Cartea I a Cronicilor: Diferență între versiuni
(Pagină nouă: Cărţile I şi II Paralipomena au format o singură carte în originalul ebraic, fiind distincte tot odată cu Daniel Bomberg, ca şi Cărţile Regilor.<ref name="Studiul">Vladim...) |
(→Bibliografie) |
||
| Linia 5: | Linia 5: | ||
<references /> | <references /> | ||
==Bibliografie== | ==Bibliografie== | ||
| − | #Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2 | + | #Vladimir Prelipcean, Nicolae Neaga, Gheorghe Barna, Mircea Chialda- Studiul Vechiului Testament, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4 |
| + | #Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Valeriu Anania, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2 | ||
Versiunea de la data 14 octombrie 2010 11:22
Cărţile I şi II Paralipomena au format o singură carte în originalul ebraic, fiind distincte tot odată cu Daniel Bomberg, ca şi Cărţile Regilor.[1][2] Traducătorii alexandrini şi Fericitul Ieronim le tratează ca două cărţi. În Vulgata se numesc Cronici. În Septuaginta denumirea lor este derivată de la grecescul paraleipo= a omite, făcând trimitere la ,,cele omise’’, ,,cele lăsate deoparte’’, ,,ceea ce nu s-a spus’’ din cărţile Regilor.[1][2]. ,,Titlul însă nu acoperă decât în mică măsură conţinutul".[2]. În afara celor 4 cărţi ale Regilor, autorul a mai utilizat şi numeroase alte izvoare pe care le menţionează în carte, scrieri din care nici una nu ne e cunoscută.[2]
- Cărţile sunt scrise în mod sigur după ieşirea edictului lui Cirus(538 î.Hr).[1][2] În plus, autorul scrie în timpul dominaţiei persane (sec 6-4 î.Hr), deoarece moneda în circulaţie este daricul, iar lunile, după obicei persan, se numără şi nu se numesc cu nume propriu.[1] În timpul dominaţiei greceşti, deci după Alexandru cel Mare, moneda în circulaţie era drahma, iar lunile se numeau cu nume proprii.[1] Influenţele aramaizante indică epoca lui Ezra (sec 4 î.Hr), ca şi aramaismele din cărţile lui Ezra şi a lui Neemia.[1] Asemănările dintre această carte şi cartea lui Ezra (aproape cu aceleaşi cuvinte se descriu serbările religioase, aceleaşi sunt şi sacrificiile de adus în anumite zile, aproape aceleaşi sunt şi genealogiile) îl indică pe Ezra ca autor al acestei cărţi.[1] Talmudul, în tratatul Baba-Bathra, spune următoarele: ,,Ezdra a scris cartea sa şi genealogiile Paralipomenelor.’’[1]
Note
- ↑ 1,0 1,1 1,2 1,3 1,4 1,5 1,6 1,7 Vladimir Prelipcean, Nicolae Neagă, Gheorghe Bârna, Mircea Chialda- Studiul Vechiului Testament, pag173-177, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4
- ↑ 2,0 2,1 2,2 2,3 2,4 Biblia, traducere Anania, vezi bibliografia, introducere la Cărţile Paralipomena, pag449-450
Bibliografie
- Vladimir Prelipcean, Nicolae Neaga, Gheorghe Barna, Mircea Chialda- Studiul Vechiului Testament, Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4
- Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Valeriu Anania, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2
