Cea de-a doua persoană Persoană a [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]], [[Fiul ]] lui [[Dumnezeu]], născut mai înainte de veci din [[Tatăl]] fără de mamă, a fost născut în timp de [[Fecioara Maria]], Teotokos, fără de tată. El este Logosul, Cuvântul lui [[Dumnezeu]] și s-a făcut trup și s-a sălășluit printre noi, zice începutul Evangheliei lui Ioan. [[Iisus Hristos]] este [[Dumnezeu ]] Întrupat. Aceasta este doctrina Întruparii, că [[Dumnezeu]] s-a făcut Om.  Domnul nostru [[Iisus]] este Theanthropos, Dumnezeu-Om. Nu este jumătate [[Dumnezeu]] și jumătate Om, nici nu este un hibrid din cele două. El este întreg [[Dumnezeu]] și întreg Om, perfect în divinitatea Sa și în umanitatea Sa. Are două naturi, unite împreună prin Întrupare fără amestec, separare sau confuzie. Ca rezultat al amestecului [[Dumnezeu]] întreg și Om întreg, El are de asemenea două voințe, o voință umană și o voință divină căreia voința umană îi este supusă. Are două naturi dar ramane o singură Persoană, un ipostas.  [[Iisus]] este [[Dumnezeu]], cea de-a doua Persoană a [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]], şi totodată, '''EU SUNT'''-ul descoperit lui [[Moise]]. El este Calea, Adevărul și Viața. El este [[Dumnezeu]] înainte de veacuri care a venit pe pământ ca prunc, apoi a murit pe [[Cruce]] ca Om și a înviat din morți. El și [[Tatăl]] sunt Una pentru că El este de o Fiinţa (consubstanțial) cu [[Tatăl]]. În timpul agoniei și morții pe cruce, o Persoană a [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]] a suferit în trup.  El este Mesia, Hristosul – Unsul Domnului, prevestit de proorocii [[Vechiul Testament|Vechiului Testament]]. El este Mântuitorul lumii, Mielul lui Dumnezeu, Fiul Omului. Așa cum Îl descriu [[Evanghelia|Evangheliile]], [[Iisus Hristos]] s-a născut din femeie, s-a maturizat, a predicat, a vindecat, i-a învățat pe [[apostoli|apostolii]] săi și a murit răstignit pe cruce, iar a treia zi a înviat cu trupul. Apoi s-a inălțat la cer și stă de-a dreapta [[Tatăl|Tatălui]]. Dintre toți oamenii, El singur este fără de păcat. Scopul lucrării Sale pe pământ a fost de a mântui umanitatea, pentru ca oamenii să aiba viață veşnica. Tot ce făcut a fost pentru mântuirea noastră, de la povestirea parabolelor şi botezul Său de către [[Ioan Botezătorul|Înaintemergătorul]] pâna la moartea Sa glorioasă și [[Învierea Domnului|Înviere]]. Pentru ceea ce El este și ce a făcut pentru noi, noi avem posibilitatea să devenim după [[Har]] ceea ce El este după fiinţă . Aceasta inseamna a ne îndumnezei, a ne împărtăşi cu Dumnezeirea lui [[Hristos]].

