Șerban Cantacuzino: Diferență între versiuni
m |
RappY (Discuție | contribuții) m (Adăugare legătură) |
||
| Linia 10: | Linia 10: | ||
În vremea sa a fost introdusă cultura porumbului, care la scurtă vreme a ajuns hrana de bază a țăranilor români. | În vremea sa a fost introdusă cultura porumbului, care la scurtă vreme a ajuns hrana de bază a țăranilor români. | ||
| − | Șerban Cantacuzino a înființat mai multe ateliere de tipărit (tiparnițe). Prin grija și cu cheltuiala sa, a apărut în 1688 faimoasa [[Biblia de la București (1688)|Biblie de la București]], prima traducere integrală a Bibliei în limba română, cunoscută și sub numele de ''Biblia lui Șerban Cantacuzino''. A fondat prima școală românească din București. | + | Șerban Cantacuzino a înființat mai multe ateliere de tipărit (tiparnițe). Prin grija și cu cheltuiala sa, a apărut în 1688 faimoasa [[Biblia de la București (1688)|Biblie de la București]], prima traducere integrală a Bibliei în [[limba română]], cunoscută și sub numele de ''Biblia lui Șerban Cantacuzino''. A fondat prima școală românească din București. |
Este ctitorul, printre altele, al [[Mănăstirea Cotroceni|Mănăstirii Cotroceni]] (pentru care a destinat toate veniturile obținute de la „Hanul lui Șerban Vodă”, zidit în centrul de atunci al Bucureștilor) și al bisericii Fundenii Doamnei, ambele în București. A înzestrat [[Mănăstirea Comana]], [[ctitorie]] a bunicului său, [[Radu Șerban]], cu satul Baldovinești. | Este ctitorul, printre altele, al [[Mănăstirea Cotroceni|Mănăstirii Cotroceni]] (pentru care a destinat toate veniturile obținute de la „Hanul lui Șerban Vodă”, zidit în centrul de atunci al Bucureștilor) și al bisericii Fundenii Doamnei, ambele în București. A înzestrat [[Mănăstirea Comana]], [[ctitorie]] a bunicului său, [[Radu Șerban]], cu satul Baldovinești. | ||
Versiunea curentă din 5 februarie 2024 23:29
Șerban Cantacuzino (n. 1640 – d. 29 octombrie 1688) a fost Domn al Țării Românești între anii 1678-1688.
Făcea parte din ilustra familie de origine bizantină a Cantacuzinilor, familie care a dat numeroși domnitori ai Țării Românești și ai Moldovei. Această familie se asimilase atât de bine în țările române, încât ajunsese să se afle în fruntea partidei boierești care lupta pentru a restrânge influența familiilor grecești de curând venite. Tatăl lui Șerban Vodă, marele postelnic Constantin Cantacuzino, se însurase cu o fată a lui Radu Șerban Basarab, astfel încât fiii lui se simțeau oarecum moștenitori ai vechilor domnitori „pământeni”.
Despre Șerban Vodă Cantacuzino se spune că nutrea speranța de a relua lupta împotriva turcilor, dar chiar în timpul domniei, Imperiul Otoman are o ultimă mare ofensivă spre apus, oștile sultanului asediind chiar Viena (1683). Șerban Vodă, ca și domnul Moldovei și principele Transilvaniei, fusese nevoit să însoțească armata turcă cu mica lui oștire. Cronicarii vremii spun că tunurile sale trăgeau cu cu ghiulele umplute cu paie, ca să nu facă rău creștinilor asediați.[1] Se mai află și astăzi lângă Viena o cruce de piatră ridicată de el pentru creștinii care se aflau atunci în armata turcă.[2]
Între anii 1684 și 1688 a realizat un joc diplomatic ingenios, încercând să contracareze tendințele expansioniste ale Habsburgilor în Banat și ale Poloniei în Moldova. Le-a propus turcilor să i se acorde ereditar tronul, totodată menținând contacte și cu Rusia și Veneția. În același timp, a conceput un plan de atac asupra Constantinopolului pentru a alunga turcii din Europa, iar puterile creștine apusene i-au promis sprijin moral și material.
În vremea sa a fost introdusă cultura porumbului, care la scurtă vreme a ajuns hrana de bază a țăranilor români.
Șerban Cantacuzino a înființat mai multe ateliere de tipărit (tiparnițe). Prin grija și cu cheltuiala sa, a apărut în 1688 faimoasa Biblie de la București, prima traducere integrală a Bibliei în limba română, cunoscută și sub numele de Biblia lui Șerban Cantacuzino. A fondat prima școală românească din București.
Este ctitorul, printre altele, al Mănăstirii Cotroceni (pentru care a destinat toate veniturile obținute de la „Hanul lui Șerban Vodă”, zidit în centrul de atunci al Bucureștilor) și al bisericii Fundenii Doamnei, ambele în București. A înzestrat Mănăstirea Comana, ctitorie a bunicului său, Radu Șerban, cu satul Baldovinești.
De o mare importanță a fost activitatea sa în domeniile economic și literar:
Șerban Cantacuzino a murit subit pe 29 octombrie 1688,[3] ivindu-se tot felul de zvonuri despre moartea lui (printre care cel că ar fi fost otrăvit de către boierii cărora le era frică de planurile sale anti-otomane)[2]. A fost urmat la tron de către nepotul său, Sf. Martir și Binecredinciosul Voievod Constantin Brâncoveanu. Se spune că în ultimele sale ceasuri, Șerban Vodă l-ar fi chemat la patul său de moarte, și, încredințându-i pecetea domnească, l-ar fi rugat să-și asume sarcina domniei, pentru liniștea sa și a țării[4].
Note
- ↑ Neagu Djuvara, O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, ediția a IV-a, București, Ed Humanitas, 2002. ISBN 973-50-0242-6
- ↑ 2,0 2,1 Alexandru D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, Editura Cartea Românească, București, 1925
- ↑ Constantin Rezachevici, Constantin Brâncoveanu. Zărnești 1690, Editura Militară, București, 1989, p. 33
- ↑ Anton Maria del Chiaro, Revoluțiile Valahiei, Veneția, 1718 (ediția românească din 1929)
Legături externe
- Statuia lui Șerban Cantacuzino prinde viață pe Dealul Patriarhiei, 5 august 2008, Raluca Brodner, Ziarul Lumina
| Șerban Cantacuzino | ||
|---|---|---|
| Precedat de: Gheorghe Duca |
Domn al Țării Românești 1678 - 1688 |
Urmat de: Constantin Brâncoveanu |
