (sau agheasmă);
• sfințirea casei;
• sfințirea pâinii (care devine astfel anafură);
• sfințirea darurilor de pâine și vin aduse la Sfânta Liturghie, adică prefacerea pâinii și a vinului în Trupul și Sângele Domnului prin invocarea Duhului Sfânt la Sfânta Liturghie;
• sfințirea icoanei
• sfințirea (obiectelor de cult)
• sfințirea bisericii ca locaș de cult, care se numește târnosire
• sfințirea vieții sau sfințirea omului
• etc.