Fericirile

De la OrthodoxWiki
(Redirecționat de la Fericiri)
Salt la: navigare, căutare

Fericirile sunt o serie de binecuvântări pronunțate de Domnul Iisus Hristos în Evanghelia după Matei 5:1-12. Se numesc fericiri pentru că fiecare din ele începe cu cuvântul Fericiți...

Cuprins

Uzul liturgic

Acest articol face parte din seria
Imnografie
Cărți și perioade liturgice
Acatistier | Aghiazmatar | Apostol
Ceaslov | Evanghelie | Liturghier
Molitfelnic | Minei | Octoih
Panihidă | Penticostar | Tipic | Triod
Noțiuni de imnografie
Acatist | Aleluia | Antifon
Automelă | Axion | Canon | Catavasie
Cântarea Casianei | Cântarea Maicii Domnului
Condac | Cuvine-se cu adevărat | Doxologie
Ecfonis | Ectenie | Fericirile | Glas | Heruvic
Idiomelă | Imn | Irmos | Luminândă
Ode biblice | Paraclis | Polieleu | Prochimen
Psalmii din Tipic | Stihiră | Stihoavnă
Tropar | Tropar dogmatic | Unule Născut
Imnografi
Andrei Criteanul | Casiana Imnografa
Cosma Imnograful | Efrem Sirul
Ioan Scolasticul | Iosif Imnograful | Nicodim Aghioritul
Roman Melodul | Teodor Studitul | Matei Vlastares
Editați această casetă

Fericirile sunt cuprinse în Sfânta Liturghie ortodoxă în riturile slav și românesc.[1], în practica monastică bizantină, în Obedniță și în alte slujbe. În contextul Sfintei Liturghii, ele alcătuiesc antifonul al treilea. În timpul cântării celui de-al treilea antifon se face Vohodul Mic.

Fericirile din Sfânta Liturghie încep cu o frază luată din Evanghelia după Luca 23,42:

Întru Împărăția Ta când vei veni, pomenește-ne pe noi, Doamne.

Și continuă:

Fericiți cei săraci cu duhul, că a acelora este Împărăția Cerurilor.
Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
Fericiți cei blânzi, că aceia vor moșteni pământul.
Fericiți cei ce flămânzesc și însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.
Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui.
Fericiți cei curați cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.
Fericiți făcătorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, ca a lor este Împărăția Cerurilor.
Fericiți veți fi voi când va vor ocărî și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind din pricina Mea. Bucurați-vă și vă veseliți, că plata voastră multă este în ceruri. (Matei 5:2-12; Cf. Luca 6:20-26)

Se încheie cu:

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, și acum și pururea și în vecii vecilor, amin.

În Sfânta Liturghie există diferite tropare ce se citesc între aceste versete, în funcție de rânduiala din Tipic[2]. Aceste tropare pot fi citite la Obedniță când tipicul prevede că aceasta se face în locul Sf. Liturghii.

Când rânduiala tipiconală nu prevede nici Liturghie nici Obedniță, atunci Fericirile se reduc la următoarele versuri:

Pomenește-ne pe noi, Doamne, când vei veni întru Împărăția Ta.
Pomenește-ne pe noi, Stăpâne, când vei veni întru Împărăția Ta.
Pomenește-ne pe noi, Unule Sfinte, când vei veni întru Împărăția Ta.

Învățături

După cum ne învață Biserica, Fericirile prezintă în modul cel mai sintetic viața duhovnicească a omului. Ele sunt o introducere la învățăturile Mântuitorului Hristos. În Liturghia Ortodoxă Fericirile sunt cântate la ieșirea cu Sfânta Evanghelie, când aceasta este adusă înaintea credincioșilor ca fiind cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu. Și Sfânta Evanghelie și Biserica ne învață că nu se pot cuprinde tainele lui Hristos și că nu se poate intra în Împărăția lui Dumnezeu decât urmând învățăturile Mântuitorului din textul Fericirilor.

După rugăciunea de a fi pomeniți întru Împărăția lui Dumnezeu (Întru Împărăția Ta când vei veni, pomenește-ne pe noi Doamne), Hristos însuși ne vorbește atrăgându-ne atenția asupra condițiilor intrării în împărăția Sa (Matei 5, 3-12). „Să nu te întristezi dacă nu auzi dăruindu-se de fiecare fericire Împărăția cerurilor, ne avertizează Sfântul Ioan Gură de Aur. Chiar dacă răsplățile sunt diferite totuși toate duc în Împărăția cerurilor”.

Fericiți cei săraci cu duhul, că a acelora este Împărăția Cerurilor - sărăcia cu duhul sau smerenia de bună voie (Sfântul Ioan Gură de Aur) este condiția esențială a intrării în Împărăție, ea ne deschide porțile cerului pentru că numai cel care își cunoaște nimicnicia însetează după Dumnezeu;

Fericiți cei ce plâng, că aceia se vor mângâia - plângerea este mântuitoare atunci când este o expresie a pocăinței, a străpungerii inimii și a întoarcerii spre Dumnezeu;

Fericiți cei blânzi, că aceia vor moșteni pământul - blândețea, cel dintâi rod al bunătății și al iubirii aproapelui, ne face asemenea lui Hristos: „Învățați-vă de la Mine, că sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă sufletelor voastre”(Matei 11, 29);

Fericiți cei ce flămânzesc și însetează de dreptate, că aceia se vor sătura - dreptatea înseamnă aici cucernicie (Sfântul Ioan Gură de Aur), virtutea în general (Sfântul Chiril al Alexandriei) pe care trebuie să o căutăm cu toată dorința inimii noastre;

Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui - milostenia izvorăște din iubirea de Dumnezeu și de aproapele și se arată prin ajutorarea trupească și sufletească a semenilor și atrage mila lui Dumnezeu asupra noastră;

Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu - curăția inimii o dobândim atunci când reușim să smulgem din ea rădăcinile păcatului, adică poftele și gândurile rele, și o umplem de iubire și de dorința după Dumnezeu;

Fericiți făcătorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema - scopul a tot ceea ce facem în viață trebuie să fie pacea care este dar și har de la Duhul Sfânt, semn al prezenței Sale care ne transportă în „lăcașul” Său (Sfântul Serafim de Sarov);

Fericiți cei prigoniți pentru dreptate, ca a lor este împărăția cerurilor - luptând pentru dreptate, având ca arme adevărul și iubirea, până la a fi prigoniți ne identificăm cu Mântuitorul Care a suferit răstignire;

Fericiți veți fi voi când vă vor ocărî și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind din pricina Mea - prigonirea nu aduce fericirea decât dacă cel prigonit este cu adevărat nevinovat, dacă ocara este mincinoasă și victima este un martor al Adevărului, al lui Hristos Însuși.

Note

  1. În tradiția bizantină, cel de-al treilea antifon constă de de obicei din troparul zilei combinat cu versuri din psalmi, în timp ce în tradiția slavă și românească, cel de-al treilea antifon provine din Fericiri.
  2. A se vedea textele de la http://www.saintjonah.org/lit/ pentru exemple concrete (în engleză).

Legături externe

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi