Biserica Sfânta Filofteia „Răzvan” (București)

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 15 februarie 2016 18:27, autor: Ghighi (Discuție | contribuții) (→‎Biserica în prezent)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la: navigare, căutare

Cu o istorie de aproape 400 de ani, Biserica Sfânta Filofteia „Răzvan” se află în vechea vatră a Bucureștiului, pe o stradă care îi poartă numele (Biserica Răzvan), ce leagă Calea Moșilor de strada Cavafii Vechi. Este printre puținele biserici din Capitală construite în stil bazilical, specific primului mileniu creștin. Tradiția spune că inițial a fost ridicată în 1597 de către domnul Moldovei, Ștefan Răzvan, și a fost apoi refăcută de vornicul Răzvan, în 1620. Biserica a fost zidită din temelie în 1707, printre ctitorii de atunci fiind și marele vornic Ianache Văcărescu. Sfântul lăcaș are două hramuri: Adormirea Maicii Domnului (15 august) și Sfânta Mare Muceniță Filofteia de la Curtea de Argeș (7 decembrie).

Istoric

Una dintre cele mai vechi biserici din București, Biserica Sfânta Filofteia-Răzvan a păstrat extrem de puține date istorice referitoare la ctitorii săi și anul în care a fost zidită prima dată. Nicio inscripție veche nu s-a mai găsit, astfel încât nu se poate spune cu exactitate cine a pus piatra de temelie. În arhiva bisericii s-au descoperit doar unele pomelnice vechi și însemnări ale preoților care au slujit în sfântul lăcaș de-a lungul timpului. Ceea ce se știe din cercetările arheologice este că a fost zidită pe urmele unei biserici din lemn din secolul al XVI-lea. Conform tradiției, ar fi fost construită în 1597 de către domnul Ștefan Răzvan al Moldovei. Această veche tradiție este consemnată în „Calendaru Anticu” din București (1875), care menționează că biserica a fost zidită în 1597, în timpul domnitorului Țării Românești, Mihai Viteazul, de către Ștefan al II-lea Răzvan Voievod, domnul Moldovei, în semn de înfrățire a celor țări surori. O dovadă a vechimii sale este stilul arhitectonic bazilical, fiind construită în plan dreptunghiular, cu o singură absidă care formează Sfântul Altar.

Următoarea biserică a fost construită de către vornicul Răzvan, identificat de unii istorici cu „căpitanul Răzvan”, care este amintit într-un document din anul 1644, în timpul voievodului Matei Basarab[1], precum și în vechile pomelnice ale bisericii, care încep cu numele său.

Biserica Sfânta Filofteia-Răzvan a fost zidită din temelie între anii 1706 și 1707, așa cum mărturisește pisania acesteia: „În slava lui Dumnezeu s-au înălțat din temelie această sfântă biserică unde se prăznuiește Adormirea Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, de jupân Ianache Văcărescu vie aga și jupâneasa sa Stanca, cu fiii lor Constantin și Barbu, și de Vlădoaia jupâneasa căpitanului Pană cu fiul ei Bârca Cluciarul, și s-au înfumusețat cu toate podoabele, în zilele domnului Constantin B.B. Voievod și a Mitropolitului Chir Teodosie, începându-se în mai la anul 1706 și s-au ispravit în luna septembrie anul 1707”.

Săpăturile arheologice efectuate în 1958 au scos la lumină mai multe temelii și pivnițe datând din secolele XVII-XVIII, ceea ce a condus la concluzia că aceasta era biserica unei mănăstiri. Istoricul Ionescu-Gion amintește despre Mănăstirea Răzvan care „posedă moșii în Vlașca și diferite proprietăți în București”, pe podul Șerban Vodă având „case, prăvălii, pivnițe și locuri virane”. [2]Fiind considerată o mănăstire bogată, domnitorul Constantin Brâncoveanu a închinat-o Bisericii Sfântul Gheorghe-Nou, situată în apropiere, care este ctitoria sa.[3]Și tot în acest timp Mănăstirea Răzvan a devenit metoc al Bisericii Sfântul Mormânt din Ierusalim.

În decursul anilor, sfântul lăcaș a avut nevoie de mai multe reparații și restaurări, mai ales după incendiile și cutremurele din secolele XVIII-XIX. „Focul cel mare” din 1847, care cuprinsese în mai puțin de o oră toată partea de răsărit a orașului și arăta ca „un ocean de flăcări care distrugea fără milă toate bogățiile” [4], a cuprins și Biserica Sfânta Filofteia-Răzvan. Acest lucru a dus la repararea ei capitală, între anii 1857 și 1859, când a fost construit un turn-clopotniță din lemn, și a fost adăugat pridvorul, în stil brâncovenesc. Tot în timpul acestor lucrări, biserica a fost repictată de către zugravii Constantin Lecca și Mișu Popp și se crede că atunci au fost acoperite inscripțiile vechi care ar fi dovedit cine au fost ctitorii. Patru ani mai târziu, reparată și înfrumusețată, Mănăstirea Răzvan a fost transformată în biserică parohială, odată cu decretul de secularizare din 1863, prin care averile mănăstirești au fost trecute în proprietatea statului.

Biserica în prezent

Despre modul în care arăta lăcașul de cult în anii ‘30 ai secolului al XX-lea, istoricul George D. Florescu spune următoarele: „În interiorul bisericii se află lespedea mormântală a lui Bârcă Cojescu bivvel logofăt pristăvit la 1732 alături de al Vlădaiei și al Maricăi, soția lui Bârcă, din 1709. Lăcașul bisericesc, azi complectamente restaurat și fară nici o urmă de vechime, avea în vremuri loc mare împrejmuitor care între anii 1900-1907 a fost vândut de ministerul de domenii la particulari. Aceștia construind locuințe, au înăbușit biserica”.[5] Odată cu modernizarea orașului, mai ales în zona centrală, au fost construite străzi și bulevarde, ceea ce a dus la înălțarea căilor de acces. Așa se face că în prezent, nivelul pe care se află sfântul lăcaș este cu mult mai jos decât nivelul străzilor din împrejurimi.

Începând din 1970, Biserica Sfânta Filofteia-Răzvan a trecut printr-o serie de reparații și restaurări, pentru readucerea ei în forma inițială. Lucrările au fost făcute după planurile întocmite de arhitectul Eugen Chefneaux. Astfel, a fost înlăturat tot ceea ce s-a adăugat în timp, inclusiv turnul-clopotniță din 1857, care a fost refăcut în forma actuală. Biserica are pereți groși de aproape un metru, iar pridvorul său se sprijină pe stâlpi masivi din cărămidă. Catapeteasma originală, sculptată în lemn natur, a fost restaurată în 2009, fiind considerată o adevarată capodoperă, atât prin frumusețea dantelăriilor sculptate în lemn, cât și prin vechimea sa.

În prezent, Biserica Sfânta Filofteia-Răzvan se află într-un proces de restaurare și consolidare. Este inclusă în „Lista monumentelor istorice din România”, având codul de clasificare B-II-m-B-18158.01.[6]

Referințe

  1. ↑ Constantin G. Giurescu, „Istoria Bucureștilor din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre”, Editura pentru Literatură, București, 1966, p.72
  2. ↑ G.I.Ionescu-Gion, „Istoria Bucurescilor”, Fundația Culturală Gheorghe Marin Speteanu, Editura Mavios-Clio, București 1899, p.193.
  3. ↑ D. Papazoglu, „Istoria începutului orașului București astăzi capitala României și reședința I.S. Carol I de Hohenzollern, domnitorul românilor”, Tipografia Ion Weiss, București, 1870”, p. 299
  4. ↑ George Potra „Din Bucureștii de ieri”, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1990, vol 1 pp. 155-156
  5. ↑ George D. Florescu, „Din Vechiul București – Biserici, curți boerești și hanuri după două planuri inedite dela sfârșitul veacului al XVIII-lea, Editura 1935, p.41-42.
  6. ↑ Institutul Național al Patrimoniului http://patrimoniu.gov.ro/ro/monumente-istorice/lista-monumentelor-istorice

Surse

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Biserica_Sfânta_Filofteia_„Răzvan”_(București)&oldid=42179”