Inochentie de Alaska

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Sfântul Inochentie de Alaska, pictat ţinând cartea sa "Indicarea drumului spre Împărăţia Cerească", pe care el a scris-o în Aleutine, dar care, la fel de mult, a devenit un text popular în Rusia.

Părintele nostru în rând cu sfinţii Inochentie de Alaska, Întocmai cu Apostolii şi Luminătorul Americii de Nord (1797-1879), a fost un preot ortodox rus, episcop, arhiepiscop şi Mitropolit de Moscova şi al Întregii Rusii. El este cunoscut pentru munca sa misionară, educativă şi de conducere din Alaska şi din Rusia Orientului Îndepărtat din secolul XIX. El este cunoscut pentru zelul depus dar şi pentru abilităţile sale excepţionale de profesor, lingvist şi administrator. Iniţial a fost misionar iar apoi episcop şi arhiepiscop în Alaska şi în Orientul Îndepărtat Rus. El a învăţat câteva limbi ale nativilor şi a fost autorul a multe din primele lucrări de erudiţie referitoare la nativii din Alaska şi la limbile lor, dar şi a unor dicţionare şi lucrări religioase în aceste limbaje. De asemenea, el a tradus părţi din Sfânta Scriptură în câteva din limbile nativilor din Alaska.

Cuprins

Viaţa

Sfântul Inochentie, născut Ivan (Ioan) Evseievici Popov-Veniaminov s-a născut în 26 august 1797, în familia unui slujitor al bisericii din oraşul Anginskoie, districtul Verkholensk, provincia Irkuțk, din Rusia. Tatăl său a murit când el avea şase ani.

În 1807, Ivan a fost admis la Seminarul Teologic din Irkuțk. În 1817 s-a căsătorit, iar în 18 mai 1817 a fost hirotonit diacon al Bisericii Buneivestiri din Irkuțk. Şi-a terminat studiile în 1818. A fost numit profesor la o şcoală de parohie iar în 18 mai 1821 a fost hirotonit preot în Biserica Buneivestiri.

La începutul anului 1823, Episcopul Mihail de Irkuțk a primit instrucţiuni să trimită un preot în insula Unalaska din Insulele Aleutine ale Alaskăi. Părintele Ivan Veniaminov s-a oferit voluntar să meargă, iar în 7 mai 1823, a plecat din Irkuțk, însoţit de mama sa în vârstă, de soţia sa şi de copilul lor mic Inochentie şi de fratele său Ştefan. După o călătorie dificilă de un an de zile, ei au ajuns în Unalaska în 29 iulie 1824.

Acest articol face parte din seria
Ortodoxia în America
Orthodox us.gif
Istoric
Ortodoxia în America (cronologie)
Ortodoxia în America (bibliografie)
Reacția bizantină la autocefalia OCA
Adunarea din Ligonier
ROCOR şi OCA
Oameni
Sfinţi - Episcopi - Scriitori
Jurisdicţii
Antiohiană - Bulgară

OCA - Română - a Moscovei
ROCOR - Sârbă
ale Patriarhiei Ecumenice:
Albaneză - Carpato-Rusă
Belarus - Greacă - Ucraineană:
Palestiniană/Iordaniană

Mănăstiri
Seminarii Teologice
Hristos Mântuitorul
Sfânta Cruce
Sfânta Treime
Sfântul Gherman
Sfântul Tihon
Sfântul Sava
Sfânta Sofia
Sfântul Vladimir
Organizaţii
AOI - EOCS - IOCC - OCEC
OCF - OCL - OCMC - OCLife
- OISM - OTSA - SCOBA
Editaţi această casetă

După ce Ivan şi familia sa au construit şi s-au mutat într-o colibă de lut, el a început construcţia unei biserici pe insulă şi a început să studieze limbile şi dialectele locale. El a instruit câţiva parohieni în tehnicile de construcţie și împreună cu ei a început construcţia unei biserici, care a fost terminată în iulie anul viitor.

Parohia Părintelui Ivan cuprindea insula Unalaska şi insulele învecinate Fox şi Pribilof, ai căror locuitori fuseseră convertiţi la creştinism înainte de sosirea sa, dar care păstraseră multe din obiceiurile şi credinţele lor păgâne. Părintele Ioan a călătorit adesea între insule într-o canoe, luptându-se cu furtunosul Golf al Alaskăi.

Călătoriile lui în insule l-au familiarizat foarte bine pe Părintele Ivan Veniaminov cu dialectele locale. În scurt timp el a ajuns să stăpânească şase dialecte. El a născocit un alfabet cu litere chirilice pentru dialectul cel mai răspândit, numit dialectul unagan al aleuţilor, iar în 1828 a tradus Sfânta Evanghelie după Matei şi alte materiale bisericeşti în acest dialect; acestea au fost publicate ulterior în 1840 cu binecuvântarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse. În 1829, el a călătorit spre coasta Mării Bering a Alaskăi şi a propovăduit oamenilor de acolo.

În 1834, Părintele Ivan a fost transferat pe Insula Sitka, în oraşul Novoarhanghelsk, numit ulterior Sitka. S-a devotat poporului tlingit şi le-a studiat limba şi obiceiurile. Studiile sale acolo au fost publicate în lucrarea academică Observaţii referitoare a limbile kolushchan şi kodiak şi Alte dialecte din teritoriile ruso-americane, cu un glosar rus-kolușcian.

