Liturgică
Liturgica este acea disciplină a Teologiei Practice, care se ocupă cu studiul metodic și sistematic al cultului divin public al Bisericii creștine ortodoxe[1].
Cuprins
Obiect
Obiectul Liturgicii este cultul, prin cult înțelegându-se totalitatea actelor, a formelor și a rânduielilor întrebuințate de Biserică, prin care ea cinstește pe Dumnezeu și pe sfinți și prin care, totodată, împărtășește credincioșilor harul sfințitor al lui Dumnezeu[2].
Împărțire
Studiul Liturgicii se împarte de obicei în două mari subdiviziuni:
- Liturgica Generală (teoretică)
- Liturgica Specială (practică)
Liturgica Generală
Liturgica Generală prezintă teoretic noțiunea de cult, înțelesul ei, originile și evoluția cultului în Biserica creștină, dar și elementele din jurul cultului: persoanele liturgice (săvârșitorii cultului), timpurile liturgice (anul bisericesc și subdiviziunile lui), locașurile de cult, obiectele întrebuințate în cult etc.
Liturgica Specială
Liturgica Specială se ocupă cu studiul amănunțit al formelor și rânduielilor de cult ale Bisericii Ortodoxe de azi, adică a sfintelor slujbe cu tot ce stă în legătură cu ele (istorie și evoluție, rânduiala și tipicul lor explicate istoric, doctrinar, simbolic etc.).
Discipline înrudite și auxiliare
- Arheologia liturgică
- Imnografia sau imnologia
- Arta bisericească și istoria artei religioase: arhitectura, iconografia, imnografia (în aspectul ei poetic)
- Dreptul canonic
- Teologia Dogmatică
- Arheologia creștină
