Icoana Maicii Domnului Prodromița

De la OrthodoxWiki
(Redirecționat de la Icoana Maicii Domnului Prodromiţa)
Salt la: navigare, căutare
Icoana Maicii Domnului „Prodromița”
Acest articol face parte din seria
Iconografie
Noțiuni de iconografie
Icoană | Iconografie | Iconostas
Iconodul | Iconoclasm
Diptic | Erminie | Icoane pe sticlă |
Rânduiala de sfințire a icoanei
Istorie și tradiție
Andrei Rubliov | Apostolul Luca | Dionisie din Furna
Ioan Damaschin | Irina Împărăteasa | Sava cel Nou
Sinodul VII Ecumenic | Teodor Studitul | Teodora a II-a
Teologia icoanei
Paul Evdokimov | Pavel Florenski
Nikolai Ozolin | Leonid Uspensky
Icoane cunoscute: istorie și simbolistică
Adormirea Maicii Domnului | Înălțarea Domnului
Pogorârea Duhului Sfânt | Scara Raiului
Icoanele Maicii Domnului | Prodromița
Bucuria celor necăjiți
Editați această casetă

Icoana Maicii Domnului Prodromiţa este o icoană făcătoare de minuni[1] „nefăcută de mână omenească”, zestrea cea mai de preţ a Schitului Ioan Botezătorul Prodromu de la Sfântul Munte Athos din Grecia) şi binecuvântarea Maicii Domnului[2]. Pomenirea acestei Sfinte Icoane a Maicii Domnului se face în ziua de 12 iulie.

Cuprins

Descrierea icoanei

Dimensiunile icoanei sunt de 1000/700 mm. Chipul Maicii Domnului şi al Pruncului Iisus au culoarea galbenă, cu nuanţa grâului, asemănându-se foarte mult cu descrierea rămasă de la Sfinţii Epifanie şi Nichifor, care au lăsat posterităţii un portret fizic al Fecioarei. [3] Există mărturii cum că Sfintele Feţe se schimbă miraculos, uneori întunecându-se, alteori luminându-se. [4] Se mai afirmă că icoana a fost analizată ştiinţific prin cercetare la microscop, nedepistându-se urme de pensulă, probându-se astfel originea nepământească a picturii. [5].

Istoricul icoanei

În anul 1863, în timpul lucrărilor de ridicare ale schitului Prodromul, ieroschimonahul Nifon căuta un iconar care să zugrăvească pe lemn de tei o icoană a Maicii Domnului care să fie pictată potrivit rânduielilor bisericeşti: citirea zilnică a Acatistului Maicii Domnului, post negru cu o singură masă pe zi la sfârşitul lucrului, înfrânarea de la mânie, mândrie şi păcate trupeşti, precum şi celelalte rânduieli. Cuvioşii Nifon şi Nectarie l-au găsit pe iconarul Iordache Nicolau, om evlavios şi cu frica lui Dumnezeu, care s-a încumetat să picteze icoana şi s-a apucat imediat de lucru la mănăstirea Bucium din Iaşi. Deşi era un pictor priceput, se poticneşte inexplicabil la zugrăvirea Sfintele Feţe ale Fecioarei Maria şi a Pruncului Iisus din braţele ei. Speriat si mâhnit că poate şi-a uitat meşteşugul sau o voinţă mai puternica se opune, acoperă icoana, încuie atelierul si amână totul pentru a doua zi. In dimineaţa următoare, rămâne uimit că icoana era desăvârşită, fără să înţeleagă cum se petrecuse această minune[6]. Pentru a da mai multa credibilitate minunii, iconarul a lăsat şi o mărturie scrisă.

Mărturia scrisă a iconarului Nicolau Iordache

Acest document se păstrează în arhiva schitului Prodromul şi este datat 29 iunie 1863: "Eu, Iordache Nicolau, zugrav din târgul Iaşi, am zugrăvit aceasta sfântă icoană a Maicei Domnului cu însăşi mâna mea, la care a venit o minune: după ce am isprăvit veşmintele, după meşteşugul zugrăvirii mele, m-am apucat să lucrez feţele Maicei Domnului şi a lui Isus Cristos(sic). Privind eu la chipuri, cu totul a ieşit din potriva, pentru care foarte mult m-am mâhnit, socotind că mi-am uitat meşteşugul. A doua zi, după ce m-am sculat, am făcut trei metanii înaintea Maicei Domnului, rugându-mă să-mi lumineze mintea, să pot isprăvi sfânta ei icoană. Când m-am dus să mă apuc de lucru, am aflat chipurile drese desăvârşit, precum se vede. Văzând această minune, n-am mai adaos a-mi pune condeiul, fără numai am dat lustrul cuviincios, deşi o greşală a fost aceasta ca am dat lustru la o asemenea minune".

Minunile icoanei consemnate de-a lungul timpului

  • Fiindcă ieşenii se opuneau strămutării Sfintei icoane la Muntele Athos, Cuvioşii Nifon si Nectarie hotărăsc să plece cât mai grabnic. Ajungând seara târziu la episcopia din oraşul Huşi, au fost întâmpinaţi de o mulţime de oameni care veniseră să se tămăduiască. De acolo, icoana ajunge la Bârlad şi este găzduită de catedrala oraşului. Aici s-au săvârşit numeroase minuni. Una dintre ele, a fost reţinută în mod deosebit. În oraş se găsea un învăţător foarte înţelept şi cult, dar necredincios. Acesta, auzind de venirea sfintei icoane a trimis trăsura ca aceştia să vină cu icoana la casa sa. Părinţii însă au refuzat, considerându-l ca lipsit de cuviinţă. La insistențele acestuia care a trimis de trei ori trăsura şi ale unor mai-mari ai zilei, cuvioşii au consimţit. Spre uimirea tuturor, icoana a sporit în greutate încât a fost nevoie de patru oameni să o poarte. Trăsura nu a suportat greutatea care, se pare, sporea continuu şi a cedat, dezmembrându-se. S-a înţeles că Fecioara Maria nu voieşte să meargă la învăţător, icoana recăpătându-şi greutatea obişnuită de îndată ce s-a renunţat la intenţie, fiind dusă foarte uşor înapoi în Catedrală. [7]
  • Tot pe când se afla la Bârlad, icoana a săvârşit încă o minune cu o femeie credincioasă ce era grav bolnavă, dar nu se încumeta să vină cu trăsura la Catedrală de teamă să nu moară pe drum. Femeia a mărturisit că noaptea, în vis, i s-a arătat icoana care a îndemnat-o să vină. S-a însănătoşit chiar pe timpul călătoriei, icoana văzută în Catedrală fiind identică cu cea din vis [8]. [9]
  • Ajungând Cuvioşii la Galaţi, icoana a fost depusă în Biserica Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. Un pictor liber-cugetător seamănă neîncredere în veridicitatea celor mărturisite de iconarul Iordache Nicolau. Icoana se schimbă la faţă, pictorul fiind atât de tulburat încât se pocăieşte, mărturisindu-şi greşeala. [10].
  • Un negustor evreu, plecând într-o călătorie de afaceri lasă la un han soţia, copiii şi o slugă. Între timp, negustorul moare. Văzând-o lipsită de protecţie, sluga o sechestrează pe femeie pentru a o spânzura şi a-i lua banii. Disperată femeia îşi aminteşte de minunile icoanei şi se roagă fierbinte la Maica Domnului, promiţându-i că dacă va interveni miraculos se va boteza împreuna cu casa ei. Minunea se întâmplă, căci ucigaşul probând laţul, alunecă de pe scaun şi se spânzură. Femeia s-a botezat împreună cu întreaga casă. [11].
  • Ajungând la Muntele Athos, icoana continua să săvârşească minuni. Cuviosul Inochentie, un monah aflat pe patul morţii, care încetase să mai mănânce de trei săptămâni, s-a trezit minunat din somn şi cu puteri sporite a cerut să fie dus în biserică, unde s-a rugat Fecioarei Maria. Întors în chilie schimbat, s-a schimbat cu cămaşă curată, a cerut să se împărtăşească cu Sfintele taine, apoi, după o jumătate de oră, a trecut la cele veşnice cu totul senin. [12]
  • Serghie, un monah de la mănăstirea Prodromul, iese din mănăstire fără binecuvântare şi merge într-o peşteră din apropiere pentru a se nevoi acolo într-o viaţă idioritmică. Într-o noapte, în timp ce îşi făcea canonul de rugăciune s-a pogorât deasupra lui un luceafăr (diavolul) care îl trăsneşte atât de tare că monahul leşină. După trei zile, venindu-şi în fire, constată că era slăbit şi surd cu desăvârşire. Se înapoiază la mănăstire, călugării ducându-l la icoană, împreună făcând rugăciuni. Se vindecă complet de surzenie şi slăbiciune. [13]

Minuni săvârşite de copii/reproduceri ale icoanei

  • În anul 1922, a fost pictată o copie foarte reuşită după originalul de la Muntele Athos. Aceasta, a fost adusă în Moldova şi aşezată într-o biserică de lemn din Vatra Dornei. Deoarece biserica împiedica construcţia unei şosele, în toamna anului 1954 a fost incendiată de o mână criminală, biserica arzând în întregime. Au existat mărturii conform căreia a fost sabotată acţiunea de stingere a incendiului. Deşi biserica a ars în întregime, icoana a rămas intactă. Autorităţile de atunci au considerat propagandă religioasă şi au interzis răspândirea acestei veşti. Ulterior, icoana a fost dusă la Biserica Naşterii Maicii Domnului, unde se află şi în prezent. [14].
  • Există dovezi cum că şi reproducerile grafice ale icoanei. [15] săvârşesc minuni. Astfel, un credincios din Atena, care avea o reproducere a icoanei Prodromiţa a declarat ca în familia sa s-a petrecut o schimbare. [16].

Imnografie

Tropar, glasul 1:

Născătoare de Dumnezeu pururea Fecioară, sfintei şi dumnezeieştii icoanei tale cu dragoste şi cu credinţă închinându-ne, o sărutăm mulţumind; căci prin ea celor credincioşi dăruieşti cu adevărat tămăduiri sufletelor şi trupurilor. Pentru aceasta grăim către tine: Slavă fecioriei tale, slavă milostivirii tale, slavă purtării tale de grijă, ceea ce eşti una binecuvântată!

Condac, glasul al 8-lea:

Chipului tău, Preacurată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ne închinăm credincioşii, cinstindu-l după vrednicie; căci ne păzeşti şi ne izbăveşti din ispite şi din toate relele întâmplări. Pentru aceasta mulţumind grăim ţie: Bucură-te, Fecioară, nădejdea şi slava creştinilor!

Acatistul şi rugăciunile

Imnul acatist al Maicii Domnului Prodromiţa are particularitatea că stihurile icoaselor sunt rimate, ca într-o poezie populară, acatistul devenind astfel mult mai expresiv si emoţionant. Rima este împerecheată: Bucură-te, că Prodromiţa eşti cu dreptate numită, /Bucură-te a schitului înaintemergătoare smerită, /Bucură-te roadă pe care Sfântul Munte o a cules, /Bucură-te al schitului Prodromul chivot ales, /Bucură-te, egumenă care sufletele în obştea ta cu grija le aduni, /Bucură-te trâmbiţă care spre trezirea din patimi suni... [17] Stihurile rimate lipsesc aproape cu desăvârşire în imnografia canonică bisericească, dar sunt prezente în poezia şi cântările creştine necanonice. [18]. Multe din aceste cântări, care sunt de ordinul zecilor de mii, au fost totuşi asimilate de Biserică şi au intrat în patrimoniul acesteia, devenind pricesne (pricestne).

Există mai multe rugăciuni către Maica Domnului Prodromiţa. Cea mai cunoscută este aceea care se spune la sfârşitul Acatistului[19]. Mai există şi o varianta versificată, necanonică, a acestei rugăciuni [20] Altele, mai scurte, sunt mai des folosite. Există şi o rugăciune specială către copia icoanei Prodromiţa [21]

Note

  1. „În istoria Ortodoxiei se cunosc icoane făcătoare de minuni, al căror mister rămâne învăluit. Fie ca au fost pictate de sfinţi, fie din cauza credinţei puternice a celui care le cinsteşte, fie că au fost alese ca instrumente în iconomia dumnezeiască, aceste icoane sunt patrimoniul cel mai de preţ al evlaviei ortodoxe” - Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Dicţionar de teologie ortodoxă
  2. Icoanele nefăcute de mână sunt puține în toată lumea. A se vedea: Cleopa Paraschiv, Icoana nefăcută de mâna omenească Prodromiţa.
  3. Încă de când vieţuia pe pământ era faţa ei ca vederea bobului de grâu, păr galben, ochi ascuţiţi la vedere, întru care luminile erau asemenea rodului de măslin, sprâncenele ei erau plecate şi ales de negre, nasul potrivit, buzele ca floarea trandafirului, faţa nu rotundă, nici scurtă, ci puţin alungită, mâinile şi degetele lungi, hainele pe care le purta erau simple şi puţin mai lungi decât măsura corpului, cu trupul gingaş, având părul bine şi cu multă cuviinţă legat, Cleopa Paraschiv, Icoana...
  4. "Sfânta icoană Prodromiţa se schimbă la faţă, uneori se întunecă, arătând astfel că Maica Domnului este supărată, iar alteori se luminează.. . ", Cleopa Paraschiv, Icoana nefăcută de mâna omenească Prodromiţa.
  5. Faptul că la icoana Prodromiţa, chipul Maicii Domnului şi al Mântuitorului nostru Iisus Hristos au fost pictate de Harul Duhului Sfânt, se observă prin aceea că privind icoana la microscop nu se văd urme de pensulă. Cleopa Paraschiv, Icoana...
  6. Întristându-se părinţii Nifon şi Nectarie că iconarul nu reuşea să isprăvească de zugrăvit icoana ta, pe neaşteptate au fost chemaţi"Sa trimiteţi degrabă să ia sfânta icoană, care singură s-a zugrăvit, căci lume multa s-a adunat privind la minunea sfintei icoane", Acatistul Maicii Domnului Prodromiţa, icosul al 2-lea
  7. rezumat din cap. Minunile Icoanei Facatoare de Minuni a(le) Maicii Domnului Prodromita, Cleopa Paraschiv, Icoana.. .
  8. S-a mâhnit femeia cea bolnavă că nu putea să meargă să se închine icoanei care izvora tămăduiri, dar fecioara preaslăvită i s-a arătat în vis, poruncindu-i să se scoale degrabă şi să meargă să ia binecuvântarea mult dorită. Şi, pornind la drum, îndată s-a arătat desăvârşit sănătoasă, Condacul al 5-lea din Acatistul Maicii Domnului Prodromita
  9. ibid.
  10. În Biserica Sfinţilor Împăraţi din Galaţi, zugravul care nu credea că icoana a fost pictată prin minune dumnezeiască a început a-i batjocori pe creştinii care nu se îndoiau de aceasta, dar s-a îngrozit când a văzut-o pe Maica Domnului privindu-l cu asprime din icoană şi pocăindu-se i-a cantat lui Dumnezeu:Aliluia!, Condacul al 6-lea din Acatistul...
  11. Pentru a-i lua averea hangiului răposat, sluga cea vicleană a încercat să o omoare pe văduva evreică, şi i-a pregătit spânzurătoarea, dar femeia şi-a adus aminte de vestea minunilor Prodromiţei şi, rugându-se a făgăduit că dacă va rămâne în viaţă, se va boteza împreună cu toţi cei din casa ei, şi îi va zice lui Dumnezeu cu mulţumire: Aliluia!, Condacul al 7-lea din Acatistul...
  12. Zăcând de trei săptămâni topit de boală şi nemâncat, ca dintr-un somn s-a trezit schimonahul Inochentie, când icoana Prodromiţa a fost adusă la schit şi, cerând să fie dus în faţa ei, s-a rugat cu zdrobire de inimă cântând: Aliluia!, Condacul al 9-lea din Acatistul.. . .
  13. Crezând minţii sale şi lepădând ascultarea, monarhul Serghie a căzut în înşelare, iar prin arătarea drăcească s-a îmbolnăvit, zăcând ca un mort, şi abia după trei zile s-a sculat, slăbit fiind şi rămânând fără auz. Dar aducându-l părinţii la icoana făcătoare de minuni, îndată s-a tămăduit de surzenie, şi atunci toată obştea i-a cântat Domnului într-un singur glas: Aliluia!, Condacul al 10-lea din Acatistul.. .
  14. Pictându-se în schitul Prodromiţilor o icoană după izvodul celei minunate, a fost aşezată cu mare cinste într-o biserică de lemn, şi nu s-a stricat când o mână blestemată a dat foc bisericii. Şi, după ce focul mistuise totul, creştinii au găsit icoana nestricată sub un morman de jar, de care minune, uimindu-se i-au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!, Condacul al 12-lea din Acatistul.. .
  15. Icoanele nu sunt venerate pe temeiul material, substanţial(nu se adoră icoana în mod idolatru, ca dumnezei, aşa cum credeau iconomahii), ci pe temeiul asemănării chipului reprezentat cu persoana al cărei nume trebuie indicat pe icoană, Pr.Prof.Dr.Ion Bria, Dicţionar de teologie ortodoxă
  16. " De când a intrat Prodromiţa în casa noastră s-a schimbat complet viaţa din familia noastră", citat după Cleopa Paraschiv,Icoană...
  17. Acatistul Maicii Domnului Prodromiţa, icosul 1
  18. Odată L-am văzut trecând /cu turma pe Păstorul blând, /mergea cu dânsa la izvor /blândul Păstor, blândul Păstor...Traian Dorz, Cântări nemuritoare
  19. O, Fecioară preamărită, înfrumuseţarea prodromiţilor şi lauda închinătorilor, tu i-ai spus Sfântului Petru Athonitul ca "Muntele Athosului l-am ales din toate părţile pământului şi am hotărât să îl afierosesc spre a fi îndestulată locuinţă monahilor si pustnicilor", şi în acest munte ai voit a aduce icoana ta. O,împăcarea noastră cu Dumnezeu, care ne-ai dăruit nouă praznic de minuni izvorâtor al icoanei tale, nimeni n-a pierit din cei ce aveau spre tine nădejdea bunei credinţe. Tu, care împleteşti cununi după vrednicie celor ce te lauda şi dăruieşti cererile tuturor ce te cinstesc după cuviinţă, din negura patimilor mântuieşte-ne, curăţind necurăţia noastră. Neadormită nouă păzitoare, care degrabă îi întâmpini pe cei ce te cheamă, dat-ai robilor tăi chipul feţei tale cel preacinstit şi cu totul luminos, pe care îl sărutăm mulţumind, şi cu dragoste şi credinţă închinându-i-ne. Arată-ţi milele tale, Născătoare de Dumnezeu, primind cererile de folos ale robilor tăi. Depărtează de la noi norul patimilor şi al ispitelor, izbăveşte-ne de toată vătămarea trupească şi sufletească şi fii mijlocitoare a mântuirii noastre. Ajută-i pe cei ce cu dragoste se închină chipului tău nefăcut de mână omenească, ca să cinstim înfricoşatele minuni, semnele mai presus de fire ale icoanei tale. O, pavăză tare a clerului bisericesc şi sprijin al celor din cinul monahicesc, miluieşte şi mântuieşte cu rugăciunile tale pe ortodocşii arhierei, preoţi şi diaconi, pe toţi monahii şi pe tot poporul la icoana ta făcătoare de minuni. Caută spre noi cu milostivirea ta si cu rugăciunea ta, învredniceşte-i pe toţi creştinii să vieţuiască cu Hristos şi în locaşurile cereşti să se desfăteze. Cercetează-ne, maică iubitoare de fii, pe noi, robii tăi, cu darul tău şi dăruieşte celor neputincioşi tămăduire şi sănătate desăvârşită, linişte celor înviforaţi şi mântuire tuturor, în vecii vecilor. Amin.
  20. 1. O, fecioară preacurată de-a pururi sfinţită, / Tu, podoaba prodromiţilor nebiruită, / Laudă închinătorilor nebiruită… // 2. Sfântul Petru Athonitul aflat-a prin tine / că-i ales Muntele Athos să ţi se închine, / loc ales Muntele Athos să ţi se închine. // 3 Sfântul Petru Athonitul aflat-a uimit / că-i ales Muntele Athos şi-i afierosit, / pentru cei cuvioşi monahi afierosit. // 4. Icoana ta nelucrată de mâini pământeşti, / hotărât-ai Sfântului Munte să o dăruieşti, / împăcarea cu Dumnezeu să o dăruieşti. // 5. Izvor de praznic şi mântuire e a ta icoană, / prin ea, cununi ne dăruieşti, o, tu fără prihană, / cununi după vrednicie, o, tu fără prihană. // 6. Haruri dăruieşti celor ce te slăvesc şi te cinstesc, / cei care cu credinţă şi nădejde te măresc, / nu pier nicidecum cei care cu nădejde te măresc. // 7. Tu,din negura patimilor mântuieşte-ne, / şi din necurăţia noastră, curăţeşte-ne, / o,tu,preacurată fecioară, curăţeşte-ne.// 8. Tu, a noastră păzitoare neadormită,/ Robilor tăi,chipul feţei tale preacinstită,/ dat-ai lor chipul feţei tale preacinstită. // 9. Tu, degrabă,ne întâmpini pe cei ce te chemăm, / chipul tău luminos, mulţumind îl sărutăm, / cu dragoste închinându-ne îl sărutăm. // 10. Arată-ţi milele tale, sfântă născătoare, / primeşte cererile de folos şi a noastră strigare, / ale robilor tăi cereri şi a noastră strigare. // 11. Depărtează al patimilor nor din zare, / izbăveşte-ne de ispite şi vătămare, / de trupeasca şi sufleteasca vătămare. // 12. Fii a mărturisirii noastre mijlocitoare,/ ajută-i pe cei ce cu dragoste arzătoare, / se închină ţie cu dragoste arzătoare. // 13. Chipul tău nefăcut de mână omenească / i se închină cei ce ştiu să te cinstească, / înfricoşatele minuni ştiu să le cinstească. // 14. O, pavăză tare a clerului bisericesc, / tu, stăpână a celor din cinul monahicesc, / acoperământul cinului monahicesc… // 15. Miluieşte şi mântuieşte pe ortodocşi, / cu rugăciunile tale pe Părinţii cuvioşi, / pe diaconi şi popor şi pe cei cuvioşi… // 16. Pe credincioşi şi pe Părinţii prodromiţi / ce la icoana ta se-nchină pururea smeriţi, / la icoana ta făcătoare de minuni smeriţi. // 17. Ocroteşte-i şi cată cu a ta milostivire / spre noi şi învredniceşte-ne de iubire, / pentru Hristos, învredniceşte-ne de iubire. // 18. Ca toţi creştinii în locaşurile cereşti / să se desfăteze şi cu Hristos pe veci / să vieţuiască în desfătare cu Hristos pe veci. // 19. Cercetează-ne, maică de fii,iubitoare, / pe robii tăi cu mila ta, sfânta apărătoare, / pe noi cu darul tău, sfânta apărătoare. // 20. Dăruieşte mântuire tuturor şi har deplin / şi tămăduire celor neputincioşi, amin, / linişte celor înviforaţi, în veci, amin. //
  21. Copia Icoanei Maicii Domnului, Prodromiţa, luminată fiind de fulgerul luminii dumnezeieşti, pe cei binecredincioşi îi acoperă de toate necazurile şi norii păcatelor îi risipeşte, păzeşte şi acoperă pe cei ce o cinstesc, de toată reaua lucrare a cumpliţilor vrăjmaşi. Şi ne izbăveşte de tulburarea cea lumească, pentru ca, mântuindu-ne cu al său ajutor, cu cântări de dragoste şi mulţumire cinstind-o, pe Maica Domnului să o slăvim.

Articole înrudite

Bibliografie

  • Cleoapa Paraschiv, Icoana nefăcută de mănă omenească PRODROMIŢA,ed. Panaghia
  • Ieromonah Ioanichie Bălan, Vetre de sihăstrie Românească, secolele IV-XX, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,Bucuresti-1982

Legături externe

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte