Lavră
| Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!
Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului. |
| La acest articol se lucrează chiar în acest moment!
Ca o curtoazie față de persoana care dezvoltă acest articol și pentru a evita conflictele de versiuni din baza de date a sistemului, evitați să îl editați până la dispariția etichetei. În cazul în care considerați că este necesar, vă recomandăm să contactați editorul prin pagina de discuții a articolului. |
În Biserica Ortodoxă, se numeşte Lavră (gr. Λαύρα; sl: Ла́вра) o mănăstire mare care se bucură de un mare prestigiu pe plan regional, funcţionând ca centre de spiritualitate şi cultură; de obicei se referă la mănăstiri care au fost şi foarte bogate, beneficiind, într-o anumită perioadă istorică, de privilegii fiscale şi legale importante. Iniţial, desemna un grup de chilii sau peşteri în care trăiau sihaştri reuniţi în jurul unei biserici centrale şi, uneori, a unei trapeze (refectoriu). În sensul iniţial, termenul desemna în limba greacă o "cărare" sau "alee".
Istoric
The Lavrite style of living has its origins in the early fourth century with the founding of a settlement of cells in the Nitrean desert at a site known as Nitria, named for the nearby town of the same name. It was a community of 600 hermits lived scattered over the area, reliant on the town of Nitria for bread, but with their own priest and church. Saint Euthymius the Great (377 - 473) founded one of the early Lavras in fifth-century Palestine.[1] The Lavra of Saint Sabbas the Sanctified (†532), known as Mar Saba, is one of the most ancient continuously functioning monasteries in the Christian world.
A similar system was established by Saint Gerasimus, with 70 cells surrounding a cenobium, again with monks progressing into the cells after time spent in the coenobium. Weekdays were spent in the cells, accompanied only by a rush mat, a small amount of food and palm blades with which to make ropes and baskets. On Saturdays they would bring their handiwork to the coenobium and receive communion together, returning to their cells on Sunday evening. Cells were left open, and those in need could take whatever they wished from the cell if it were found empty. The lavra had a priest; the lavra’s contact with the outside world, and at least two ordained deacons.
The largest and the most important Russian Orthodox monasteries have been called lavras and have been subordinated directly to the Patriarch of Moscow. In 1721, they became subordinated to the Holy Synod. The Great Lavra founded by Athanasius the Athonite in 963 is the oldest monastery on Mount Athos.
List of lavras
- Georgian Orthodox Church:
- David Gareja Lavra (since 1505)Format:Fact
- Greek Orthodox Church:
- Lavra of St. Sabbas (Mar Saba) (532)
- Megisti Lavra, Mount Athos (10th century): the Great Lavra
- Agia Lavra
- Polish Orthodox Church:
- Supraśl Lavra (since 1505)Format:Fact
- Russian Orthodox Church:
- Troitse-Sergiyeva Lavra (since 1744) Trinity-St. Sergius Lavra
- Alexander Nevsky Lavra (since 1797) St. Alexander Nevsky Lavra
- Ukrainian Greek Catholic Church:
- Univ Lavra (since 1898) Univ Holy Dormition Lavra of the Studite Rite
- Ukrainian Orthodox Church:
- Kyiv Pechersk Lavra (since 1598) Kyiv Caves Lavra
- Pochayiv Lavra (since 1833) Pochayiv-Dormition Lavra
- Sviatohirsk Lavra (since 2004) Holy Mountains Lavra
Sursa
See also
Notes
- ↑ Parry (1999), p. 294
