Sabelianism
Sabelianismul, cunoscut şi sub numele de modalism sau modalism monarhianist, este o erezie care afirmă că Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt diferite moduri sau aspecte ale unui Dumnezeu, şi nu trei Persoane distincte. Afirmarea unitaristă a lui Dumnezeu este descrisă de obicei printr-o analogie: apa are trei stări de agregare: gheaţă, lichid şi vapori care par să fie substanţe diferite, deşi în realitate ele sunt formate din acelaşi compus chimic, H2O. În acelaşi fel, pentru sabelieni şi modalişti Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt doar ar părea să fie trei Persoane diferite, fiind în realitate doar manifestări diferite ale unul Dumnezeu solitar.
Paternitatea ereziei
Această erezie îi este atribuită lui Sabelius (Sabelie), care a răspândit o formă a acestei doctrine în Roma secolului al III-lea. Ipolit de Roma, un scriitor şi mucenic creştin din perioada primară l-a cunoscut personal pe Sabelius şi îl menţionează în lucrarea sa Philosophumena (sau Respingerea tuturor ereziilor). El ştia că Sabelius nu agrea teologia trinitară, și a numit monarhianismul modalist erezia lui Noetos, nu a lui Sabelius.
Răspândire, combatere, condamnare
Sabelianismul a fost adoptat de unii creştini din Cirenaica, cărora Dimitrie, Patriarhul Alexandriei, le-a scris scrisori împotriva acestei erezii.
Unul din principalii adversari ai sabelianismului a fost Tertulian, care a etichetat mişcarea cu numele de "patripassianism," de la cuvintele latineşti pater pentru "părinte" şi passus (participiu de la verbul patior, pati, passus), "a suferi", deoarece această erezie implica faptul că Tatăl a suferit pe Cruce. Termenul a fost inventat de Tertulian în lucrarea sa Adversus Praxeam, Capitolul II: "Prin aceasta, Praxeas i-a făcut diavolului un dublu serviciu la Roma: el a dat deoparte profeţia şi a căzut în erezie; el l-a ridicat pe Paraclet şi l-a răstignit pe Tatăl." (Cu toate acestea, trebuie reţinut că în acest context, acest termen este folosit ca un epitet împotriva lui Praxeas, un anti-montanist timpuriu, iar aici nu îi este aplicat sabelianismului.)
Sabelius a fost excomunicat ca eretic de Papa Calixt I în 220 D.H..
În ciuda respingerii sabelianismului/modalismului de către Biserică de aproape 1800 de ani, în zilele noastre el este acceptat în principal de unele grupări penticostale - „Oneness Pentecostalism” („penticostalismul unimii”) sau „Jesus only” (”numai/singur Iisus”).
