Biserici Vechi-Orientale

Termenul Vechi-Oriental se referă la bisericile creștine de tradiție răsăriteană care recunosc doar primele trei Sinoade Ecumenice ale Bisericii Ortodoxe- sinoadele Întâi de la Niceea, Întâi de la Constantinopol și Sinodul de la Efes. Bisericile Vechi-Orientale resping definirile dogmatice ale Sinodului de la Calcedon, fiind numite din această cauză și "necalcedoniene" sau "anticalcedoniene".

Deși se intitulează oficial "Biserici Ortodoxe Orientale", în ciuda denumirii asemănătoare, ele se deosebesc de Bisericile „Ortodoxe Răsăritene”.

Bisericile Vechi-Orientale s-au despărțit de celelalte Biserici creștine în secolul al V-lea. Separarea a apărut în parte din refuzul Bisericilor Orientale Ortodoxe de acceptare a dogmei Hristologice promulgate de Sinodul de la Calcedon, conform căreia Iisus Hristos are două naturi (firi) – una divină și una umană, cu toate că acestea sunt inseparabile și acționează ca o singură Persoană. Pentru aceste comunități și pentru ierarhii lor, acest lucru însemna o acceptare a nestorianismului. În schimb, ei susțineau o formulă care accentua unitatea Întrupării, dincolo de orice alte considerente. Bisericile Vechi-Orientale sunt numite în tradiția Ortodoxiei Calcedoniene biserici monofizite, dar ele resping această etichetă, asociată cu monofizitismul eutihian, folosind în schimb termenul de biserici „necalcedoniene” sau „miafizite”. Creștinii Vechi-Orientali de astăzi au respins învățăturile extreme ale lui Eutihie, monofizite, care susțineau existența unei singure firi a lui Hristos, cea dumnezeiască, adoptând în schimb o credință miafizită, a unei firi dumnezeiești compuse a lui Hristos. În Ortodoxia Răsăriteană aceste comunități mai sunt numite și “anti-Calcedoniene”; Ortodoxia Calcedoniană susține existența a două firi în Hristos, una dumnezeiască și una omenească, potrivit formulei Sinodului al IV-lea Ecumenic: "nedespărțite, neîmpărțite, neamestecate și neschimbate".

În secolul XX, au fost deschise căi de dialog între Bisericile Vechi-Orientale și Ortodoxia Calcedoniană; unii teologi susțin că cele două comunități au o Hristologie asemănătoare, dar folosesc o terminologie diferită (dată fiind complexitatea termenilor grecești folosiți, care nu au echivalente riguros exacte în alte limbi); dincolo de aceste discuții, Bisericile Vechi-Orientale refuză totuși să accepte Sinodul al IV-lea Ecumenic și celelalte Sinoade Ecumenice care au urmat, acest lucru constituind un impediment major în realizarea unei unificări. Astfel, comuniunea euharistică nu există. De asemenea, Bisericile Vechi-Orientale au convenit asupra unor declarații hristologice comune cu Biserica Romano-Catolică și cu Biserica Ortodoxă Răsăriteană (Calcedoniană) [1].

Comuniunea Vechi-Orientală

Comuniunea Vechi-Orientală este un grup de Biserici necalcedoniene care sunt în comuniune euharistică deplină între ele [2]. Comuniunea include:

• Biserica Armeniei (Biserica Apostolică Armeană)
• Biserica din Alexandria (coptă)
• Biserica Ortodoxă Siriacă a Antiohiei (Vechii-Orientali Siriaci, Biserica „Iacobită”)
  • Biserica Siriacă Iacobită Malankara, o ramură și parte integrantă a Bisericii Siriace Vechi-Orientale, sub conducerea Patriarhului Vechi-Oriental al Antiohiei.
  • Biserică Coptă Britanică, parte canonică a Bisericii Britanice a Alexandriei din 1994
• Biserica Etiopiei (Biserica Tewahedo)
• Biserica Eritreei (Biserica Tewahedo)
• Biserica Indiei (Malankara, Biserica Siriană a Răsăritului)

Biserica Asiriană a Răsăritului

Biserica Asiriană a Răsăritului este uneori considerată o Biserică Vechi-Orientală. Totuși aceasta nu este în comuniune cu Bisericile Vechi-Orientale și are o hristologie nestoriană, diferită de dogmele stabilite la Sinodul de la Calcedon, dar într-un mod total opus miafiziților. Această Biserică era deja separată de Biserica Ortodoxă în vremea controversei monofizite; aceasta nu recunoaște nici Al Treilea Sinod Ecumenic, fiind astfel nu doar necalcedoniană, ci și „ne-efesiană”.

Diferențe doctrinale între calcedonieni și vechi-orientali

Potrivit Părintelui profesor Dr. Ioan Rămureanu, „monofizismul riguros, eutihian, a evoluat în decursul secolelor către un monofizism moderat, numit și monofizism verbal, deoarece astăzi neînțelegerea între necalcedonieni și ortodocși e mai mult o înțelegere de termeni.” Totuși, chiar și astăzi, doctrina necalcedonienilor este diferită de cea a ortodocșilor răsăriteni. Formula hristologică a ortodocșilor orientali, este miafizitismul, potrivit căreia, în Hristos, divinitatea și umanitatea erau unite într-o singură fire.

Sursa

en:Oriental Orthodox Churches

Articole înrudite

• Hristologie
• Sinodul de la Efes
• Sinodul de la Calcedon
• Monofizitism
• Miafizitism
• Nestorianism

Legături externe

În limba engleză:

• Biserici Ortodoxe Orientale
• Biserica Apostolică Armeană
• Declarația comună a Papei Ioan Paul al II-lea și Patriarhul Mar Ignatius Zakka I Iwas
• Biserica Coptă din Dispora
• Biserica Tewahedo Ortodoxă Etiopiană
• Sfântul Takla Haymanot Biserica Ortodoxă Coptă (Alexandria, Egipt)
• Site web despre unitatea dintre bisericile Orientale și cele Ortodoxe Răsăritene
• Biserici Ortodoxe Orientale
• Shroro – Publicația Bisericii Ortodoxe Siriace
• De ce sunt ortodox oriental în loc să fiu ortodox bizantin
• „Natura lui Hristos” (PDF) de Papa Shenouda al III-lea (Gayyid) al Alexandriei
• Unitatea Ortodoxiei Răsăritene-Orientale – Declarație oficială
• Un punct de vedere opus restabilirii comuniunii cu ortodocșii orientali este prezentat în acest articol: Împotriva unirii cu Bisericile Vechi-Orientale și diferențele teologice nerezolvate dintre ele
• Biblioteca Vechi-Orientală
• Iconografia vechi-orientală