Biserica este '''Trupul lui Hristos''', comuniune divino-umană (''teantropică'' - gr. Θεαντροπια) între [[Iisus Hristos]] şi poporul Său. Unicul Cap al [[Biserica|Bisericii]] este [[Hristos]]. [[Biserica]] este un obiect al credinţei, în sensul că ortodocşii ''cred în'' [[Biserica|Biserică]]. Credinţa tradiţională a [[Biserica|Bisericii]] este mărturisită în [[Crezul Niceo-Constantinopolitan]]: "[cred] întru una, sfântă, sobornicească (catolică - gr. καθολικη) şi apostolească [[Biserica|Biserică]]". Sensul acestei afirmaţii este că [[Biserica|Biserica]] este:*''una'' : una singură, nedespărţită în mai multe biserici*''sfântă'' : sfinţită şi pusă deoparte pentru lucrarea lui [[Dumnezeu]]*''sobornicească / catolică'' : desăvârşită şi caracterizată prin deplinătate şi universalitate (καθολικη înseamnă în greceşte în acelaşi timp deplinătate şi universalitate)*''apostolească'' : [[Biserica]] are drept caracteristică fundamentală mărturisirea şi propovăduirea [[Evanghelie]]i şi [[botez]]area tuturor neamurilor ([http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=28 Matei 28,18-20]).  [[Biserica]] este '''Mireasa lui Hristos''', Mireasa [[eshatologie|eshatologică ]] a [[FiuluiFiul]] ui lui [[Dumnezeu]] , unită cu El în credință și întru credinţă şi dragoste , cea pentru care sS-a răstignit jertfit pe cruce[[Cruce]]. Intimitatea soțului și a soției Relaţia dintre [[Hristos]] şi [[Biserica]] Sa este asemuită cu relaţia dintre soţ şi soţia sa, iar imaginea nunţii pământeşti este o imagine pământească închipuire, o umbră a intimității pe nunţii Mielului lui [[Dumnezeu]] cu [[Biserica]].  Comunitatea [[Biserica|Bisericii]] este locul [[soteriologie|mântuirii]] oamenilor; este cu adevărat [[Arca]] în care Hristos o are omenirea se poate salva de [[potop]]ul decăderii şi al [[păcat]]ului. În [[Biserica|Biserică]], creştinii lucrează în mod [[Sfintele Taine|sacramental]] la propria mântuire, "cu frică şi cutremur" ([http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=28&cap=2 Filipeni 2, 12]), închinându-se [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]] în [[Sfântul Duh|Duh]] şi adevăr. [[Biserica]] Sa și uniunea unei căsătorii pământești este o umbra '''stâlpul şi temelia adevărului''' ([http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=78&cap=3 I Timotei 3, 15]) şi pe ea se pot bizui creştinii în lupta lor de a uniunii căsătoriei dintre Mielul lui Dumnezeu și afla ei înşişi unicul Adevăr. [[Biserica]] este veşnică, şi porţile [[Iad]]ului nu o vor birui ([http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=16 Matei 16, 18]).

Comunitatea [[Biserica|Bisericii]] este locul mântuirii umanităţii; este cu adevărat Arca prin care umanitatea poate fi mântuita alcătuită din înecul provocat de stricăciune si păcat. În Ea creștinii lucrează tainic spre mântuirea lor cu teamă și cutremur (Phil. 2:12), slăvind [[Sfânta TreimeProoroc]] în ii şi [[Sfântul Duhsfânt|Duh]] și Adevăr. [[Biserica]] este stâlpul și temelia Adevărului (I Tim. 3:15) și astfel creștinul se poate baza pe Ea în lupta de a învăța singurul adevăr pentru el. [[Bisericasfinţii]] este eternă și porțile iadului nu o vor birui niciodată (Matt. 16:18). [[Biserica]] se compune din prooroci și din sfinți ai [[Vechiul Testament|VechiululuiVechiului]] și şi [[Noul Testament| Noului Testament]], din [[îngeri și ]] şi din comunitatea concretăistorică a credincioşilor vii, istorică de credincioși adormiţi şi din această viață pământeascăgeneraţiile viitoare, şi în ea se află unul şi acelaşi [[Har]] al lui [[Dumnezeu]. Cei care au adormit înaintea noastră sunt cunoscuți Este o comunitate atât vizibilă cât şi invizibilă, divină ca Biserica Triumfătoareşi umană. Ea este vizibilă, iar cei întrucât cuprinde comunităţi concrete de oameni care se închină lui [[Dumnezeu]]; este invizibilă întrucât îi cuprinde şi pe sfinţi şi pe [[îngeri]]. Este umană, întrucât membrii ei pământeni sunt în această viață sunt cunoscuți ca Biserica Luptătoarepăcătoşi; este divină, pentru că este Trupul lui [[Hristos]].

Limitele Până la urmă, marginile [[Biserica|Bisericii ]] sunt cunoscute în ultimă instanță numai de doar lui [[Dumnezeu]], dar în afara contextului istoric al [[Biserica|Bisericii]], adică - al [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Ortodoxe]], - natura legăturii relaţiei oricărei ființe fiinţe umane cu [[Biserica]] (fie că e credincios sau vorba de un creştin, fie că nu) nu ne este cunoscutănecunoscută. De-a lungul istoriei [[Istoria Bisericii|Istoriei Bisericii]], diferite grupuri grupări s-au separat de [[Biserica|Biserică]], ; este o realitate tragică , care însă nu împarte face ca [[Biserica]] să se rupă în mai multe biserici, ci împarte credincioșii din mai degrabă unii credincioşi sunt separaţi de [[Biserica|Biserică]]. Situația Soarta finală a creștinilor în astfel de comunități depinde acestor creştini din comunităţile separate de [[Biserica|Biserică]] se află la mila și harul şi [[Har]]ul lui [[Dumnezeu]], așa după cum la mila lui [[Dumnezeu]] se întâmplă și cu membrii bisericii din află şi cei care au fost membri ai [[BisericăBiserica|Bisericii]] în această viațăviaţa aceasta.