Celibat

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Acest articol este incomplet.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor completându-l cu informațiile și referințele care lipsesc.


Celibatul clerului este practica potrivit căreia membrii clerului sau monahii, bărbaţi sau femei se abţin de la căsătorie şi de la orice fel de relaţii sau activitate sexual.

La Sinodul (Conciliul) de la Elvira (cca. 305-306 d. Hr.), în Spania a fost emis cel mai vechi canon cunoscut prin care se cerea tuturor membrilor clerului să îşi asume celibatul (canonul 33). Treptat, practica, devenită obligatorie, s-a extins în întreaga Biserică Occidentală, însă nu s-a impus niciodată în Răsăritul creştin.

În Biserica Ortodoxă, episcopii şi monahii sunt obligaţi să respecte votul curăţiei şi să trăiască în celibat. Preoţii şi diaconii sunt de obicei căsătoriţi. Candidaţii la preoţie şi diaconie trebuie să se căsătorească însă înainte de intrarea în ordinele mari ale clerului, adică înainte de hirotonia întru diacon. [1] Dacă nu sunt căsătoriţi până atunci, sunt ţinuţi să respecte rânduiala celibatului întreaga viaţă.[2]

Clericii se pot căsători o singură dată; în situaţia în care rămân văduvi sau din motive întemeiate se desface căsătoria, aceştia sunt ţinuţi să trăiască în curăţie.

Alegerea celibatului este însă una liberă, pe baza vocaţiei proprii, şi nu este considerată o alegere legitimă atunci când cel care optează pentru celibat face acest lucru pentru că ar dispreţui căsătoria. [3]

Regula celibatului episcopilor este stabilită prin canoanele Sinodului al VI-lea Ecumenic. [4]. Aceştia trebuiau să fie necăsătoriţi, însă puteau fi aleşi dintre cei căsătoriţi dacă soţia accepta despărţirea şi se retrăgea la mănăstire.

În alte Biserici

Preoţii se pot căsători, în principiu, şi în Bisericile Catolice Orientale, însă în unele jurisdicţii din afara spaţiului tradiţional al Bisericilor Catolice Orientale, episcopii de rit latin, unde se respectă regula romano-catolică a celibatului tuturor preoţilor, nu au recunoscut ca validă hirotonia preoţilor căsătoriţi de rit oriental, ceea ce a contribuit la revenirea sau trecerea mai multor clerici catolici de rit oriental şi a parohiilor acestora la Ortodoxie (mai ales în America).

Note

  1. Potrivit canoanelor 26 apostolic; 3, 6, 13 al Sinodului al VI-lea Ecumenic; can 11 al Sinodului de la Neocezareea (cca. 314-315 d. Hr.). Prescripţia era valabilă şi pentru diaconiţe (can. 15 al Sinodului de la Calcedon).
  2. can. 26 apostolic; 16 al Sinodului de la Calcedon; can. 6 al Sinodului al VI-lea Ecumenic; can. 6 şi 18 ale Sf. Vasile cel Mare.
  3. Canoanele 51 apostolic şi can. 1, 4,5, 9, 10 ale Sinodului de la Gangra (340).
  4. Canoanele 12 şi 48

Surse şi legături externe

Unelte personale
Spații de nume
Variante
Acțiuni
Navigare
Donate

Please consider supporting OrthodoxWiki. FAQs

Trusa de unelte
În alte limbi