Typos-ul lui Constans al II-lea

Typosul împăratului Constans al II-lea a fost un edict dogmatic imperial emis de acesta în septembrie 647 sau 648 în vederea încetării argumentelor hristologice din imperiu. "Typosul" este prescurtarea de la "Typos tes pisteos" sau "Model de credinţă".

A fost, probabil, întocmit de Patriarhul Pavel de Constantinopol (641-653), la solicitarea împăratului. Încercând să aducă pacea în imperiu în timpul controverselor monotelite, Constans al II-lea a interzis propovăduirea atât a monotelismului eretic cât şi a diotelismului ortodox, cerând ca învăţăturile să se limiteze la ceea ce fusese stabilit la primele cinci Sinoade Ecumenice. Când Papa Sfântul Martin al Romei a refuzat să accepte Typosul, el a fost depus şi exilat în Crimeea în 655. Sfântul Maxim Mărturisitorul s-a ales cu exilul în Tracia în 653 pentru refuzul său de a semna acest document.

Textul Typosului este păstrat în Acta de la Sinodul Lateran din 649.

Context istoric

După campania victorioasă în Balcani din 658, împăratul Constans al II-lea și-a îndreptat atenția spre Occident, în special spre Africa, cea mai amenințată de pericolul arab, și bastionul ortodox împotriva monotelismului. Aici trăia și-și desfășura activitatea sfântul Maxim Mărturisitorul, cel mai important teolog al timpului și unul dintre cei mai mari ai creștinismului.

Sub înrâurirea sfântului Maxim se ținuseră mai multe sinoade, care condamnaseră erezia monotelită, favorizată de guvernul bizantin. Populația nord-africană era câștigată pentru ortodoxie și, sub conducerea exarhului Grigorie, s-a și ridicat împotriva împăratului. Răscoala a fost însă înăbușită în 647 cu ajutorul arabilor.

Introducerea Typosului

Tulburările din Africa, care aveau în primul rând substrat religios, au dat de gândit împăratului Constans și de aceea el a căutat un mijloc de conciliere. În anul 648, el promulgă vestitul Typos, prin care este anulat și înlăturat din nartexul Sfintei Sofia, Ecthesisul.

Typosul interzicea „tuturor supușilor din Imperiu, care păstrau credința creștină neîntinată și aparțineau Bisericii catholice (ortodoxe) și apostolice de a se lupta sau certa unul cu altul asupra unei singure voințe sau unei singure lucrări (energii) și două voințe”. Typosul interzicea nu numai orice discuție cu privire la unicitatea ori dualitatea voinței, dar și orice lucrare scrisă asupra acestei chestiuni. Înlăturarea Ecthesisului din Sfânta Sofia nu era decât urmarea acestei hotărâri. Dar aceasta nu a adus rezolvarea problemei, fiindcă a nemulțumit atât pe partizanii monotelismului, cât și pe ortodocși.

Opoziția

Martin Mărturisitorul

Papa Martin, urcat pe tronul pontifical la 5 iulie 649, convoacă un sinod în luna octombrie, același an, la Lateran, la care participă 150 episcopi, majoritatea de sub jurisdicția sa, dar unii și din Africa. Sinodul condamnă atât Ecthesisul (impissima Ecthesis), cât și Typosul (scelerosus Typus), dar face vinovați pentru acestea nu pe împărați și guvernul de la Constantinopol, ci pe cei care au inspirat erorile dogmatice, anume pe patriarhii Serghie, Pirhus și Paul (urmașul lui Pirhus), pe care-i anatematizează.

Papa adresează o enciclică la toți episcopii și la toți clericii, iar o traducere grecească a actelor sinodului și o scrisoare foarte respectuoasă este adresată împăratului. Constans poruncește exarhului de Ravenna, Olympius, să meargă la Roma să aresteze pe papă, pe care nu-l recunoaște ca ales legal, și să impună tuturor episcopilor semnarea Typosului. Olympius, care sosește la Roma înainte de închiderea lucrărilor sinodului, și vede care era starea de spirit acolo și în rândul populației, nu numai al clerului, trece de partea papei și hotărăște să detașeze Italia de Imperiu, trecând-o în întregime sub autoritatea sa. Deoarece Bizanțul era absorbit complet de Orient, unde avea să lupte împotriva primei expediții navale a lui Mawiya, n-a reacționat, dar revolta lui Olympius a luat sfârșit odată cu moartea acestuia în 652.

Papa Martin a fost arestat în 653 de către succesorul lui Olympius și dus la Constantinopol, unde a fost judecat în fața senatului pentru înaltă trădare, adică pentru faptul că se asociase cu Olympius. Problemele religioase nu au fost aduse în discuție, cu toate încercările papei. Papa a fost maltratat, deși era bătrân și bolnav, condamnat întâi la moarte, apoi exilat în Chersones (Crimeea), unde moare în 656 de mizerie și foame.

Maxim Mărturisitorul

Puțin după aceea, sfântul Maxim Mărturisitorul este arestat în Italia, dus la Constantinopol și judecat ca Martin, de senat. El este acuzat atât de a fi fost aliat cu Grigorie, cât și pentru faptul că n-a recunoscut Typosul.

Senatul a arătat față de Maxim mai multă răbdare, în sensul că a încercat să-l determine pe acesta să admită ideile expuse în Typos. Tratamentul deosebit, în comparație cu acela al papei Martin, a fost determinat de faptul că sfântul Maxim Mărturisitorul era considerat șeful spiritual al ortodoxiei grecești.

El apăra și principiul, potrivit căruia împăratul este un laic și n-are dreptul să se amestece în problemele religioase, care sunt de competența exclusivă a Bisericii. Ideea aceasta nu era nouă, dar nimeni n-a apărat-o cu atâta forță ca sfântul Maxim.

După numeroase încercări nereușite, sfântului Maxim i se taie în fața mulțimii limba din rădăcini și mâna dreaptă ca să nu mai poată propovădui adevărul nici cu graiul, nici cu scrisul. El este exilat în fortăreața Schemarion din Lazica, pe coasta răsăriteană a Mării Negre. Acesta era de fapt al treilea exil al său (celelalte anterioare au fost la Vyzie în Thracia și Perberis). Aici, în urma chinurilor suferite moare la 13 august 662 în vârstă de 82 de ani.

Izvoare

• Emilian Popescu, Curs de Bizantinologie, Facultatea de Teologie a Universității București.
• The Oxford Dictionary of the Christian Church (3rd ed.), p. 1649

Legături externe

• https://en.wikipedia.org/wiki/Typos_of_Constans