Inochentie, Mitropolit de Moscova (1797-1879), numit "Apostolul Alaskăi"

În 1838, Părintele Ivan a călătorit la Sankt Petersburg şi Moscova, Rusia şi la Kiev, Ucraina, pentru a raporta despre activităţile sale şi pentru a solicita dezvoltarea activităţilor bisericii din America rusească. În timpul acestei călătorii, el a primit vestea decesului soţiei sale. El a cerut permisiunea să se întoarcă la Sitka. În schimb, i s-a sugerat să îmbrace rasa călugărească. Părintele Ivan a refuzat prima dată această propunere, dar în 29 noiembrie 1840, a îmbrăcat rasa monahală. El şi-a ales numele de Inochentie în onoarea Episcopului Inochentie de Irkuțk.

În 15 decembrie 1840, Arhimandritul Inochentie Veniaminov a fost hirotonit Episcop de Kamciatka şi Insulele Kurile din Rusia şi Insulele Aleutine în America rusă. Îşi avea reşedinţa la Novoarhanghelsk, unde a ajuns în septembrie 1841. Şi-a petrecut următorii nouă ani în administrarea eparhiei dar şi în lungi călătorii misionare în zonele îndepărtate. În 21 aprilie 1850, Episcopul Inochentie a fost ridicat la rangul de arhiepiscop. În 1852, zona Yakut a fost alipită eparhiei Kamciatka, iar în septembrie 1853, Arhiepiscopul Inochentie şi-a stabilit sediul permanent în oraşul Yakuțk. Inochentie făcea călătorii frecvente de-a lungul eparhiei sale lărgite. El şi-a dedicat multă energie traducerii Scripturilor şi cărţilor de slujbă în limba yakută (sakha).

În aprilie 1865, Arhiepiscopul Inochentie a fost numit membru al Sfântului Sinod Dirigent al Bisericii.

În 19 noiembrie 1867, el a fost numit Mitropolit de Moscova, înlocuindu-l pe prietenul şi mentorul său Filaret, care adormise în Domnul. În această funcţie, el a supervizat revizuirea multor texte bisericeşti care conţineau erori, a strâns fonduri pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai ale preoţilor şi a înfiinţat o casă pentru preoţii pensionari.

Inochentie a adormit în Domnul în 31 martie 1879. El a fost înmormântat în 5 aprilie 1879, la Mănăstirea Sfânta Treime-Sfântul Serghie.

Canonizarea

În 6 octombrie 1977, Biserica Ortodoxă Rusă, la solicitarea oficială a Bisericii Ortodoxe din America, l-a canonizat oficial pe Inochentie. Prăznuirea sa se face de două ori pe an -- în 6 octombrie şi în 31 martie.

În 1994, în timpul săpăturilor de pe lângă Biserica Sfântul Duh de la Mănăstirea Sfânta Treime-Sfântul Serghie, moaştele Sfântului Inochentie au fost descoperite, fiind acum cinstite de credincioşi atât din Rusia cât şi din America.

Imnografie

Tropar (Glasul 4)

Sfinte Părinte Inochentie
Supunându-te Voii lui Dumnezeu
Ai acceptat pericolele şi necazurile
Mulţi oameni aducând la cunoaşterea adevărului.
Ne-ai arătat calea,
Şi acum, cu ajutorul rugăciunilor tale, du-ne în Împărăţia Cerurilor.

Tropar (Glasul 2)

Ai evanghelizat poporul nordic al Americii şi Asiei,
Propovăduind Evanghelia lui Hristos locuitorilor în chiar limbile lor.
Sfinte ierarh Părinte Inochentie,
Luminător al Alaskăi şi al întregii Americi, care ai umblat în căile Domnul,
Roagă-te Lui pentru mântuirea sufletelor noastre în Cereasca Sa Împărăţie!

Condac (Glasul 2)

O sărbătoare adevărată a chibzuinţei şi harului lui Dumnezeu
Este viața ta, sfinte Părinte Inochentie, Apostolul ţării noastre.
În vitregii şi pericole te-ai trudit de dragul Evangheliei
Şi Dumnezeu te-a izbăvit şi ţinut fără nici o rană.
Din întuneric El te-a ridicat ca să fii exemplu
Că domnul cu adevărat conduce viaţa omului pe calea folositoare.

Condac (Glasul 2)

Viaţa ta, sfinte Părinte Inochentie, Apostolul ţării noastre,
Propovăduieşte împărţirea harului lui Dumnezeu!
Pentru lucrul în pericole şi necazuri, pentru Evanghelia lui Hristos
Ai fost ţinut fără nici o rană şi ai fost plin de smerenie.
Roagă-te ca să Ne călăuzească paşii pe calea cea folositoare.
Casetă de succesiune:
Inochentie de Alaska
Precedat de:
?
Episcop de Kamciatka, Insulele Kurile şi Insulele Aleutine
1840-1853
Urmat de:
Petru (Ekaterinovski)
Precedat de:
?
Episcop de Yakuțk
1853-1867
Urmat de:
Petru (Ekaterinovski)
Precedat de:
Sfântul Filaret
Mitropolit de Moscova
1867-1879
Urmat de:
Macarie I



Izvoare

  • Orthodox America 1794-1976 Development of the Orthodox Church in America, C. J. Tarasar, Gen. Ed. 1975, The Orthodox Church in America, Syosett, New York

Legături externe

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi