Icoane pe sticlă
Pictura icoanelor pe sticlă este o tehnică veche, introdusă în Transilvania după anexarea regiunii la Imperiul Habsburgic (1699). A cunoscut o răspândire la nivel de masă și un mare avânt ca urmare a unei minuni petrecute la Nicula, în nordul Transilvaniei, unde la 15 februarie 1694 (sau 1699, conform altor surse) pe chipul Fecioarei cu Pruncul reprezentată în icoana pe lemn a bisericii ar fi curs lacrimi, timp de 26 zile. Acest eveniment miraculos a transformat satul în destinația unor mari pelerinaje, ocazie cu care credincioșii doreau să-și procure o imagine a Maicii Domnului, pe care să și-o ducă acasă. De aici a început o vastă răspândire a picturii de icoane pe sticlă în Transilvania.
Muzeul de icoane pe sticlă Pr. Zosim Oancea - Sibiel
Muzeul Pr. Zosim Oancea din Sibiel găzduiește cea mai mare expoziție de icoane pe sticlă din Transilvania existentă în prezent, o splendoare de creativitate artistică de inspirație religioasă născută din bogăția tradiției creștine ortodoxe și din fantezia pictorilor țărani români.
Fuziune unică a tradițiilor orientale cu tehnicile occidentale, icoanele pe sticlă cunosc o mare înflorire în această regiune a României în primele decenii ale secolului al XVIII-lea, atingând culmea dezvoltării între 1750 și sfârșitul anilor 1800, dar ajungând aproape să se stingă apoi între cele două războaie mondiale.
Constituită începând cu anul 1969, operă a părintelui Zosim Oancea și a comunității din Sibiel, bucurându-se și de susținerea unor instituții și donatori privați români și străini, colecția acestui muzeu prezintă, prin cele 600 de opere de artă, principalele tipuri de icoane pe sticlă, împreună cu opere ale unora din cei mai importanți pictori de icoane (atunci când aceștia sunt cunoscuți).
Vizitarea Muzeului din Sibiel oferă ocazia de a descoperi figura celui al cărui nume îl poartă: Părintele Zosim Oancea, om și preot de excepție. Inteligenței lui clarvăzătoare și neobositei lui tenacități i se datorează acest extraordinar muzeu din inima României.
Surse
- http://www.sibiel.net (Textul de față este publicat cu permisiunea autorului: Giovanni Ruggeri)
