Sfinţire

Sfinţirea este o noţiune a creştinismului ortodox, care se referă la o lucrare reală şi dinamică a harului lui Dumnezeu în creaţia Sa, prin lucrarea sfinţitoare a preoţiei dată în Biserică de la Tatăl, prin Fiul, în Duhul Sfânt.

"Sfinţire" vine de la verbul "a sfinţi", adică "a face sfânt", într-un înţeles larg, sau de precizat pentru fiecare caz în parte, căci noţiunea se pretează adesea la o confuzie terminologică, provenită nu doar dintr-o imprecizie obligatorie a termenilor şi sintagmelor legate de viaţa spirituală, dar şi dintr-o necunoaştere a învăţăturii ortodoxe de credinţă.

Pentru nuanţele terminologice ale noţiunii de sfinţire, aceasta trebuie urmărită în expresiile compuse în care ea este întâlnită în limba română:

• sfinţirea apei (sau agheasma);
• sfinţirea casei;
• sfinţirea pâinii (care devine astfel anafură);
• "sfinţirea darurilor de pâine şi vin" aduse la Sfânta Liturghie, adică prefacerea pâinii şi a vinului în Trupul şi Sângele Domnului prin invocarea Duhului Sfânt la Sfânta Liturghie;
• sfinţirea icoanei
• sfinţirea (obiectelor de cult)
• sfinţirea bisericii ca locaş de cult, care se numeşte târnosire
• sfinţirea vieţii sau sfinţirea omului
• etc.