Birocrați, renameuser, Administratori
14.991 de modificări
Modificări
m
→Istoric: leg. int.
În 1775, în apropierea mănăstirii este construită Noua Curte Domnească (denumită ulterior „Curtea Arsă” datorită unui incendiu devastator), fapt care a permis mănăstirii să devină reşedinţă domnească pentru unele figuri istorice ale României. Pentru scurte perioade de timp, în casele domneşti ridicate în jurul mănăstirii de Mihai Viteazu şi-au avut reşedinţa domnească Constantin Mavrocordat (1735-1741), Alexandru Constantin Moruzzi (1793-1796) şi Alexandru Ipsilanti (1796-1797).
În 1825 clădirile complexului mănăstirii au fost reperate pentru a-i servi primului domn pământean, Grigore al IV-lea Ghica (1822-1828) ca reşedinţă domnească. Între anii 1827-1837 mănăstirea este restaurată, iar în 1838 a fost zugrăvită pe dinăuntru, din iniţiativa [[arhimandrit]]ului Teodosie Contopulo. Acesta adaugă bisericii un [[pridvor ]] şi repară turla mare. Cutremurul de gradul 7,5 din data de 23 ianuarie 1838 a afectat însă din nou mănăstirea.
Între anii 1828-1829, în timpul războiului ruso-turc casele domneşti sunt transformate în spital, deservind armata rusă. În perioada imediat următoare, clădirile complexului au funcţionat ca spital militar pentru oastea română. Începând cu anul 1855 şi până în anul 1862, a funcţionat aici Şcoala de medicină. În anii 1854, 1876, 1897 au loc o serie de reparaţii ale construcţiilor din interiorul mănăstirii.
